XMAS: Win a city break for 2 in Venice

XMAS: Win a city break for 2 in Venice

In primul rand vreau sa va urez sarbatori fericite alaturi de cei dragi, dupa care va spun ca azi incepem un nou concurs pe blog – vine Mosu’ cum s-ar zice. Dupa cum v-am obisnuit, daca vreti sa va inscrieti in concurs, ceea ce trebuie sa faceti este sa #JoinTheConversation, asa ca hai sa vedem despre ce e vorba de aceasta data. Dam un city break la Venetia pentru doua persoane, asa ca daca vrei sa ii faci un cadou iubitului sau celei mai bune prietene, acum e momentul. Pentru a te inscrie in concurs trebuie sa dai like paginii de facebook Arcadia Travel si sa ne spui o poveste. Care este cel mai frumos si in acelasi timp cel mai amuzant moment pe care l-ai trait de sarbatori de-a lungul timpului. Musai sa aiba si un titlu. Sa incep eu? Hai ca incep eu…

Santa’s Wardrobe Malfuncion

Am trait cele mai frumoase momente ale copilariei la cabana la Salard, avem poze pe film cu vacante in fiecare anotimp. Nimic nu se compara cu micul dejun de la cabana pregatit de un squad de mame ultra-skilled in ale bucatariei si zic asta penteu miroasea in acelasi timp a ceai de menta, omleta, paine, cas afumat, pate, vinete, lagume fresh si a cam tot ceea ce reprezenta un mic dejun copios, la munte. Acoperita cu fete de masa de sarbatoare si impanata cu bunatati si cani aburinde, masa de la cabana era intotdeaua un prilej de bucurie, de intalnire, de poveste. Tin minte cum coboram in graba scarile de la etaj, in pijamale, in mare zarva. Primeam de indata veste de lana si eram mustrati de’ nu aveam papuci de casa in picioare. De multe ori stateam cu picioarele pe caramida calda a sobei, uitandu-ne la diapozitive proiectate pe peretele de sub scara. Parca proiectasem odata si pe usa de la camara. Un taram de vis.

Era luna decembrie si ne aflam la cabana lu’ unchiu Pompei. Ca de obicei ne aflam acolo alaturi de matusa mea Maria si verisorii mei pe atunci mici, Georgiana & Mircea24 decembrie. Urma sa vina Mosu’. Sidica matusa mea care locuieste in Suedia era pe atunci in tara, venise cu noi la cabana si se imbracase in Mos Craciun, sa ne pacaleasca si sa ne in intretina pe noi copiii, in ajun. Eu ma aflam pe lada de lemne de sub scari cand cineva a strigat: “Vine Mosu”. In acel moment am luat-o la fuga spre geam sa-l vad pe Mos Craciun si in toata graba si emotia mea, m-am impiedicat, mi-au luat-o picioarele pe dinaite si am cazut pe burta in mijlocul camerei. Dupa care m-am ridicat ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic si am fugit spre geam. Fireste, aceasta poveste vine din perspectiva mamei mele, care mi-a povestit-o de nenumarate ori.

…Si apoi l-am vazut din geam: era el – Mosu’ venind prin zapada inalta de un metru, urcand incet pe cararea serpuitoare pe care o facusera tata si unchiu mai devreme. E chiar Mos Craciun. Bate la usa, emotie, se intreaba cine e? Copii – cum adica CINE E? Lasati-l in cabana, e Mosu. De dincolo se aude: Ho, ho, ho, Mos Craciun! 

Mai departe cred ca stiti povestea. Spunem poezia pe rand, primim cadourile, tragem pe Mosu’ de barba sa vedem ¿Qué pasa?… Mosul sta cu noi la povesti, dupa care se ridica si pleaca, cu scuza ca “…are multi copii la care trebuie sa ajunga”. Noi ramaneam cascati la minunea ca Mosu’ ajuns pe la noi, tocmai la cabana. Ei bine toate ca toate, insa ceva nu era in regula. Matusa mea tocmai plecase acum ceva timp pana afara, cu treaba. Lipsea. Nu asta era problema mea la acel moment insa ci ceva legat de tinuta lui Mos Craciun… cum adica el poarta ghetele din velur rosii ale lu’ Sidica? Pleaca Mos Craciun cu treaba, sa ajunga la toti copii, iar eu am intrebat-o pe mama: Dar de ce poarta mosul ghetele lui Sidica? #JustSayin’ #SantasWardrobeMalfunction

#JustSayin’ #SantasWardrobeMalfunction
lovea1
0

Alatura-te conversatiei

Raspunde

*Fill in your details below or click an icon to log in

  • Aurelia Dumitru, 24 decembrie 2016 at 21:58

    Cainele, cel mai bun prieten al omului

    Povestea mea se duce vreo 30 de ani in urma, cand toate petrecerile de Craciun se tineau la nasii mei.
    Harmalaie de oameni, veselie, eu mica de-a busilea si un pui de catel a rezultat un oaspat…la comun☺m-au gasit ai mei mancand din acelasi castron cu cainele, lapte cu paine?

    Sarbatori fericite si vesele!

    0
  • paleghost, 24 decembrie 2016 at 21:58

    Cucuiul de Craciun

    A fost acum vreo 10 ani…eram in casa unchilor mei si o asteptam pe mama.Afara ningea feeric si de abia puteai vedea ceva in zare.Stateam langa brad si meditam.Ma gandeam cum o sa vina Mosul pe vremea asta.In definitiv,erau nameti cat vedeai cu ochii si nu prea era loc pe strada sa mergi.Eu stateam la bloc,deci nu avea cum sa coboare pe horn.In timp ce in mintea mea se teseau asemenea intrebari,am auzit usa deschizandu-se.Nu m-am intors,fiind covinsa ca era mama.
    Deodata,cineva ma atinge pe umar…speriata,am luat cel mai apropiat obiect(care se facea sa fie o creanga de brad) si am inceput sa lovesc fara sa tin cont.Astfel,cand am iesit din “adrenalina”,am deschis ochii si am vazut ca era unchiul meu,care ma anunta ca au venit colindatori…
    Astfel,am ras cam tot Craciunul,i-am asigurat unchiului meu un cucui si o amintire ce va dura toata viata!

    0
  • Denisa, 24 decembrie 2016 at 22:03

    Crăciunul la bunici!
    Tin minte ca era o zăpadă imensa acum câtiva ani si de sărbători mereu ne vizităm bunicii, si ne adunam gasca de copii si plecam la saniuş. Doar cand muream de foame veneam in casa , dar eram total înghetati, stiu ca ne masa bunica picioarele cate o ora ca sa ne circule sângele. ❤ #momenteunice

    0
  • Iulia, 24 decembrie 2016 at 22:03

    Ce tare! 🙂 cea mai amuzanta parte de sarbatori este momentul in care sora mea si cu mine trebuie sa punem cadourile sub brad si chiar in seara asta, in Ajun, ne am prapadit de ras! :)) pentru ca ne am ascuns in camera sa planuim totul.. Intre timp mami s a dus la toaleta, sora mea l a luat pe tati sa i povestesca ca vrea sa mi cumpere ceva si eu alergam ca nebuna cu cadourile in brate prin casa, lovindu ma de toti peretii, grabindu ma sa nu ma prinda careva :))) si cum ziua mea e abia in februarie, tati ii zice Andreei: “pai si vrei sa mi arati acum?” Si ea, dandu si seama ca eu am pus deja tot zice: “ai dreptate, nu ti mai arat” ?? a fost super fun. Craciun fericit! :*

    0
  • Anca, 24 decembrie 2016 at 22:17

    Cand l-am asteptat pe Mosul destula vreme, i am fost o norocasa in copilarie caci Mosul poposea acasa, si m-am pus pe piciorul lui sa ma intrebe cat de cuminte am fost, iar ca sa primesc cadoul mi-a cerut la schimb suzeta :)) eram cam mare si nu voiam sa renunt la ea. Si acum imi amintesc momentul, atunci ma suparasem ca ai mei i-au spus Mosului, dar acum ma amuz. A fost util caci mi-am luat adio de la suzeta 🙂

    0
  • Laura, 24 decembrie 2016 at 22:25

    Cea mai comico/trista amintire a mea legata de Craciun este legata de momentul cand am descoperit cumva voit cadourile ce urma sa le primim sub brad.
    Acum aproximativ 16 ani cand aveam dilema cadourilor daca sunt sau nu de la mosu’ sau primite de la ai mei,m-am apucat inainte sarbatorilor sa ma uit prin casa dupa ele si in cele din urma am gasit in masina de spalat papusile ce urma sa le gasesc in ajun sub brad. Cred ca a fost cea mai dezamagitoare reusita a mea,confirmand ca mosu’ nu e chiar asa magic.

    0
  • Madalina, 24 decembrie 2016 at 22:32

    Moș Crăciun exista

    Crăciunul in vremea copilăriei era cu siguranta un soi cu totul diferit de magie care pentru mine izvora in primul rand din credința in existența Moșului. Încet încet însă au inceput sa se strecoare îndoielile in sufletul meu, probabil din cauza faptului ca s-a mai intamplat sa gasesc cadourile ascunse, inainte de Crăciun. Însă chiar si asa, o parte din mine continua sa creadă ca Moșul exista cu adevărat dar si tin minte ca nu mai conteneam sa pun in balanța dovezile existentei si cele ale inexistenței lui? mereu in seara de ajun mergeam cu părinții la biserica din cartier, iar atunci cand ne întorceam găseam cadourile sub brad. Asta ar fi putut sa fie o dovada incontestabila in favoarea Moșului…daca nu s ar fi intamplat ca de fiecare data unul dintre părinți sa trebuiască sa se întoarcă acasa dupa ce coboram din bloc fiindca “uitase ceva” ?
    Mai tarziu am inteles însă de ce se spune ca Moș Crăciun exista, am inteles ca Moș Crăciun inseamna iubirea familiei si a celor celor apropiați mie si ce fericire si magie mai mare sa existe decat aceasta?

    0
  • Alexandra Grozea, 24 decembrie 2016 at 22:35

    Cea mai funny amintire este din copilărie când ne dadeam pe gheata făcută din bălțile de pe strada neasfaltata și cădeam, intram unii în alții, ne loveam și râdeam!

    0
  • Diana, 24 decembrie 2016 at 22:39

    Cel mai amuzant moment trait in perioada sarbatorilor se intampla acum multi ani. Eram foarte mica, undeva la 4-5 ani maxim si urma sa vina Mos Craciun. Cred ca era Ajunul Craciunului si eram super curioasa inca de cand eram mica. Mama tocmai facuse curatenie si inca nu era pusa lenjeria pe pat, iar ea era in vizita la o prietena. Eram doar cu tatal meu acasa si voiam sa facem patul, sa dormim. Mama ascunsese cadourile in dulapul cu lenjeriile de pat, iar tata nu stia asta. In momentul in care a deschis usile dulapului, am vazut o cutie de cadouri si l-am intrebat de cateva ori ce este acolo. De asemenea, el mi-a raspuns ca nu este nimic. Am adormit, insa undeva la 4 dimineata m-am trezit si mi-am luat un scaun sa vad ce era in dulap. Intre timp, mama venise acasa si mutase cadourile sub brad, insa in momentul in care am vazut cutia, spuneam in continuu ca era cutia pe care o vazusem in sifonier.
    A fost o intamplare super amuzanta si parintii mei isi amintesc de ea mereu in perioada asta a anului.

    0
  • Andreea Sirba, 24 decembrie 2016 at 22:56

    Sarbatorile din copilarie cred ca ne raman in suflet pentru totdeauna, pentru ca atunci au avut alt farmec, totul era mai frumos vazut prin ochi de copil.
    Eu imi aduc aminte cu mult drag de serbarile de la gradinita, cand abia asteptam sa vina Mos Craciun. La grupa mare, din pacate, s-a rupt magia si am aflat ca Mosul nu exista. Totul s-a intamplat din vina mea, insa. Cand mergem sa-mi iau cadoul de la Mos, m-am impiedicat de un covor si-am cazut direct peste bietul Mos Craciun, care, la randul lui, a cazut cu scaunul pe spate. :)) In toata invalmaseala, Mosul si-a pierdut masca si caciula si am descoperit ca tocmai unchiul meu era Mosul de la serbare. Toti copiii il cunosteau, el era sofer la gradinita, asa ca impiedicatura mea a adus multa dezamagire. 🙂 Atunci am fost foarte suparata, acum, privind in urma, mi se pare amuzant.
    Craciun fericit, sa ai parte de un Craciun de poveste!

