26 iunie 2019

#AcGoesToMaldives at Gili Lankanfushi

Alina Ceusan # Articles

Music – Lana Del Rey – Doin’ Time.

Gili Lankanfushi este unul dintre cele mai sustenabile resorturi din întregul arhipelag de insule din Maldive. Încă de când am aterizat în Male și am luat barca ce ne ducea către resort, ne-au cerut să ne descăltăm (politica insulei – No News, No Shoes) și ne-au servit pe fiecare cu un suc tropical – un amestec de fructe dulci, citrice și ghimbir (probabil să nu îți fie rău) care avea pai – da, avea pai, însă unul din hârtie. “…And you’ve got paper straws, that’s so nice” – am spus.

Desculți și cu freshul în mână, privind insulele, malul, apa de un turcoaz impecabil… nu ai cum să nu te simți în vacanță! Am ajuns pe insulă în mai puțin de douăzeci de minute și cred că ăsta e un real avantaj pentru resort – faptul că în doar douăzeci de minute ajungi de la aeroport la noua ta casă din Maldive. 

Folosesc la maxim tot ce pot. Apa de pe insulă este desalinizată și purificată printr-un proces care folosește cristale, folosesc desigur sticle de sticlă, cărora le fac refill în fiecare zi – cu apă plată sau minerală, după preferințele oaspeților. Bicicletele pe care le pun la dispoziție pentru oaspeți sunt din făcute bambus iar dacă faci o plimbare pe insulă ai să descoperi că au propria lor grădină organică, astfel că la prânz/cină poți servi tot felul de preparate care vin tocmai din gădina lor. 

O plimbare pe insulă dintr-un capăt în altul îți ia cam zece-cinspezece minute. Cu bicicleta, pe cărările organizate – și mai puțin. Descoperi în drumul tău tot felul de locuri idilice – de la jungle cinema, la templul de yoga, restaurantul japonez, centrul de scufundări și water sports… opțiunile sunt nelimitate însă de cele mai multe ori atunci când ajungi aici te fură peisajul și tot ce îți doresti e să stai și să te bucuri de priveliște, de apă, de vegetație. Totul e ca o vedere. Pozele ne stau mărturie. Apa are cea mai frumoasă nuanță de turcoaz pe care am văzut-o în călătoriile mele, totul e ireal de frumos. O bucurie pentru ochi.

Căsuțele sunt cu siguranță impresionante; cea în care am stat noi avea două sute de metri pătrați – un dormitor mare cu master bed cu bladachin și încă un pat de o persoană, birou cu view la ocean, mini bar, aer condiționat și sistem de muzică. Aveam o terasă generoasă, cu două divane – canapele de colț, cum să le spun, pline cu perne mari, galbene. Baia, cu toaletă separată, cadă cu view la ocean și o fantezie de duș cu cărare din lemn peste grădina de apă. Ce e aia? Un soi de piscină naturală privată, în care poți intra dimineața (nu că n-ai fi înconjurat de apă) direct din baie. Partea de sus e o terasă imesă, cu două-trei locuri acoperite unde poți sta la umbră. 

Dacă ajungi la Gili însă, știu ce faci de dimineață. Te trezești, ieși pe ponton și sari în apă. Nu e nimic mai frumos decât apa aia curată, peștii colorați la doi-trei metri de “casă” și soarele de dimineață. Micul dejun de servește pe malul oceanului, sub palmieri. Surreal. Fructe tropicale, porridge, cereale, super multe tipuri de gem de fructe și miere. Shrimp/chicken congee, miso soup, selecție de patiserie… Miere de pin, lavandă, avocado, flori de portocal, opțiunile sunt infinite. Ouăle sunt off the menu, deci plătești pentru ele – dar ai opțiuni – sunny side up, benedict, omletă. Pentru “cold cuts” – mezeluri și brânzeturi trebuie să cobori în cramă, lucru pe care l-am aflat târziu. Primele zile am tot mâncat dulciuri, iaurt, fructe la micul dejun – și mă întrebam (eu “marea fană” dulce) unde găsim selecția sărată, un ou, ceva. Oricum, micul dejun e o experiență tare frumoasă la Gili, îl poți comanda și în cameră, desigur, însă merită să te trezești și să pornești descuț pe plajă către restaurant. No news, no shoes, remember?