    0
  • Gab, 24 decembrie 2016 at 22:57

    “Straina sau nu?”

    De mica eram rusinoasa si foarte sceptica in ceea ce privesc oamenii.Asa ca,intr-o iarna,aproape de sarbatori,tocmai venise mama acasa;ea fiind plecata pe vas.Lucra ca si camerista pe vasuri cum numai in vise credeam ca exista.Avea vacanta 2 saptamani la cate 8 luni,foarte putin.Bun..cand a ajuns acasa,tin minte si acum cum am sarit pe valizele ei ca o hiena mica;sa vad ce mi-a adus Mos Craciun,Mos Nicolae,de ziua mea..deci aveam ceva cadouri stranse.Intr-un final..dam sa mergem la bunici sa facem “matu gros” .Aici e parte “fericita sau poate nu?” : o vad pe mama langa masina si ma uitam lung la ea si ma gandeam : ce frumoasa e femeia asta , ce par blond si bogat are. (tin sa amintesc ca pe vremea aia nu era skype ,messenger..vorbeam doar la telefon cand era plecata-de aia nu prea am stat s-o admir)..Imi era rusine de ea!! si sa vorbesc cu ea imi era rusine..cand dintr-o data simt mainile ei fine(mereu se dadea cu crema si mirosea toata a Nivea) si calde in palma mea,apoi ma saruta pe frunte. Pentru multi nu e mare lucru,un banal sarut de la mama..dar pentru mine mereu o sa fie ceva mai mult♡

    0
  • Andrea Gal, 24 decembrie 2016 at 23:00

    O dimineata cu nazbatii, sau cum l-am descoperit noi pe Mosu’

    Intr-o zi frumoasa de Decembrie, undeva prin 20.. si un pic, eu si sora mea mai mica, am ramas singure in casa, asteptand ca parintii nostri sa revina de la ultimile cumparaturile de Craciun, you know.. the last minutes Christmas shopping, aka #amuitatastasiaia.. Revenind la poveste, si ce sa facem noi doua singurele…am inceput sa ne jucam, bine-inteles era inainte de epoca calculator, #copiii90, asa ca, ne jucam cu ce aveam. Dupa ce ne-am plictisit de jucarii, ne-am gandit noi sa ne jucam tocmai “de-a v-ati ascunselea” prin casa. Zis si facut! Am pus-o intr-un colt pe sora mea, a inceput numaratoare, iar euuu, am dat bir cu fugitii. Si cu cat ma indepartam mai mult de ea, cautand locul perfect pentru o ascunzatoare tzais, aleluiaaaa, a aparut in calea mea, dormitorul parintiilor. Fiind inca de cand eram micuta, precum un loc sacru, rar se facea sa intram in aceasta incapere fara acordul parintiilor, dar eu mai curajoasa si mai adventuroasa decat oricand, si profitand de lipsa lor, am zis sa pasesc pe acest teritoriu misterios. Zis si facut! Am intrat in dormitor, incetisor fara a face prea mult zgomot, siiii am alergat spre ascunzatoarea perfecta! Fotoliul unde mama obisnuia sa citeasca inainte de culcare. Iar acum, partea cea mai interesanta.. In urmatoarea secunda, in toata casa, se auzeau tipetele mele isterice, strigand-o pe sora mea urgent in dormitor. Speriata se grabeste spre mine, crezand saraca ca eu as fi patit ceva. In schimb, singurele lucruri vatamante din acea zi, erau.. cadourile de la asa zisul Mos Craciun. Ops, i did it! Am descoperit mult asteptatele cadouri, acele micute si fermecatoare surprize pe care urma sa le gasim sub bradut, stiute doar de noi si Mosul. Dar cum?? Cum se putea asa ceva??? P O F T I M ? ! Cine a avut timp sa se intrebe astfel de lucruri? Am napustit asupra lor, si am inceput un adevarat taraboi, jucarii prin toata camera parintilor, rasete si chicoteli, nu exista bucurie mai mare. ca mai apoi, brusc si pe neasteptate, sa auzim usa de la intrare. Si vai, dar ce sperieturaaaa!!!!! Repede sa adunam tot, sa ne furisam din camera, sa sa sa.. nu mai stiam deja de noi. prima pe usa: mama. inculpatii, eu si sora mea: in fata dormitorului, cu un ranjet diabolic pe fata. Bine-inteles… mama fiind mama, si-a dat seama de isprava facuta. mai trist a fost, ca in urmatoarele minute, am inteles defapt ce se intamplase.. descoperisem ca, Mosu n-ar fi venit mai repede, astfel cadourile pe care doar el le-ar fi stiut, nu proveneau de la dansul, astfel tot conceput de Mos Craciun, incepea sa se destrame.

    Astfel, in acea dimineata, dintr-o nazbatie de-a mea, am descoperit un adevar trist pe moment, dar si o realizare care mi-a adus o bucurie mai mare, decat orice Mos ar fi putut: am inteles ca in tot acest timp parintii nostri, dragi si scumpi, au incercat mereu sa ne ofere tot ce ne-am dorit. <3

    Craciun fericit Alina, alaturi de cei dragi! Daca voi castiga acest concurs, insotitoarea mea, va fi tocmai sora mea! Cred ca ar fi cel mai frumos cadou, pe care l-as putea oferi. Multumim 🙂

    0
  • Elena, 24 decembrie 2016 at 23:03

    Santa is a funny man! ?

    2010, bursa de studiu, organizare defectuoasa, sarbatori mult prea departe de casa. Inainte cu cateva zile de Craciun ma hotarasc sa fiu merry si sa pregatesc o masa de sarbatoare… doar pentru mine. ?? Totul parea perfect :)) Am pus la bataie banutii de cumparaturi, cele mai inspirate idei si go for it in supermarket. La casa, agitatie mare, cumparaturi multe, platesc, plec. In drum spre casa, caut portofelul pentru a plati un bilet de autobuz. Portofel nu, acte nu. Oooppppsss… Santa made a joke on me!!! Dintr-o data, totul parea un film prost. Am ras, am plans. I-am sunat pe ai mei, am plans iar. Asta era cireasa de pe tort, mai ales ca ramasesem singura de sarbatori. Dupa 3 zile in care am colindat sectiile de politie pentru plangere, dupa care am mai plans si eu si am incalzit liniile de telefon de acasa, ale politiei, ale bancilor pentru carduri si ale ambasadei romane, ma dau batuta si imi spun ca Mos Craciun e un tip mult prea funny. Cel mai bun plan era sa astept cu ochii in tavan. Dar ce sa vezi… in dimineata ajunului, ma suna un agent de politie foarte simpatic care imi spune ca “cineva” ( probabil Mosul anonim) mi-a predat actele si ma pot duce sa le ridic. Dupa ce am sarit extaziata din pat, primesc un nou telefon de la o prietena din universitate ce ma invita sa petrec sarbatorile cu familia ei in alt oras. I s-a parut trist ca intr-o perioada atat de frumoasa a anului sa fiu singura si parintii ei au fost incantati sa ma adopte pentru cateva zile. Mosul mult prea funny isi lua revansa pentru chinul din zilele precedente. Niciodata nu mi-am facut bagajul mai repede :))) Am petrecut sarbatori minunate, ce-i drept cu bunatati din bucataria mediteraneeana, dar who cares? Am avut o famile adoptiva, dar m-am simtit acasa. Iar portofelul a devenit highlight-ul Craciunului 2010. :))))) ????

    0
  • Georgiana, 24 decembrie 2016 at 23:03

    An unopened bottle of champagne

    Intamplarea mea amuzanta nu a avut loc de Craciun,ci de revelion.Majoritatea sarbatorilor le-am petrecut in familie alaturi de parinti,veri,unchi,matuse,bunici adunati in jurul mesei pline de preparate. Fiecare femeie din familie contribuia la imbogatirea meniului de Craciun,aveau sansa de a-si etala talentele in ale bucatariei,iar noi cei mici apreciam de fiecare data cand mai aparea cate o prajitura. In copilarie erau mai putine griji,ne bucuram din tot sufletul de fiecare lucru marunt,apreciam cu adevarat ca suntem impreuna. Desi cadourile sunt o parte importanta a sarbatorilor treceam chiar si peste asta,ne aveam unii pe altii si era mai mult decat de ajuns. Astea sunt cele mai frumoase momente,momentele impreuna.
    Acum si partea amuzanta. Se intampla acum cativa ani de revelion. Hotarasem sa nu mergem nicaieri si sa stam acasa,sa luam cina impreuna,sa facem un review al anului,sa radem si sa asteptam intrarea in noul an pentru a deschide sampania. Eram eu,mama,tata,bunica si catelusa noastra Cookie. Ziua a inceput foarte frumos,ne-am pregatit fiecare pentru seara ,chiar si pe cookie,am luat cina,acum asteptam nerabdatori sa treaca timpul. Mai erau vreo 10 minute pana la miezul noptii,iar in satul in care stateam oamenii aprindeau artificiile destul de devreme. Am verificat ceasul impacientati crezand ca am omis trecerea in noul an si am iesit in fata portii sa investigam de unde provenea sunetul atat de puternic,se parea ca vecinul deja aprindea artificii nerabdator… Dar pe langa asta mai facusem o descoperire,disparuse catelul. Am inceput cu totii sa o cautam prin curte,prin gradina,pe strada,pe unde ar fi putut iesi fara sa fim atenti,chiar si in casa. Dar se pare ca nu cautasem bine si in final am gasit-o zgribulita si tremurand undeva intre soba si patul bunicii si nu voia sa iasa fiindca ii era frica de sunetul artificiilor. Pana sa ne dezmeticim si sa rasuflam usurati ca am gasit-o,realizasem ca am omis trecerea in noul an. Nu am mai avut ocazia sa deschidem sampania la sfarsitul numaratoarei inverse,iar noi am intrat in noul an cautand-o pe prajiturica si incurajand-o sa iasa din ascunzatoare. Ne-am amuzant teribil la sfarsit si pana la urma nu a mai contat decat ca am gasit-o.

    Sarbatori fericite!

    0
  • Ioana, 24 decembrie 2016 at 23:04

    Mai bine mare!

    Marea Neagra, nu stiu la ce va ganditi…Inainte cu o luna de a implini 10 ani, parintii mei s-au gandit sa facem ceva inedit. O expeditie pe munte…pe la Babele pe acolo. Am pornit spre o cabana…manacat si incalzit acolo si din acel loc atat de confortabil si placut trebuia sa plecam mai departe. Traseu greu, viscol…ceata, vizibilitate redusa. Deci, dupa cativa pasi in necunoscutul alb, alaturi de alti oameni la fel de ambitiosi ca ai mei, am facut cale intoarsa spre acel miraculos loc cu caldura si lumina…cabana care ne astepta primitoare.
    De atunci Marea Neagra e destinatia mea preferata.

    0
  • Adina Benea, 24 decembrie 2016 at 23:37

    Don’t bite off more than you can chew

    Cand eram mica imi petreceam vacanta de iarna, la bunica, la Valea Draganului si aveam impresia ca acolo nu va sti sa ma gaseasca Mosu’, atat de multa zapada era peste tot si atat de departe mi se parea ca sunt de Cluj.
    Era seara, bradul facut, asteptam sa mancam ceva si sa ne ducem la culcare pentru ca bunica avea o regula ca in fiecare an sa imi curat ghetutele, sa le pun sub brad si sa merg la culcare pana dimineata cand urma sa gasesc cadoul sub brad….ca doar asa vine Mosul, daca dormi! Dupa ce am mancat multi, multi ciurigai (*minciunele) cu lapte, care sunt simply heavenly, am reusit sa o conving pe mama Tina (*bunica) sa mai stam un pic…poate, poate se arata si cadourile… Dupa o vreme, probabil i s-a facut mila de mine si a hotarat ca, intr-un moment de neatentie al meu, sa-mi puna in ghetute, in hol, cadourile.
    Eram the happiest little girl cand am descoperit guma de mestecat Hubba Bubba, un ou Kinder, Bonibon o carte de colorat, si un board game, de fapt…eram atat de fericita incat m-am gandit ca daca imi pun iar ghetele sub brad si stau cuminte o sa primesc suplimentd e cadouri. Asa am si facut, iar bunica agitata incerca sa imi explice ca probabil Mos Craciun a plecat deja spre alta casa, dar nimic, eu asteptam sa treaca timpul. In final am iesit amandoua din camera sa vedem marea minune…si minune a fost ca una din cizmele mele lipsea. Rosii, noi, abia primite, mi-a luat fix 2 secunde pana sa incep sa plang si sa regret ca nu am fost multumita cu cadoul :)) In timp ce eu plangeam cu sughituri, bunica cauta cizma si stiind ca nu a luat-o Mosul, pentru ea era un mister si mai mare. Dupa lungi cautari am gasit un alt vizitator care s-a gandit sa treaca pe la noil de Craciun, un pisoi mic ascuns in cizma mea, sub dulap.

    0
  • Rotariu Ana-Maria, 24 decembrie 2016 at 23:37

    Don’t know how to human

    Craciun 2008. Eu si fratele meu impodobim bradul in timp ce parintii pun la cale ultimele detalii pentru sarbatori de vis in familie. Fiindca nu am fost chiar cei mai cumiti copii, ne am gandit sa ne intrecem intr-un concurs aparent simplu si cu finish in siguranta. ZIs si facut, eu am luat globurile rosii, el pe cele argintii, cine termina primul globurile lui manca un mos intreg de ciocolata ( ei, asta da miza!! ). Fiindca fratele meu e mai mare, stiam ca o sa termine mai repedeaza cu cate 4 globuri pe o mana. In apogeul succesului lui, s-a urcat pe manerul coltarului sa aseze ultimele globuri. Pentru ca socoteala de pe podea nu e aceeasi cu aia de pe coltar, il vad plonjand rapid dar sigur pe bradul deja impodobit, urmarea fiind previzibila: globuri sparte, brad distrus, genunchi juliti, plansete, parinti panicati, surioara rostogolindu se de ras; S-a adaptat rapid la situatie, am ras toti, am rearanjat locul crimei, si eu i-am dat jumatate de mos de ciocolata, castigat ( onest ) de mine 🙂

    0
  • Madalina Lucia, 24 decembrie 2016 at 23:49

    Cadoul care l-a bagat in bucluc pe Mos Craciun..

    Copilaria…cel mai frumos si asteptat moment era sosirea lui Mos Craciun. Desi s-a intamplat acum mai bine de 16 ani, inca am in minte tiparit acel moment amuzant cu Mos Craciun…care,in acel an, in mod surprinzator, a fost femeie…Se aud batai in usa si o voce groasa striga: Ho,Ho,Ho…Deschideti,a venit Mosu.. Vesela, fug la usa cu mama mea ca sa deschidem. Usa se deschide si ce sa vezi..Mosu nicaieri. Mama se uita la mine neintelegand ce se intampla si eu la ea. In tot acest timp se auzeau rasete de pe coridorul scarii. Stand la parter,Mosului nu i-a luat mai mult de cateva secunde sa se faca nevazut Apare mosu razand, spune un cuvant iar fuge.Dupa vreo doua minute apare iar dar nu e in stare sa lege nici 2 propozitii asa ca se retrage din nou. Mosul meu suferea de o criza de ras. Dupa vreo 15 minute, mosul a aparut iar la usa, razand cu lacrimi, mi-a aruncat papusa in brate si a plecat spunandu-i pe nume mamei mele ca nu mai poate
    Motivul isteriei de ras a Mosului, a fost faptul ca papusa a inceput sa vorbeasca , sa rada/planga fara sa se mai opreasca. Mosul nu a fost anuntat de aceste talente ale papusii si nu a stiut ce sa faca ca sa o opreasca. Sau probabil s-a speriat pentru ca era liniste si dintr-o data papusa a inceput sa faca galagie.
    Asa ca , in acel an, nu am mai apucat sa-i zic Mosului nici poezii,nici colinde dar macar mi-am primit papusa dorita 😀

    0
  • Denisa, 25 decembrie 2016 at 0:03

    Surpriza de Crăciun
    Crăciunul a fost întotdeauna cea mai frumoasa perioada din an pentru mine. Mereu il așteptam cu nerăbdare. Ce poate fi mai frumos decât întreaga familie in jurul mesei, bunătățile mamei pe masa, bradul împodobit, colindătorii la usa si multe cadouri de la Mosu’
    Deși in fiecare an, Crăciunul e unic in felul lui, pot spune ca exista un an in care totul a fost mai mult ca perfect.
    25 Decembrie 2007, eram impreuna cu familia la munte, petreceam Crăciunul intr-o cabana la Bran. Vremea nu fusese pe placul nostru. Era prima data cand nu era zăpada si fusesem atat de entuziasmata ca vom schia…Cu toate astea, a fost cea mai frumoasa experiența de Crăciun. In seara de ajun, ne-am adunat in fata șemineului si l-am așteptat pe Moș impreuna cu sora mea. Ii pregătisem lapte si prăjituri, la fel ca in fiecărei an. Eram destul de mare, dar inca mai credeam in Moș, iar sora mea imi alimenta fantezia si ma făcea sa visez. Am adormit pe canapea cu paharul de lapte in mana. M-am trezit dupa cateva minute din cauza paharului care era acum pe jos , intr-o balta de lapte. Dar venise moșul :))) l-a amuzat si pe el toata întâmplarea. Atunci am aflat cine e cu adevărat 🙂

    0
  • Florentina, 25 decembrie 2016 at 0:04

    Fiecare craciun era diferit cand eram mici si cred ca toti asteptam sa mergem la colindat. Si intr’un an s-a nimenit ca eu sa am cea mai teribila raceala si mama sa nu imi dea voie la colindat cu motivul ca “Mosul nu o sa vina la tine daca nu ma asculti..” si cum eram incapatanata m-am imbracat pe furis si am plecat la colindat. Mama si’a dat seama ca lipsesc si a decis sa nu imi mai dea cadourile de craciun. Am ajuns acasa cu febra dar nu mai conta asta pentru mine. Nici cearta nu o mai auzeam ca eram atenta la usa sa intre Mosul. Intr’un final bate la usa si mama nu il lasa sa intre pentru ca am fost la colindat. Nu puteam sa raman fara cadouri asa ca am inceput sa plang si a mers :)) Mosul a intrat in casa am zis poezia si am primit cadoul.

    0
  • Pop Alexandra, 25 decembrie 2016 at 0:05

    Kitty Xmas

    Nu pot spune ca am trait ceva cu adevarat amuzant pana la lacrimo cu ocazia Craciunului, dar o micuta intamplare hazlie a fost Crăciun in care am avut un nou membru in familie : o bănoasă pe nume Kitty. Impodobirea bradului a fost o adevarata bucurie si placere. Dar nu doar pt noi ci si pt Kitty, despre care nu pot spune daca era ornament de Crăciun sau pisica . Mereu o gaseam in brad, era fascinata. Chiar si pt gherutele ei, bradul era o “pila” reusita. Placerea si joaca ei cu tot ce tinea de brad pe noi ne incanta si ne facea Craciunul mai amuzat si mai unic:d

    0
  • Ivan Ana, 25 decembrie 2016 at 0:09

    Ooops, nu a functionat

    Acuum ceva ani, cand aveam vreo 6 ani (parca), venise mosul si primisem multeee jucarii desigur si pentru ca anul trecut remarcasem ca mama si tata nu primisera nimic de la mosul, i-am zis printr-o scrisoare ca mi-as dori sa primeasca si ei ceva frumos anul acesta pentru ca au fost niste parinti minunati si merita (in capul meu de copil stiam ca am exagerat cand am zis ”minunati”, dar am zis ca hai, meritau si ei ceva pana la urma). Si Mosul chiar m-a ascultat, tata a primit un vin (pasiunea lui) si mama o masca faciala si un halat. Asa ca am intrebat-o pe mama ca ce face chestia aia si ea a zis ”Este un fel de crema pe care o pui pe fata, mai intai arat inspaimantator si apoi o sa devin mai frumoasa si mai tanara decat inainte”. Evident ca eram curioasa adica woow chiar asa o fi?. Asa ca am rugat-o sa o foloseasca si sa ma uit si eu la ea. Si-a pus chestia infioratoare si verde pe fata si a stat asa ceva timp cu ea, apoi s-a dus la baie, s-a clatit pe fata, s-a sters cu prosopul , s-a uitat la mine si a spus ” Ei bine, ce crezi?” Eu m-am uitat nedumerita si am zis ”Mmmm, mami. Nu a functionat!”

    Povestea asta a spus-o mama ani la rand la masa de Craciun si nu am cum sa o uit vreodata, a fost funny pentru ani la rand.

    0
  • Cristina, 25 decembrie 2016 at 0:10

    Crăciunul- sărbătoare, familie, bucurie, iubire!
    It’s the most wonderful time of the year?

    0
  • Nicol Raluca, 25 decembrie 2016 at 0:37

    Nu imi vine sa cred ca ai pus aceasta intrebare!:) Chiar zilele trecute cand am facut curatenie impreuna cu mama mea,am dat peste albumele foto si m-am uitat peste pozele de cand eram mica,de la gradinita,iar amandoua am inceput sa ne amintim de acei ani frumosi si amuzanti.

    Raluca si teama de Mos Craciun

    Se intampla cu doar trei zile inainte de venirea Craciunului.O fetita blonda,creata si cu ochii caprui mici se afla la gradinita,iar in dimineata aceasta educatoarea ne spune “Dragii mei,mai sunt trei zile pana la Craciun ,iar Craciunul il aduce pe Mos Craciun plin de cadouri si noi trebuie sa-l primim cu multa veselie si poezie.”La auzul acestor cuvinte imi batea inima tare,ma aptineam sa nu plang(cu toate ca am fost o plangacioasa) si uite asa urmatoarele zile pentru mine erau de cosmar.Nu voiam sa invat poezia,nu aveam pofta de mancare,ci doar ma rugam sa dispara Mos Craciun.Of!Dar nu disparea aceea zi,parca zielele treceau mai repede,iar cu ele venea si Mos Craciun!Tin minte cand ma pregatea mama pentru intalnirea cu Mos Craciun de la gradinita,nu imi placea rochia,nu imi placea coronita,nu imi placeau pantofii,nu imi placea nimic doar,doar sa nu ajung la sa-l intalnesc pe Mos Craciun.Ajungeam in clasa,toti colegii mei erau fericiti,cantau si abia asteptau sa-l intalneasca pe Mos Craciun,insa eu nu imi scoteam capul din podea si nu vorbeam cu nimeni de suparare.Se anunta ca incepe festivitatea!Of!Inima imi batea si mai tare,ma uitam pe geam poate,poate nu mai vine Mos Craciun.Ma rugam ba sa ii se rupa sania,ba sa raceasca,ba sa inghete usa de la intrarea in cladire,dar bineinteles ca nu se intampla acest lucru si in doar cateva minute il vedeam impreuna cu tatal meu(tata il ajuta sa care sacul cu gandul ca anul acesta nu am sa mai fug de Mos Craciun) cum pasea pe aleea din fata gradinitei.Eh!Si in acel moment am fugit plangand din clasa.

    P.S Nu am nici o poza cu Mos Craciun:)) Am fugit de el cand eram mica,iar acum il iubesc!:)) Am doar o singura poza la serbarea fratelui meu langa brad,dar fara Mos Craciun,doar eu,fratele meu si bradul.Daca iti trimit poza sa vezi ce suparata eram,sigur ai sa iti dai seama ca in urma cu doar cateva minute am dat ochii cu Mos Craciun si a avut grija sa ma faca sa plang.

    Craciun fericit si plin de impliniri!

    [email protected]

    0
  • CMP, 25 decembrie 2016 at 0:42

    Povestea mea amuzanta si frumoasa in același timp s a întâmplat acum 4 ani, eram la liceu, si cum eram in dorința sa petrec experiențe noi, am decis sa plec impreuna cu prietenii mei la multe, de Crăciun. Mama a insistat sa nu ma duc, doar Crăciunul se petrece in familie, eu nu si nu. Mi am convins părinții si am plecat pentru prima data, de Crăciun, cu trenul, la munte. Totul bine si frumos pana am ajuns pe pârtie, cum nu iubesc frigul, nu iubesc nici sporturile de iarna, asa ca m am dat cu săniuța. Mult spus m am dat. O singura data am coborât pârtia, se stie ca pârtia pentru săniuțe e foarte proasta, la primul dâmb, am dat cu gura de prietenul care era in fata mea pe aceeasi săniuța, mi am mușcat limba groaznic, înfiorător de rau. Prietena mea cea mai buna se dădea cu alt prieten, ei au reușit de 3 ori, doar ca a 3-a a fost cu “noroc”, s au răsturnat in același dâmb, iar glezna ei a fost prinsă sub săniuța cu toata greutatea băiatului. Amândouă am ajuns la spital. Nu am povestit nimic părinților pentru ca noi voiam sa mai petrecem :))). Asa ca eu am mancat cu paiul, iar ea era cărată prin restaurante, cafenele si pe unde mai mergeam. Noua ni se părea amuzant, dureros de amuzant si atunci, dar si acum.