Lunch / Room Service – they know what instagramable means, without you telling them, trust me.

Serviciile sunt impecabile încă de când ajungi pe insulă și până la plecare. Încă de când am ajuns ne-a fost alocat un “Mr.Friday” – vezi din nou referința la Robinson Crusoe, Athyph – care e de fapt un soi de concierge, un ghid al insulei dacă vrei, care te ajută cu orice ai avea nevoie pe toată șederea ta pe insulă. Atyph al nostru e și pictor, în timpul liber picta peisaje de pe insulă ca suvenir pentru oaspeți. Îl găsiți aici. Doar pentru că stă pe o insulă nu înseamnă că nu are Instagram.

Prețurile sunt și ele pe măsură. Puteți afla prețurile pentru fiecare perioadă (și cameră în parte) pe site-ul lor, aici. În perioada în care am fost noi a fost în jur de 1300euro/noapte – pentru vila pe care am ales-o noi. Prețurile depind, desigur, în funcție de perioadă și tipul de vilă selectată. Momentan din câte informații avem noi, Gili este încă în reconstrucție după incendiul din 2018 (citeste mai multe aici).

Când Atyph – our Mr. Friday a venit la noi în cameră, noi făceam poze pentru campania INFSD, ne-a anunțat că ar dori să ne ofere o noapte la The Private Reserve. Știam deja ce e The Private Reserve –  bijuteria Gili – cea mai mare vilă peste apă din lume – care nu e nici mai mult nici mai puțin de 12,000 e dolari / noapte. Când mă gândesc și acum că puteam sta o noapte acolo și-am plecat la următorul resort… îmi vine să mă întorc înapoi în timp. Adevărul e că acolo nebunia are sens doar când mai ai vreo 11 oameni cu tine. Sau când ai ceva de filmat, cum am avut noi, campania INFSD neons 2019. Cititi aici un articol despre The Private Reserve.

“THE PRIVATE RESERVE”

În mod evident, la un moment dat, ca toate lucrurile frumoase și șederea noastră la Gili trebuia să ajungă la sfârșit.

Așa că am zburat cu hidroavionul către o altă insulă. Zborul cu hidroavionul a fost o experiență unică. Am luat amândouă sedativ pc încă din sala de așteptare de înainte să ne îmbarcăm: deci nu că aveam nu o frică de zbor, cât de zbor cu un avion care aterizeaza pe apă (filme). De îndată ce coordonatorii ne-au invitat pe dock, de unde urcam în avionul “parcat” pe apă au început să-mi transpire mâinile. Dacă trebuie să ajungi dintr-o parte în alta, de pe o insulă pe alta în Maldive, asta e singura opțiune.

Pilotul era în flip-flops și tricou, bronzat și zâmbitor, avionul era mic, ventilația era de fapt un ventilator mic atașat în față și avionu ăsta al nostru avea veo 20 de locuri. Tot acolo cu noi stăteau și bagajele. A fost e nebunie până am decolat. Am tot plutit pe apă îndreptându-ne spre ceea ce presupun că era pista de decolare. Chiar am avut emoții și eu și Carmen. De îndată ce am decolat și am ajuns în aer, mi-am pus căștile pe urechi, am pornit depeche mode free love, iar ceea ce mi-a fost dat sa vad – Maldivele de sus, apa, resorturile, peisajele în flatlay a fost sublim. Mi-au trecut instant toate emoțiile. Mă uitam la Carmen care stătea în spatele meu și îi făceam semn: “Ești okey? Eu da… muzica, uite-te în jos.”

Și încet-încet ne-am luat la revedere la Gili, cu promisiunea că ne vom întoarce cât de curând posibil pe insula din Paradis, prima noastră însulă din Maldive, care ne-a rămas în suflet pentru grija lor, frumusețea peisajelor, cinele întotdeaua excelente, apa crystal-clear, nopțile cu lună pline, răsăriturile pe care merge perfect “Enjoy the silence”, sentimentul de libertate și uniune cu natura. To be continued.

Pe curând Gili!