    0
    • CMP, 27 decembrie 2016 at 15:39

      Titlul postării este: Pățanii de Crăciun!

      0
  • mirullia, 25 decembrie 2016 at 0:43

    Adevăr sau minciună?

    Povestea mea este de pe la vârsta de 5 ani, când mi am ruinat singură povestea cu Moş Crăciun. Mă jucam cu unul dintre verișorii mei, lângă sobă, în seara de 24 decembrie. Intră mama grăbită în cameră spunându-ne să ne uităm pe geam, că avem un musafir. Am lăsat imediat jucăriile din mână și am fugit la geam, unde, surpriză, l-am văzut pe Moş Crăciun intrând pe poartă. În acel moment fața mi s-a luminat de zâmbetul care-mi apăruse pe chip. Timidă, l-am lăsat totuși să intre în casă, fără să sar în gâtul lui înainte de a intra. Moşul s-a făcut comod și eu am mers să îi spun o poezie, după care l-am lăsat și pe verișorul meu să facă același lucru. Între timp, cât așteptam să primesc cadoul și știind că moșul vine doar noaptea, când toți copiii dorm, am observat că barba acestuia arată puțin ciudat, așa că i-am spus mamei că eu o să mă duc să-l trag de barbă ca să mă conving că este adevărată. Când a auzit, mama mi-a spus că nu este politicos să faci așa ceva și că trebuie să stau cuminte până primesc cadoul. Bineînțeles că nu m-am lăsat și am mai insistat de câteva ori cu asta, răspunsul mamei fiind același. Într-un final m-am hotărât să nu mai ascult de ea și să fug să-la trag pe moș de barbă. Făcând acest lucru, barba moșului, care, de fapt, era tatăl verișorul meu, s-a desprins. Eu eram satisfăcută și în același timp dezamăgită de descoperirea făcută, dar verișorul meu începuse să plângă, pentru că nu înțelegea ce se întâmplă. Firește, am fost certată și nu am mai primit niciun cadou.

    P.S. Verișorul meu îmi reproșează și în ziua de astăzi că i-am ruinat copilăria. Ups 🙁

    0
  • CarmenCN, 25 decembrie 2016 at 0:57

    Craciun cu multa ciocolata.
    Exact in timpul acesta, doar ca in urma cu trei ani, a venit acasa la parintii mei prietenul meu. Se cunoscusera cu ceva timp in urma, insa parca sarbatoarea parea sa prevada o si mai profunda apropiere intre noi, asa ca, iata-ne pe toti alaturi!
    Vizita nu se putea sa fie una lipsita de putina ciocolata, asa ca prietenul meu, cuprins poate si de oarece emotii a uitat de ciocolata din buzunarul de la spate al blugului si s- a rezemat de caloriferul care clocotea de caldura… Nu a trebuit mult timp ca am inceput sa observ cum ciocolata topita se scurgea printre picioarele lui pana jos, pe podea. Momentul a fost unul amuzant si pe care ni-l amintim cu totii cu drag!

    0
  • Cotfas Andreea, 25 decembrie 2016 at 1:42

    Sărbători fericite ? Am câștigat Giveaway’u din data de 12.12 . Cum pot sa intru in posesia premiului ? Gulerul de blana

    Trimis de pe iPhone-ul meu

    Pe 24 dec. 2016, la 20:45, A L I N A / C E U S A N a scris:

    > >

    0
  • timisanamaria, 25 decembrie 2016 at 1:52

    Cele mai frumoase sărbători de care îmi amintesc cu mare mare drag, sunt cele din copilărie . Crăciun eram cam asa : noi (eu si fratele meu) stăteam si ne uitam pe geam cum ningea, mama făcea prăjituri iar noi colindam de zori. Era o emoție de nedescris iar sentimentul unic.

    0
    • timisanamaria, 25 decembrie 2016 at 1:54

      Crăciunul de alta data
      Cele mai frumoase sărbători de care îmi amintesc cu mare mare drag, sunt cele din copilărie . Crăciun eram cam asa : noi (eu si fratele meu) stăteam si ne uitam pe geam cum ningea, mama făcea prăjituri iar noi colindam de zori. Mereu ne păcălea ca dacă nu cântam frumos nu vine moșul . Era o emoție de nedescris i

      0
  • Alexandra Bratescu, 25 decembrie 2016 at 2:25

    Spionii din dulap

    Deseori cand eram mica, petreceam craciunul la tara, alaturi de cele 2 verisoare si unchiul meu. Toti colegii ne spuneau ca nu exista Mos Craciun, dar noi ne suparam si negam cu desavarsire spusele lor. In ajunul Craciunului, am decis ca trebuie sa-l spionam pe Mosul cand vine sa ne aseze cadourile sub brad pentru a dovedi tuturor copiilor cinici ca Mosul exista. Ne-am ascuns in dulap si cu usa intre-deschisa, spionasem timp de cateva minute bune orice misca prin casa. Cand insfarsit se deschide usa, observam o silueta, fara barba, fara costum rosu si caciula… incep sa apara dubiile. Cert era ca sub brad era exact ceea ce am cerut. Cine ar fii putut stii daca nu Mosul, nu? Fugim repede sa o intrebam pe mama cine ne-a pus cadourile sub brad. Ea ne spune “Mosul a uitat costumul anu acesta, dar a spus ca stie ca ati fost cuminti si meritati toate cadourile din lume”.. iar noi am vrut sa existe Mos Craciun asa tare, incat am crezut-o. Pana la urma, toti vrem pe cineva care surprinde in fiecare an cu exact ceea ce ne dorim.

    0
  • Andreea Dda, 25 decembrie 2016 at 2:32

    Brad de ziua mea

    Cand eram mai mica, in jur de 12-13 ani, imi doream foarte mult ca bradul sa ramana in camera impodobit, mai mult timp.
    Tata mereu il scotea nu mai tarziu de 3 Ianuarie.
    Ziua mea de nastere este pe 19 ianuarie, iar in acel an m-am gandit sa ii fac o propunere tatalui meu.
    Ea a constat in a promite ca voi excela la scoala si ca voi tine ordine in camera mea, facand teme in fiecare seara, cu promisiunea ca ma va lasa sa imi pastrez bradul.
    Zis si facut. A trecut 10 Ianuarie, 15 Ianuarie…pana cand in sfarsit era ziua mea. M-am laudat peste tot ca eu inca mai am bradutul facut si ca inca rezista eroic in mijlocul sufrageriei, incat am chemat toti colegii si prietenii la petrecere.
    Dupa toata distractia, a trebuit sa imi iau la revedere de la bradut…..
    Insa……ziua mamei de nastere este pe 8 Februarie….

    A fost un Craciun foaaaaaaaaaarte lung.

    P.S.: a fost ultimul an in care am avut brad natural 🙂

    0
  • Rebeca Birle, 25 decembrie 2016 at 2:39

    Cu colinda prin sat…

    Povestea copilăriei mele, sau mai bine spus a ajunurilor mele de Crăciun arată cam asa: De fiecare data mergeam la țara, ne întâlneam toți copii de pe uliță si facem repetiții si ne făceam traseul cum sa mergem la colindat, bineînțeles ca bunicii ne tot spuneau sa intram la fiecare casa ca asa i frumos, ca trebuie sa colindăm pe toata lumea. “Am înțeles bunica!” Răspundeam noi, si iată ca bate clopotul, asta înseamnă ca preotul din sat a dat startul la colinda! Fericiți, îmbrobodiți, necăjiți ca nu o sa ne încapă toate dulciurile in #traista sau cum ii spuneam noi “straiță” ne tot făceam măsurători, a cui e mai încăpătoare, la cine mergem prima data sa o golim, si asa mai departe, in tot timpul acesta părinții si bunicii ne așteptau la gura sobei incantați de odraslele lor. Nu eram noi cei mai buni muzicieni, dar emoția din colindul nostru chiar reușea sa ii emoționeze, si de fiecare data încercau sa surprinda momentul.
    Ei bine pana aici totul a fost bine si frumos pana cand într-un 24 Decembrie am uitat sa intram să-l colindăm pe preotul din sat, am ajuns acasa epuizați, si începe bunica prietenei mele din copilărie cu interogatoriul: “Măi copii ati fost pe la fiecare casa? Ati colindat si pe cei bătrâni? Dar preotul, el ce v-a dat ?
    Hopaaaaa, “Preotul ? Poi nu mai știm”
    Nu mai stiam pentru ca evident nu am intrat :)) in următorul moment toți 5 “am avut nevoie la baie” am mers sa ne înțelegem măcar daca mai insistau bunicile pe tema asta sa avem aceeași varianta, de fapt nu a fost singura casa la care nu intrasem.
    Anyway, fiecare Crăciun era magic si inca este pentru ca mereu aleg sa-l petrec in același loc cu aceiasi oameni, de 21 de ani încoace Crăciunul înseamnă un prilej sa petrec timp cu cei dragi, înseamnă si cadouri, si luminițe, si globuri si ciocolata, dar mai presus de toate astea este important sa te simti iubit, apreciat si fericit!

    0
  • Evelina Yvi, 25 decembrie 2016 at 2:51

    O INTAMPLARE PLINA DE HAZ

    De cate ori se apropie sarbatorile, fireste ca ma intorc inapoi in timp asupra unei intamplari ce mi-a adus in suflet mult haz si voie buna, iar din acest motiv an de an ajung sa povestesc acest moment.
    De fiecare data cand ne facem bagajele pentru a pleca in concediu, imi apare in minte intamparea cu valiza. Aveam cinci ani, si plecam cu parintii in concediu.Lucrurile pe care le luam cu noi erau asezate frumos pe fotoliu.Langa ele era valiza.Topaiam vesela in jurul mamei.Aceasta a iesit din camera, iar eu am intrat in valiza si am tras capacul.Valiza s-a inchis automat. Taceam malc nestiind ca eram in pericol.Cand a revenit, mama a inceput sa strige si sa ma caute.Eu nimic….A vrut sa ma caute sub haine si a impins valiza.Atunci a realizat ca era grea, si deci eram acolo.
    Sa trimitem valiza prin posta!a spus ea.
    Auzind asta am stigat si mama a deschis-o.Am ras ca puteam sa fiu trimisa prin posta, dar mama m-a si certat, spunandu-mi sa nu mai fac asta.
    Amintirea acelei intamplari imi provoaca rasul., iar sarbatorile intatdeauna prind contur cu aceasta poveste haioasa.

    0
  • Maria Cosmina, 25 decembrie 2016 at 3:25

    Obiceiul familiei mele este sa ne strangem cu mic,cu mare sub același acoperiș la fiecare sărbătoare mare, tinand cont ca din partea mamei mele sunt foarte multi si toti sunt imprastiati ba prin tara, ba prin lume.
    Povestea mea incepe in urma cu aproximativ 16-17 ani, nu mai tin minte exact, intr-o seara de Crăciun, la casa parinteasca a mamei de la tara. Normal,pe atunci zapada depasea cu mult un metru iar vantul intra prin hornul casei de facea focul sa duduie. Parca si acum simt mirosul lui.
    Povestea ma duce inapoi in ziua in care am facut cunostinta pentru prima data cu Mos Crăciun.
    Fiind ce mai mica din familie, toata lumea era cu ochii pe mine, “vezi copilul”, “ai grija sa nu cada” sau “a mancat? Ii mai dau ceva?”. Ce e drept am fost rasfatata de mica. Realizezi ca in noaptea de Ajun nu am putut sa inchid un ochi, toata lumea incerca sa ma tina ocupata sau sa ma adoarma pentru a lasa loc “magiei” lui Mos Crăciun,dar eu nu si nu.
    La un moment dat, fiind toti stransi in camera in care se afla bradul, (nu era numita sufragerie,ci salon, asa e la tara) matusa mea imi facu semn sa ma duc la geam pentru ca auzise un zgomot. M-am dus cu viteza pe care poate sa o aibe un copil de 3-4 ani la geamul care dadea spre poarta, la fantana. In spatele fantanii se intindea curtea, acoperita de zapada dar uimerea mea unde fu? O umbra inainta spre casa. Nu stiam exact ce era sau de unde venea dar in momentul in care s-a apropiat de geam si am realizat eu ca seamana cu Mosul din cartile de desenat, imediat am fugit spre patul din coltul camerei si m-am facut si mai mica decat eram. Toti din incapere erau tare amuzati de reactia mea dar doar eu stiu cat de speriata am fost cand l-am vazut pe Mosul.
    In scurt timp, in usa de la intrare s-a auzit o bataie tare si mama a mers sa deschidă. Pe usa a intrat nimeni altul decât Mos Crăciun.
    Imi amintesc ca muream de nerabdare sa il intalnesc pe Mosul si sa ii spun ce imi doresc dar in clipa in care l-am vazut am fost atat de speriata incat cred ca puteam sa renunt la orice cadou numa’ sa plece. Atat de speriata am fost.
    Oricum, cu timpul m-am obisnuit cu el si i-am spus chiar si o poezie si am primit un logo mare si un puzzle cu o gradina zoologica pe care am reusit abia anii urmatori sa il fac. Cred ca daca caut in podul casei, inca mai am cele doua jucarii,stiu ca am dat peste ele acum ceva ani.
    No, acum stiu ca era cineva ce s-a dat drept celebrul Mos, dar nici in ziua de azi,nimeni din familia mea nu vrea sa imi spuna cine a fost. Si stiu ca nu facea parte din familie,pentru ca toti membrii erau prezenti cand Mosul si-a facut aparitia in casa.
    Nu stiu cat de amuzanta este povestea, dar eu mereu imi aduc cu drag aminte de ea si chiar si acum, la masa de Crăciun,matusa mea, care sta in locul ei de cateva decenii,in capul mesei, spune povestea asta si cum este ea mai sensibila, plange de fiecare data.
    Mereu am simtit ca de Crăciun e magie, cand eram mica nu realizam ce inseamna, dar acum o vad si o simt. O vad cand ne strangem toti membrii la masa,o simt cand rudele povestesc întâmplările din copilariile lor.
    Crăciun fericit Alina alaturi de cei dragi si la multi ani. Sa ai parte de multe reusite.?

    0
  • Mădălina D, 25 decembrie 2016 at 3:35

    Crăciunul alături de bunici?❤️?Povestea mea începe asa:aveam 6ani si impreuna cu părinții am plecat sa petrecem Crăciunul cu bunicii…minunat abia asteptam ,ajunși acolo in ajunul Crăciunul mama si bunica s -au apucat de ce mai era de bucătărit iar bunicul si tata au plecat dupa ultimile cumpărături ..se lasa seara iar eu eram si sufragerie așteptându-l pe Moș Craciun nerăbdătoare si m am gândit ca as putea sa l surprind daca ma pitesc sub masa si surpriza ies cand ajunge,zis si facut !numai ca Moș Ene a venit pe la gene si am adormit ,in acest timp părinții si bunicii au venit in sufragerie si bineinteles ca nu m au gasit si s au panicat începând sa ma caute pe la vecini ,bunicul si a amintit ca atunci cand nu eram cuminte el ma speria cu Jurubita (personaj inventat ,o vulpiță )care vine si ia copii năzdrăvani iar eu ma piteam sub masa sa nu ma găsescă si surpriza ce credeți ca au gasit ???o fetita mica cu doua codite care dormea ca un îngeraș ????

    0
  • Rihor Stefania, 25 decembrie 2016 at 5:16

    Cand aveam vreo 6 ani si mami avea 5 pisici :))) si bineinteles ca in pragul sarbatorilor pregatind bradul si impodobind casa dragele noastre pisuci nu au fost de acord :))) in prima zi de Craciun toate globurile si ornamentele de la baza bradului nu mai existau si nu la mult timp dupa… tot pomul nu mai era in pozitie…. a fost unul din cele mai amuzante momente de vacanta(desigur sunt mult mai multe) dar asta cred ca e the best: atmosfera.. probabil si din cauza varstei pe care o aveam..
    Sarbatori fericite!

    0
  • Raluca, 25 decembrie 2016 at 5:37

    How slap me?

    Eram in avion cu prietena mea si fratele ei. El, de vreo 1.93, obosit fiind, a adormit cu picioarele intinse pe culoar. Vine stewardesa si ne roaga sa il trezim pentru a nu mai bloca accesul pe culoar. Prietena mea incearca sa il trezeasca. El nu reacționează in niciun fel. Il ia de brat si il misca mai tare. El dormea in continuare. In urmatorul moment prietena mea s-a ridicat si a început sa ii dea palme din cauza unui articol pe care il citise cu cateva zile inainte si in care scria ca din cauza presiunii in avion poti sa lesini. Toata lumea se uita la ea. In final el se trezeste speriat, nestiind cine si de ce il bate. In tot acest timp, stewardesa se uita l noi nedumerita. Dupa cateva minute in care s-a clarificat totul am ras cu lacrimi toti 3.

    0
    • Raluca, 27 decembrie 2016 at 3:11

      Who*

      Opsi

      0
  • Diana Floarea, 25 decembrie 2016 at 6:04

    Little me

    Cel mai amuzant moment trait in perioada sarbatorilor se intampla acum multi ani. Eram foarte mica, undeva la 4-5 ani maxim si urma sa vina Mos Craciun. Cred ca era Ajunul Craciunului si eram super curioasa inca de cand eram mica. Mama tocmai facuse curatenie si inca nu era pusa lenjeria pe pat, iar ea era in vizita la o prietena. Eram doar cu tatal meu acasa si voiam sa facem patul, sa dormim. Mama ascunsese cadourile in dulapul cu lenjeriile de pat, iar tata nu stia asta. In momentul in care a deschis usile dulapului, am vazut o cutie de cadouri si l-am intrebat de cateva ori ce este acolo. De asemenea, el mi-a raspuns ca nu este nimic. Am adormit, insa undeva la 4 dimineata m-am trezit si mi-am luat un scaun sa vad ce era in dulap. Intre timp, mama venise acasa si mutase cadourile sub brad, insa in momentul in care am vazut cutia, spuneam in continuu ca era cutia pe care o vazusem in sifonier.
    A fost o intamplare super amuzanta si parintii mei isi amintesc de ea mereu in perioada asta a anului.

    Update: uitasem titlul?
    Happy holidays and keep up the good work! ?

    0
  • raflesia43, 25 decembrie 2016 at 8:52

    Nu pot sa uit niciodată Sărbătorile de iarna ,cu miros de cozonaci,portocale și pomana porcului!Eu și sora mea așteptam cu sufletul la gura venirea Moșului. Într un an a părinții mei au vorbit cu un vecin sa se îmbrace în Moș Crăciun! Toate bune și frumoase, a venit Mosul cu sacul în spate, ne -a adus cadouri ,dar cind a deschis gura î am recunoscut vocea vecinului!După plecarea moșului am intrebat o pe mama mea :dar de ce Mosul avea vocea lui Nea Ticuta?

    0
  • Platon Roxana, 25 decembrie 2016 at 11:42

    Totul a inceput acum 12 ani cand eram la grădinița. Cum in fiecare an se organizau serbări, anul acela la serbare venise Moș Crăciun. Fiecare dintre noi trebuia sa meargă la el si sa recite o poezie. Cand am ajuns la el am observat pe mana lui verigheta bunicului meu. Ajunsă acasa mi-am întrebat mama de ce verigheta bunicului meu este la Moș Crăciun. Imi amintesc cu drag de aceasta amintire amuzanta

    0
  • Lavinia, 25 decembrie 2016 at 12:06

    Micuti fiind, eu si fratele meu il asteptam pe Moş Craciun cuminti in casa. Imediat mama ne’a spus ca a venit mosu’. Am fugit repede la geam sa il vedem si ni s’a parut cam cunoscut, asta pt ca era bunicul nostru. Pentru a nu fi recunoscut, mama i’a dat un ciorap sa si’l traga pe cap. Eu si fratele meu cu greu ne abtineam sa nu radem la cum arata mosu asta. Zici ca a venit sa ia, nu sa dea?…oricum, a stat la o oarecare distanta de noi, de frica, cred, sa nu ii tragem de ciorap ?. . .

    0
    • Lavinia, 27 decembrie 2016 at 11:39

      Moș Crăciun si ciorapul dubios :))

      0
  • Georgiana B, 25 decembrie 2016 at 12:25

    Rataciti in seara de Ajun

    Am hotarat, impreuna cu familia si prietenii, sa petrecem Craciunul pe langa Brasov.In ziua de Ajun am zis sa facem o plimbare prin Brasov, zis si facut.Dupa o lunga plimbare ne-a prins noaptea fix cand trebuia sa ne intoarcem acasa.Ne-am urcat in masina si am pornit spre pensiune dar ghiciti ce?! Ne-am ratacit:)) si am facut inconjurul Brasovului de vre-o 4 ori pana am nimerit pensiunea.Dar, totul e bine cand se termina cu bine 🙂
    Sarbatori fericite!

    0
  • Anto, 25 decembrie 2016 at 12:48

    In cazul meu a fost aproape ca in povestea ta, doar ca s-a petrecut acasa si in loc de Sidica era tata:)) I’am recunoscut ghetele. ?

    0
  • Paduroiu Ilinca, 25 decembrie 2016 at 12:58

    Stafia de Crăciun

    Cred ca este printre primele mele amintiri de cand eram mică, poate pentru ca imi era super frica, dar desigur ca acum imi aduc aminte ca fiind o amintire amuzanta! Eram in casa bunicilor împreuna cu părinții mei si surorile mele si desigur ca nu mai aveam răbdare sa vad ce imi aduce Moș Crăciun, asa ca nu reușeam sa adorm deloc. Deja ii pregătisem cana cu lapte si prăjiturile si eram super entuziasmata! Normal ca eu fiind mai mică surorile mele voiau sa ma sperie in fiecare an punându-și un cearceaf pe ele si clești de rufe pe degete care făceau un zgomot groaznic pentru vârsta mea! Eu atunci ma ascundeam sub pat si nu mai ieșeam de acolo de frica, si fiind suparata ca nu reușesc sa vad cadourile prima! Acum mi se pare super amuzant, pentru ca in fiecare an făceau același lucru, dar eu ma speriam de fiecare data! Ca sa nu mai spun ca eu am crezut in Moș Crăciun pana super tarziu, cred ca eram prin clasa A4-a,A5-a, si țipam la toți colegi ca exista Moș Crăciun, ca trebuie sa aibă speranța si toți se uitau strâmb la mine, dar nu ma interesa!
    Iti doresc un Crăciun fericit alături de cei dragi! ❤️

    0
  • Gabriela M, 25 decembrie 2016 at 13:38

    L-am cunoscut in seara de Revelion , si partea amuzanta e ca suntem impreuna de 6 ani! 🙂 Aand that.s how we always have fireworks on our anniversary, and champagne!

    0
  • Diana, 25 decembrie 2016 at 13:58

    Colinde de Craciun.
    Am multe amintiri legate de Craciun insa una dintre ele ar fi pregatirea pentru colinda, de mic copil abia asteptam sa merg cu colinda la prieteni/rude/vecini pe 24 dec nici bine nu se facea ziua ca eu deja imi pregateam repertoriul si lista de colinde si cum se apropia ora 12 de amiaz’ imi luam talpasita si plecam impreuna cu alti copiii era perioada mea preferata de sarbatori , multi dintre ei ne ofereau fructe ,dulciuri sau bani in schimbul colindei plecam la ora 12 si ma intorceam cand se intuneca colindam in blocuri , vile, si intamplarea amuzanta o face ca intr un an micuta fiind am incurcat vreo 2-3 colinde toate le am amestecat si am facut una singura la o biata vecina , m-am inrosit toata cand mi am dat seama de ce am facut insa ea probabil s-a facut ca nu s-a prins iar la final mi-a oferit bucuroasa cativa banuti si mi-a multumit ca i-am inseninat ziua,fireste ma gandeam ca nu merit deoarce a fost greseala mea , domne ce fericita eram haha ,bucuria venea la finalul zilei cand inghetata si obosita ajungeam acasa la ai mei si le aratam banutii ce i-am capatat si fructele si imi faceam planuri ce o sa cumpar cu ei ,deoarece ma vedeam independenta. Mare le era mirarea cat reuseam sa adun si prin cate peripetii treceam in decursul zilei dar uitam de tot ,cand ma intorceam acasa triumfatoare.
    Craciun fericit si linistit !!!!!

    0
  • Anca, 25 decembrie 2016 at 14:17

    Povestea mea de Craciun este chiar de anul asta. Planul nostru de Craciun era sa mergem la un double-date, eu, iubitul meu, prietenul meu cel mai bun si iubita lui ( ea fiind si prietena mea cea mai buna ). Planuisem asta de mult, dar planurile s-au schimbat. In 12 noiembre a decedat prietena mea cea mai buna ( 15 ani ), o calcat-o masina pe trecerea de pieton. Apoi, nu recent, m-am despartit de prietenul meu. Ok, deci am ramas doar eu cu prietenul meu cel mai bun. Ce sa facem ? Ne-am gandit sa mergem sa cinam in oras in seara de Craciun, si in ziua de inainte eu tot sunam la mai multe restaurante pentru a face o rezervare, dar toate erau inchise, OK, Plan A failed. Plan B: hai sa mergem la Big Belly, luam ceva mancare la pachet si mergem la mine la apartament; am ajuns acolo: INCHIS. OK, Plan B failed. Plan C: mergem pana la Polus, scuze VIVO! ( pentru ca apartamentul meu e in spate la VIVO! ), cumparam ceva de mancare si ne facem noi; perfect ! Ajungem la VIVO! si .. INCHIS, Plan C failed. Ajungem la apartament si ne-am gandit sa sunam sa vedem daca se poate comanda ceva online; sunam si sunam .. INCHIS, Plan D failed. Planul E ? Sa mancam paine cu zacusca, pentru ca doar aia aveam in frigider so .. BEST CHRISTMAS DINNER EVER.

    0
  • AndreeaC, 25 decembrie 2016 at 14:31

    Boohoohooo ?
    Mereu in aceasta perioada magica familia si in special părinții își amintesc de Crăciunul din 1996, al2lea Crăciun al meu . Am avut o copilărie frumoasa, cu tradiții . Toată familia, bunici , rude ne adunam la cineva acasa si petreceam seara de ajun împreuna , mai mult decât atât modul vedea negreșit am de an, stătea la masa cu noi ,împărțea daruri si simțeam cu adevărat magia acestei sărbători . Eram genu de copil care mereu spunea : ” eu vreau, eu pot ” așadar când a sunat soneria rapid am zis “eu vreau sa deschid” am alergat spre neștiind cine ea , surpriza ! Ceva mare rosul ??? am început sa plâng si sa urlu in secunda următoare, am trântit usa in fata moșului si am băgat cel mai rapid sprint de pana atunci înapoi in camera ? Dupa o lunga încercare de lămurire a tuturor din încăpere , cat si un cadou mult dorit pe care la scos moșul din sac am încetat sa mai plâng însă nu am vrut sa vorbesc nimic cu el , ce poezie ? Abea am strecurat un mulțumesc ? In anii ce au urmat moșulica a fost așteptat cu nerăbdare, cu nasul lipit de usa privind pe vizor ?? Crăciun fericit alături de cei dragi ??‍?‍?‍?

    0
  • Hariton Andreea, 25 decembrie 2016 at 15:08

    Craciunul in familie !

    Am foarte multe amintiri legate de aceasta sarbatoare. Tin minte si acum cand mergeam la rude si sarbatoream seara de Ajun, cu toata familia, ne adunam toti copiii si cantam colinde,mirosea a cozonaci peste tot in casa, afara ningea , iar pe strada se auzeau colindatori.In fiecare an aveam o anumita traditie si aceea sa facem toti copiii un om de zapada urias,iar la final bataie cu zapada…era minunat si extrem de distractiv,ajungand toti in casa inghetati efectiv :))
    Una dintre intamplarile amuzante era faptul ca de fiecare data imi gaseam cadourile inainte de afi puse sub brad :))) Intr-un an am gasit “mica sirena” in dulapul bunicii, iar cand mama mi-a spus ca papusa este pentru verisoara mea sa vedeti atunci plans si urlete :))) (pentru ca ii scrisesm mosului ca mi-o doresc) ….Intr-un final mosul mi-a adus-o evident mie si am fost foarte fericita ! In fiecare an imi gaseam cadourile asta era foarte amuzant pentru ca ii puneam pe ai mei,saracii de ei, sa scorneasca cine stie ce minciuni :))))
    Va doresc Craciun fericit alaturi de cei dragi !

    0
  • Giulia Bunaş, 25 decembrie 2016 at 15:18

    Christmas is about surprises
    Cele mai frumoase amintiri de Craciun vor fii tot timpul cele pe care le am impreuna cu fratele meu ,in fiecare an cand ningea luam sania si mergeam impreuna la cumparaturi,ca apoi mama noastra sa ne pregateasca cele mai bune prajituri ever,spre seara ieseam la colindat ,colindand toti cunoscutii din cartier.
    Cel mai frumos lucru era dimineata cand ne trezeam si fugeam la brad sa vedem ce am primit ,parca retraiesc iar ,cartea cea mare cu povesti ,papusa….❤❤❤

    0
  • Andreea Decu, 25 decembrie 2016 at 15:33

    Adi și “iluminator sau ce-o fi ăla” Christmas edition:))
    Singurele cadouri pe care le primeam de Crăciun când eram mică erau pijamale și multe dulciuri, după care am crescut și deja cadourile se schimba. De curând am o pasiune de a-mi cumpara tot felu de produse de make-up… dar tot mai am ceva de luat mereu. Anul asta a venit moșul, iubitul meu și mi-a adus cosmetice. Eram foarte curioasa cum a știut el ce sunt alea sau pentru ce folosesc:)) Eu ma tot plângeam mai demult ca nu mi-am luat iluminator și uite ca in punga de cadou era și minunatul iluminator. Niciodată nu am văzut un bărbat mai confuz decât atunci când m-am uitat la el și stătea acolo se uita la mine cum încerc toate produsele… și ma întreabă:” da pentru ce îs bune toate astea?” Eu ma amuzam de faptul ca el le-a cumpărat cadou da nu știe la ce se folosesc:)) Apoi a venit și cireașa de pe tort: cosmeticele le-a ales un alt bărbat(Vecinul lui) care din cate am înțeles chiar se pricepe la așa ceva și mi-a știut și tipul tenului și ce e potrivit pentru fata mea. As vrea ca anul acesta cadoul meu pentru el sa fie mai mult de ce a fost dat in seara de Crăciun și sa mergem împreuna la Veneția, sa pot sa îi mulțumesc pentru omul minunat care este mereu și pentru că fiecare Crăciun mi-l face mai special.

    0
  • Suta Lavinia, 25 decembrie 2016 at 17:06

    Unde dai si unde crapa!

    Acum vreo 8 ani ne-am decis, impreuna cu prietenii, ca vrem sa petrecem Craciunul la munte.
    Ofertele nu erau asa de multe ca acum, trebuia sa te hotarasti din timp, numai ca noi ne-am gandit cam pe ultima suta de metri. Ne-am strans 12 persoane, iar din vorba in vorba am ajuns sa gasim o vila la Predeal. Am luat legatura cu proprietarul, care ne-a spus ca vila este aproape in intregime ocupata de un grup din Bucuresti, si ca mai au doar 3 camere libere: “Ce sa facem cu trei camere domnule, noi suntem 12 si avem nevoie de 6! Hai fie si de 5, ne inghesuim, dar totusi 3 sunt putine…” La care proprietarul: “Stati sa vobesc cu cineva de la vila vecina si rezolvam cumva” “Ce om de treaba”, ne-am zis noi!
    Primim destul de repede telefon de la el, care vine cu o veste “buna”: “Da , am vorbit cu proprietarul si a spus ca are 3 camere libere.” Vorbim intre noi si pana la urma facem targul, la urma urmei mergeam la distractie, nu la dormit.
    Pe 24 ne-am luat bagajele si am pornit entuziasmati spre Predeal. Am ajuns acolo pe la pranz, ne-au primit oamenii cu tuica fiarta si cozonaci. Frumos din partea lor, dar…surprize surprize…cele 3 camere libere au ramas doar 2, pentru ca grupul de bucuresteni s-a marit. Asta e, ne inghesuim noi cumva, am venit la distractie, nu la dormit, tot asta ne spuneam. Si ca sa nu mai fim dezamagiti, omul a spus ca ne face reducere la cele 2 camere. Platim camerele si mergem sa le vedem. Bomba! Cele 2 camere erau de fapt 2 debarale unde oamenii isi tineau lenjeria pentru camerele vilei – in una din ele si in cealalta isi tineau alimentele: navete cu bere, cu vin, cartofi si afumaturi, carne, carnati, sunca. Ce-au facut ei? Au eliberat cat au putut din debarale, au pus cate un pat de o persoana si ca sa ne simtim “ca acasa” au pus presuri taranesti pe jos si crengute de brad pe pereti. Am ramas complet consternați! Nu avea sens sa ne mai certam cu el sau sa-i spunem ca nu ne convine. Deja era ajunul Craciunului si nu mai aveam unde sa mergem, asa ca am acceptat cu un nod in gat oferta si am hotarat sa tragem la sorti cine doarme acolo. Bineinteles ca am tras un loz castigator: am nimerit debaraua cu carnati!
    Ceilalti, au inceput sa faca misto, de fapt toti faceam haz de necaz. Bun, apoi am mers sa se cazeze si ceilalti. Iesim cu gazda si ne indreptam spre locul cu pricina. Pe drum am hotarat ca vom face cu schimbul, ca sa nu fie nimeni vitregit de sarbatori. Ne indreptam toti spre prima vila vecina: vila mare, noua, cu beculete, cu foisor…frumos! Dam sa intram pe poarta, la care gazda ”Nu, nu este asta, e urmatoarea”. Urmatoarea fiind o casa taraneasca cu romburi si floricele cu vopsea albastra. Noi, castigatorii “lozurilor” cu carnati si lenjerii am inceput sa facem misto. Era un fel de ras crispat, toti eram terminati. Iese o bunicuta la poarta in intampinare ”Buna seara, bine ati venit, hai intrati, am facut si focul, sa fie cald!” Ne-a bufnit rasul si plansul in acelasi timp. Am intrat in casa…miros de statut si de casa batraneasca. Camerele “vilei” erau de fapt doar 2 camere mai mari unde baba mai adusese 2 paturi pliante langa 2 dormeze. Ce-i drept, era curat, dar mirosea naspa. Noi, debaragii, am zis pas, nu mai facem schimb :)) Surprizele au continuat pana la sfarsit, a fost un Craciun de pomina!

    0
  • Diana, 25 decembrie 2016 at 18:34

    Sa il prindem pe mos craciun!

    Cea mai haioasa intamplare de craciun? Cand fratele meu a stat ascuns timp de 3 ore sub canapeaua de langa brad ca sa il “prinda” pe mos craciun. Iar noi il cautam si strigam..si el…nimic! L-am gasit pana la urma si l-am convins sa se imbrace frumos pentru seara de craciun. In acest timp, mosu a ajuns pe la noi…a trecut supararea ca nu l-a prins atunci cand a inceput sa deschida cadourile. Ce dor mi-e de copilarie!

    0
  • Paula, 25 decembrie 2016 at 19:21

    #Sleepwalker

    Cand eram mica, din povestiile spuse de mama , eram somnambula , da, amuzant si infricosator in acelasi timp ! Sooo , acum vreo 15 ani , in perioada craciunului pe la 4 dimineata m-am trezit cu gandul ca mama e la Emilia vecina de la parter . Ma ridic din pat , si desi era bezna in toata casa , fara sa verific in dormitorul parintilor sau in celelalte incaperi , pornesc in cautarea mamei mele . Deschid usa de la casa , desculta si in pijama ajung la usa vecinei. Timp de vreo 10 min am tot sunat la sonerie , asteptand sa mi se deschida usa sa o pot aduce pe mama acasa . Fara nici un succes , m am intors acasa resemnata si m am gandit ca poate totusi mama e in camera si doarme ( really??) . Intru in dormitor , o vad pe mama dormind bineinteles , si strigand o intreb “unde ai fost ????” , mama imi raspunde mirata ” acasa Paula unde sa fiu , e 3 dimineata , ce faci? ” ; inchid usa nervoasa , si ma pun sa dorm . A doua zi ne trezim cu vecina Emilia la usa , care ii spune mamei ce-am facut eu dimineata trecuta , si ca fiind mica nu m-a vazut pe vizor si de aceea nu a deschis usa . Abia dupa ce am intrerupt eu sunatul la sonerie , speriata l-a chemat pe sotul ei sa vada impreuna cine suna disperat la sonerie la ora 3 dimineata , astfel m-au vazut pe mine desculta ,ciufulita si in pijama mergand suparata spre casa ca nu mi-am indeplinit misiunea :))
    E amuzant de fiecare data cand povesteste mama , si de fiecare data imi amintesc cu drag de copilarie ?
    Craciun fericit , Alina ?

    0
  • Denise Andreea, 25 decembrie 2016 at 20:29

    Hmm …Cred ca a fost acum vreo 12-13 ani..Cand am fost cu colindul pentru că faceam întrecere cu copii din cartier și am m-am străduit atât de mult sa fac cei mai mulți bani încât am reușit să mă pierd ???… m-am panicat recunoscut și nu știam ce să fac încotro să mă duc…. Însă am avut noroc că m-am întâlnit cu un alt prieten care colinda și el și m-am reîntors acasă cu bine ..That was it my funny story ??

    0
  • Mărginean Oana, 25 decembrie 2016 at 20:50

    Urmele prin zăpadă

    Îmi amintesc cu drag fiecare moment din perioada Crăciunului. Unul dintre momentele care îmi vine primul in minte este legat de Ajunul Crăciunului, in urma cu 12 ani… Ajungând acasă de la colindat am zărit sub brad multe cadouri pentru mine… mama mi-a spus ca tocmai fusese Mos Craciun si le-a lasat, auzind cele spuse de mama mea, am iesit afara sa vad unde e mosul, dintr-o data am vazut urme prin zapada, m-am hotarat sa vad unde duc acele urme, care erau mari, eram convinsa ca-l voi gasi pe Mos Craciun, ajungand in fata centralei am vazut o pereche mari de ghete negre, fericita, crezand ca sunt ale mosului am strigat sa vina toata lumea.. deschid usa incetu.. si descopar ca nu e nimeni. Mama a sosit si a spus ca Mosul a plecat pe horn. Atunci am spus ca ghetele erau ale mosului, s-a descaltat sa nu faca mizerie si o sa le ia la anul cand se va intoarce ???

    0
  • Marian Anca, 25 decembrie 2016 at 21:48

    Santa’s got nothing on me ?

    Povestea mea se intampla acum multi ani, pe cand aveam eu frumoasa varsta de vreo 3 ani jumate ? Culmea este ca povestea asta mi-o aduc destul de bine aminte si eu, chiar fara ajutorul alor mei. In seara respectiva de Ajun am primit instructajul de la mami si bunicii mei: vine Mosul, spui poeziile invatate la gradinita, spui cum te cheama, cati ani ai etc. Nu prea isi faceau ai mei probleme, eu fiind un copil foarte vorbaret din fire. Am bagat totul la “cutiuta”, am zis “bine” si m-am dus in camera mea, la desene, pana la venirea Mosului.
    Eh si uite ca a venit si momentul culminant al serii, a venit si Mosul, toate luminile stinse in sufragerie, se vedeau doar instalatiile din brad, ma cheama ai mei mandri in sufragerie sa fac cunostinta cu Mosu’. Intru, il vad asezat pe canapea, ochesc cel mai important lucru – sacul plin cu cadouri aflat la picioarele Mosului- ma duc asa usor pe langa Mos, apuc bine de sac si dau sa plec inapoi la mine in camera cu trofeul ? Pe “drumul inapoi” incearca ai mei sa ma opreasca “stai mami, nu ii spui Mosului cum te cheama, o poezie ceva?” Moment in care ma intorc scurt, ma uit urat la el si zic “NU”. Si plec triumfatoare cu sacul cu cadouri la mine in camera (pe care probabil l-am tarat). Au mai fost ceva incercari ale alor mei sa ma convinga sa ma intorc in sufragerie insa fara rezultat. ? Ha! #takethatsanta ???

    0
  • Larisa, 25 decembrie 2016 at 22:04

    Cand pierzi trenul spre bunici, iei un taxi spre o prietena buna

    Ajunul Craciunului, 23.40. Trenul pleca in 5 minute din Gara de Nord, eu inca eram in metrou si mai aveam o statie pana la gara. Ajung la casa unde doamna imi spune ca nu imi mai poate elibera bilet deoarece trenul pleaca intr-un minut. Fug spre linia 5, de unde pleca trenul spre Timisoara, insa ajung prea tarziu. Ma uit in urma lui si in timp ce trenul se indeparteaza de Bucuresti, formez numarul unei prietene. “Am pierdut trenul. Ce faci? Vezi ca vin spre tine. Am sampanie in troller.” Ma sui in primul taxi, ii spun adresa si putin dupa miezul noptii ajung la usa prietenei mele, carand dupa mine un troller cat mine de mare, plin de cadouri pentru cei dragi. Se deschide usa de la apartamentul 198 si amandoua incepem sa radem isteric. Am comandat o pizza, am desfacut sampania pe care voiam sa o dau cadou matusii mele si am povestit pana la 4 dimineata cand ne-am dus la culcare. La 8 m-am trezit, iar la 9 eram in drum spre casa. Matusa mea nu a mai primit sampanie, dar a primit un vin rosu, sec, ideal pentru masa de Craciun.

    0
  • Igor, 25 decembrie 2016 at 22:34

    Primul Crăciun cu iubita

    Cel mai frumos Crăciun a fost acum 2 ani, pe vremea cand eu si iubita mea abia ne începusem relația care acum ne da mari bătăi de cap, dar de care nu ne putem dezlipi nici unul. Deci nu putem nici impreuna, dar nici fara:)) glumesc. De iubit, ne iubim. Trecând la partea amuzanta:))
    Emoționați fiind amândoi de primul Crăciun impreuna(eu eram si mai emoționat fiind primul Crăciun cu familia ei), ne-am străduit sa fie totul cat mai perfect..cadouri multe si frumoase( are familia mare deci pentru sărbători trebuie sa muncesc dublu?), plus tinuta noastra din acea seara care a fost impecabila. Draga mea iubita a muncit si careva ore bune la make-up(cum fac fetele bineinteles).
    Dupa pregătiri intense, coboară scările…cand…si-a dat seama ca si-a uitat ceva sus si bamm…jos….de sus pana jos a coborât iubita mea fara sa aibă nevoie de picioare… n-am ras… m-am speriat…am fugit sa o ridic(majoritatea râdeau)… din cauza emoțiilor si a sperieturii…o ridic si bammm si eu jos cu ea(din cauza ca nu am vazut o treaapta) … din nou… se aud râsete si mai intense si noi pe jos…
    Deci:)) cam asta e povestea…2 căzături..una dupa alta:))
    La final,ne-am amuzat si noi copios.. mai ales ca au urmat imitarile ” marilor căzături”
    Sărbători fericite! Doamne ajuta sa avem noroc!

    0
  • Andreea, 25 decembrie 2016 at 22:49

    Craciunul copilariei.
    Aveam vreo 5-6 ani si ca in fiecare an eram foarte nerabdatoare sa ma trezesc in dimineata de Craciun sa vad ce mi-a adus mosul. Dar in acea seara am fost mai nerabdatoare ca niciodata. Ma uitam la ceas si nu mai trecea timpul sa se faca noapte sa pot merge la culcare. Ei bine, noroc ca iarna se face noapte devreme, iar eu m-am dus la culcare pe la ora 18:30, mai bine zis m-am “fortat” sa dorm, ca sa vina mosul cat mai repede. Dimineata am fost cea mai fericita cand am vazut ca am fost cuminte, iar mosul nu m-a uitat. Din cadou nu lipseau papucii de casa si pijamaua (la fel ca in fiecare an).

    0
  • Claudia, 25 decembrie 2016 at 23:37

    Crăciun buclucaș

    Finuța noastra s-a înfipt in tortul preparat pentru masa de Crăciun. A bagat ambele mânuțe si a savurat din plin. Am fost îngrozită deoarece am muncit îngrozitor de mult la el.. cand m-am dus sa salvez minunatul tort(ornat frumos), am alunecat si am cazut direct peste el…deci..adio tort.. M-am ridicat(familia râdea copios) asa ca am decis sa ma destind si sa rad alături de ei..aaa si bineinteles anul viitor nu am mai muncit la prepararea unui tort?
    Sărbători fericite!

    0
  • Andreea, 25 decembrie 2016 at 23:37

    Cadouri incurcate!
    Pentru mine, Craciunul a fost mereu drumul spre casa bunicilor, mirosul de cozonaci proaspat scosi din cuptorul si imbratisarea bunicii din Ajun. Era o adevarata sarbatoare impodobirea bradului si trenuletul care nu lipsea in fiecare an si care se plimba in jurul arborelui.
    In fiecare an mergem cu parintii si cu fratele meu la casa bunicilor si amandoi eram nerabdatori sa vedem ce ne aduce Mos Craciun. Intr-un an, dupa ce am zarit cadourile sub brad si ne-am repezit spre ele, am avut surprinderea sa vedem ca fratele meu primise papusa pe care eu mi-o dorisem , iar eu o masina si un trenulet.
    Mama a incercat sa ne explice ca Mosul se grabise si a incurcat biletele cu numele.
    Mai tarziu, am aflat ca tata incurcase cadourile. Aceasta e una dintre cele mai frumoase si amuzante amintiri de sarbatori.

    0
  • Denisa, 26 decembrie 2016 at 0:10

    In seara de Craciun,eu si mama ne-am straduit sa impodobim bradul cat mai frumos.Mirosul de scortisoara plutea in aer.Prajiturile asteptau linistite in cupor.Abia asteptam sa merg la colindat.Eram cuprinsa intr-o stare de reverie si nu am observat ca dragul nostru catelus, Max dadea tarcoale bradului.Intr-o secunda,frumosul brad de Craciun era impastiat pe jos.Toate globurile erau sparte.Tare s-a mai suparat mama.Am petrecut alte cateva ore sa confectionam ornamente pentru brad din hartie colorata si conuri de brad. Domnul Max a scapat fara nicio zgarietura.Toti musafirii ne-au complimentat bradul origininal,dar eu si mama abia ne abtineam sa nu radem.

    0
  • Raluca Popescu, 26 decembrie 2016 at 1:37

    Engaged on X-mass!

    Well! S-a intamplat chiar azi de dimineata… era 10:30, iar eu inca nu ma trezisem. Vine iubitul meu sa ma intrebe daca am si eu de gand sa ma mai trezesc. Il intreb cat e ceasul, imi zice ca e 10:30, fac rapid un calcul si-i spun “hmm.. mai lasa-ma juma’ de ora” si-mi trag tacticos plapuma la loc. El imi zice “bine.. dar sa stii ca a venit mosul”. Eu: “a venit mosul?! ? Yey!” Dau instant plapuma la o parte si ma ridic direct din pat si incep sa caut cadoul. Imi zice sa-l caut sub brad, dar eu stiam ca nu am facut niciun brad. Deja credeam ca m-a pacalit sa ma trezesc. Gasesc intr-un final cadoul sub ghiveciul cu colocazii, incep sa desfac cutia de cadou, dau de o cutie de plinta de gatit (pff! Gatit? Hate this!). Desfac cutia, dau de alta cutie: de pantofi (Eh! Parca mai merge!). Desfac cutia, dau de alta cutie.. cutie in cutie pana la ?!

    0
  • Sofia, 26 decembrie 2016 at 5:11

    Prima vacanta, primul CM

    Cand eram mica parintii mei nu prea isi permiteau sa mergem in vacante (nu le permitea nici timpul si nici banii) dar fiindca m-am rugat constat de mama au pus ceva bani deoparte si s-au invoit amandoi de la servici pe data de 26 decembrie sa mergem in vacanta de craciun la munte. Imi amintesc ca am scris chiar si scrisoare la ”mosu” in care il rugam frumos sa ajung la Stana de vale. Practic a fost primul an in care am vazut in realitate muntele, a fost magic!
    M-a trezit mama de dimineata de la 6 sa ma duc sa ma imbrac, sa pun aparatul foto in masina, sa iau sania, sa ma spal, sa ma imbrac bine, s.a.m.d
    Asta a fost acum 9 ani pe cand aveam 14 ani si habar nu am de ce dar mie inca nu imi venise CM… Dimineata sesizasem niste dureri ciudate de burta cu care inca nu ma intalnisem dar bineinteles nu i-am spus nimic mamei, ar fi fost in stare sa anuleze tot si daca stranutam.
    In fine, urcam in masina si doua ore m-am fatait pe scaun de durere. Habar nu aveam ce sa fac si mai ales ce am…
    IN SFARSIT AM AJUNS LA STANA DE VALE! Am coborat din masina si mi s-a parut ceva extraordinar… Atat de mult alb, oameni care rad, zambesc, copii care se joaca in zapada. A fost incredibil! Am uitat de durere, de absolut orice! La stana de vale este un izvor, izvorul minunilor unde toata lumea isi facea poze si mergea cu bidoane sa ia apa. M-am urcat pana sus sa imi faca mama cateva poze de jos si m-am asezat pe marginea scarilor. Am stat la poze si in momentul in care m-am ridicat de pe scara si m-am uitat in locul unde am stat, am vazut sange. SANGE! FUCKING SANGE! De unde naiba e sangele asta?! M-am speriat ca naiba si i-am spus mamei ca vreau la baie ca fac pe mine. In drum spre restaurantul de la statiune ma gandeam oare unde m-am lovit de am lasat pata de sange, oare cum, oare in ce?
    Ajung la baie, imi dau repede pantalonii jos si ma examinez peste tot, vreo 5 minute controlez fiecare centimetru de piele pana aflu de unde vine sangele… Aflu de unde vine sangele si ma pun pe un plans, vai mama! Stiam eu cate ceva despre ciclu dar nimic exact caci sincera sa fiu imi era rusine sa ascult detaliile cand mi-a spus mama sau vreo matusa :)) Bai si m-am speriat intr-un hal, ma gandeam ca nu o sa mai pot face niciodata copii, ca sunt bolnava. Fel si fel de scenarii. Intre timp a venit mama la baie sa ma caute si plangand i-am povestit ce s-a intamplat, cu glasul tremurand i-am spus ca nu e vina mea, eu nu am facut nimic! Bineinteles ca s-a pus pe un ras isteric si a fugit la tata sa ii poveseasca si lui.
    A fost prima mea vacanta adevarata si probabil nu o voi uita niciodata. Chiar daca as incerca sa uit, tot nu as putea, In fiecare an de craciun cand iau masa cu parintii mei si rudele, mama le povesteste cu aceiasi entuziasm ce am patit si cat de speriata am fost. Oricum, a ramas o amintire placuta si de atunci mereu am o’b-uri in geanta :))

    0
  • Ioana P., 26 decembrie 2016 at 5:26

    Christmas detective

    Obisnuiam sa cred despre mine ca sunt un spion adevarat si mi-am petrecut cam toata copilaria deslusind mistere. Mereu curioasa si nerabdatoare sa descifrez o noua enigma, Craciunul si secretul lui Mos Craciun nu erau in siguranta nicaieri in preajma mea!
    Eram mereu pe la geamuri, pe la usi sau mereu cu urechile ciulite pentru a “culege” cat mai multe informatii in legatura cu sosirea Mosului. Imi amintesc perfect ca nu aveam mai mult de 4 sau 5 ani cand suspectam ca “ceva nu miroase a bine” in legatura cu batranelul darnic asa ca am trecut la fapte. Imediat dupa ce l-am intampinat in casa cu colinde si poezii impreuna cu cativa amici de varsta apropiata si parintii lor, Mosul imi dadea o senzatie puternica de dèja-vu. Trebuia sa aflu ce era neinregula cu el asa ca am facut in mintea mea un “inventar” al persoanelor din camera. Observand ca lipsea unchiul meu, care intr-un mod foarte misterios semana la infatisare cu mosul si barba lui legata cu elastic, ceream incontinuu ca acesta sa intre in casa sa il vada pe Mosu.
    Figura s-a repetat in fiecare an, chiar daca Mosul s-a schimbat, aveam nevoie mereu sa imi dau seama ce se intampla si sa stric mai mult sau mai putin momentul atat pentru prietenii mei cat si pentru parintii care se straduiau sa imi inchida gura.
    Intr-un final, mi-am dat seama ca teatrul s-a terminat cand intr-un ajun de Craciun m-a rugat mama sa o ajut sa aseze cadourile sub brad pentru sora mea mai mica. So, in the end the joke’s on me si am devenit eu propriul meu “inamic”!

    0
  • Visan Irina Elena, 26 decembrie 2016 at 11:32

    Cand eram mica asteptam, ca orice copil, cu nerabdare sa vina mosul. Ii scriam scrisorele, ma preocupam sa fie perfecte.. Intr-un an, m am decis sa l vad pe vestitul mos Craciun, asa ca din 10 in 10 minute ma dadeam jos din pat sa l vad cand vine, si stateam trista acolo, uitandu ma la brad se fiecare data ca nu era nimic inca. Ma gandeam ca a uitat de mine. Cand ma intorceam inapoi in pat, am auzit fosnete si cand m am intors era o persoana mai plinuta care aranja pungutele cu cadouri( era mama am aflat ulterior), si dorinta de a l vedea s a transformat in panica si am fugit in pat de frica faptului ca daca m as uita prea mult la el ar disparea ai n ar mai lasa nicinun cadou. ( asa ma mintise fratele meu, ca daca il vad pe mosu’ dispare)

    0
  • Gheorghiu Ioana, 26 decembrie 2016 at 13:06

    Mos Craciun chiar exista!
    Bucuresti. Zapada pufoasa care formeaza un covor alb, regal pe asfalt. 15 years ago…
    Ca orice copil, eram nerabdatoare sa aflu ce cadouri am primit anul acesta si, de ce nu, sa il surprind si pe Mos Craciun cum le aduce si le aranjeaza sub brad. Pentru ca aveam antecedente, anii trecuti stand foarte mult treaza in asteptarea lui si incercand sa gasesc fel de fel de portite sa am dovezi cu privire la existenta sa, lucrurile s-au schimbat putin de aceasta data. In ziua de 24 decembrie mama imi propune sa iesim in parcul din apropierea casei pentru a ma bucura de prima zapada din anul acela. Nu aveam de ce sa nu fiu de acord cu aceasta idee, insa putin sceptica ma uit inspre bradul impodobit, fara cadouri si cu luminitele stinse. Am petrecut cam jumatate de ceas afara, in zapada si doar frigul m-a convins sa intram in casa. Pasesc prima si simt mai intai pe fata un val de frig. Dar cum e posibil? Doar suntem inauntru?! Balconul era deschis, iar luminitele clipoceau jucause in brad si sub el, minune, multe cadouri… wow, mi se parea imposibil, mama a fost cu mine tot timpul, iar tata era plecat intr-o delegatie… Un singur raspuns se potrivea circumstantei: Mos Craciun chiar exista!
    Si pe masura ce am crescut mi-am dat seama ca aveam dreptate, Mos Craciun exista in fiecare dintre noi!

    0
  • Demidov Delia, 26 decembrie 2016 at 13:58

    Buna Alina..Povestea mea se intituleaza :
    “Mos Craciun exista”
    Aveam 6-7 anisori dar din pacate aflasem deja cine e cu adevarat “Mos Craciun” (da,stiu…trist) . Eram la bunicii mei cu toata familia,iar la un moment dat eram cu totii in bucataria din curte,cand vad pe geam o silueta cum intra in casa . Toata familia a exclamat bucuroasa ca “A venit mosul” si ma indemnau sa merg sa il vad,insa de frica nu m-am clintit din bucatarie . Eram atat de nedumerita in legatura cu ce stiam si cu cine venise atunci..incat am ales sa cred iar in Mos Craciun.Nu am aflat nici in ziua de azi cine mi-a pus in acel an cadourile sub brad insa nu vreau sa omor misterul…e o amintire amuzanta pe care imi doresc sa o pastrez vie in suflet si sa imi reamintesc ca de fiecare data cand credem ca pana si ultima picatura de magie a disparut ,apare o licarire care iti dovedeste ca ea este inca acolo.

    0
  • Bianca Birta, 26 decembrie 2016 at 14:05

    Cea mai frumoasa zi de Crăciun este cea din copilarie, cand eram inca la grădiniță. Toata lumea cred ca știe serbările de Crăciun. Părinții mei au reușit sa le imortalizeze pe cele mai bune. La aceasta serbare era prezenta si sora mea mai mica. Pe atunci avea 3 ani… Desi era rusioasa, se imprietenise cu prezenta mosului pe care apucase sa l vada cu un an in urma, probabil din povesti stia si ca e darnic si bun cu copiii. Asa ca, atunci cand s a anuntat venirea moșului, si s a deschis ușa sălii, sora mea a țâșnit din brațele mamei strigând tare: “Mos Ciãciun!!!”. Toți cei prezenți, și mici și mari, au zâmbit de emoție, iar ea a stat în brațele moșului cât timp acesta ne a impartit cadouri, noua, copiilor mai mari. ?

    0
  • Bianca Birta, 26 decembrie 2016 at 14:07

    Titlul poveștii: Emoție de Crăciun

    0
  • Necula Bianca Elena, 26 decembrie 2016 at 14:52

    Capcană pentru Moş Crăciun

    Când eram mai mică (dar suficient de mare încât să îmi amintesc cu lux de amănunte) , nu suportam iarna. Nu anotimpul în sine mă deranja, ci faptul că peste tot vedeam “Moși Crăciuni” (eu aveam impresia ca este unul singur, şi că mă). Îmi era frică de el, şi mă irita faptul că era oriunde! Am fost la munte cu familia şi verişorii mei. Dimineaţa de Crăciun, când ne-am uitat sub brad, am gasit doar o scrisoare în care scria că suntem speciali, şi Moşul ne va da cadourile personal, la ora 12:00 (încă am scrisoarea). Eu am fost foarte nervoasă.. “Cum adică personal? Adică vine aici? Chiar şi aici??? “.
    Mi-am luat verişorii şi am ieşit să facem o cazemată din zăpadă, “muniţie” (bulgări), “arme” (țurțuri) şi l-am aşteptat pe Moş Crăciun.
    L-am văzut venind din bucătăria de vară a cabanei.. Am aşteptat să se apropie şi l-am atacat cu toate forţele noastre de copiii revoltaţi. A lăsat sacul și a fugit în pădure strigând un “la anu’ nu mai vin la voi”!
    Noi ne-am dus biruitori în casă, am povestit tot ce am făcut, si când s-a întors tata (care era plecat după ţigări) , toţi au început sa râdă de el… După mult timp am înţeles de ce! 🙂

    0
  • Alexandra Chis, 26 decembrie 2016 at 16:55

    Imi amintesc cu drag cum mergeam la sanius si ajungeam acasa cu pantalonii efectiv inghetati (-stateam afara pana uitam de noi, in timp ce mama pregatea mancarea pentru masa de Craciun), iar cand intram in casa la caldura si miros de prajitura … mmm-hm .

    0
  • Gianina Avram, 26 decembrie 2016 at 17:58

    Mai copil ca niciodata

    Cred ca cel mai frumos moment de sarbatori e acum. Stiu ca nu am toata familia langa mine, stiu ca mama e aici si tata la Sibiu. Dar e frumos. Si stii de ce? Pentru ca am un puiut de labrador ce in ziua de craciun a facut 2 luni, am un iubit care ma face sa ma simt iubita. O am pe mama pe care o iubesc enorm, si il am pe tata in inima si cu speranta ca va veni curand acasa. Dar e cel mai special moment acum petru simplul fapt ca am invatat sa ma bucur de momente mai mult. Si cred ca nu m-am bucurat atat de mult de Craciun de cand eram copil si il asteptam pe Mos Craciun su sufletul la gura. Toata lumea spune ca nu mai simte Craciunul ca in anii trecuti… dar lumea nu isi da seama ca de fapt problema e la ei. Cand suntem mici iubim Craciunul pentru ca asa suntem noi programati ca si copii sa ne bucuram de fiecare moment. De ce cand inaintam in varsta ne pierdem aceasta traire? E frumos sa o redescoperi, anyway. Sper sa nu imi mai pierd entuziasmul niciodata.

    0
  • Andraxela, 26 decembrie 2016 at 18:27

    Santa, please kill my ex-boyfriend

    Acum cativa ani, in Ajunul Craciunului, eram cu familia si cateva rude venite din Franta la mine acasa, chiar in sufragerie. De vreo 3 ani nu mai mergeam cu colindul si parca eram putin invidioasa pe fratele meu care avea parte de distractie copioasa, dulciuri de nu se mai putea si, bineinteles, cash. Iar eu stateam acasa, ascultand tot felul de povesti neinteresante si asteptand parca sa treaca timpul. Ai mei primeau toti colindatorii care veneau la usa si toti se bucurau de cantecele auzite, mai putin eu – din nu stiu ce motiv aveam o presimtire nu chiar buna. Dupa ce se inoptase de-a binelea, undeva dupa ora 22, numai ce auzim un ciocanit la usa. Eu, fiind mai aproape de iesirea din incapere, m-am ridicat sa vad cine e. M-am uitat putin sceptica pe vizor si am vazut 3 persoane, dintre care cea din mijloc era costumata in Mos Craciun. Mi s-a parut foarte ciudat, intrucat trecusem atat eu cat si fratele meu de acea varsta la care parintii rugau pe cineva sa vina costumat la noi. Am ramas pe ganduri tot uitandu-ma pe vizor si nestiind ce sa fac. Cei din camera bineinteles ca se uitau la mine, asteptand sa vada ce urmeaza. Mos Craciun-ul s-a apropiat sa mai bata inca o data si astfel l-am recunoscut imediat : era fostul meu prieten, cel de care nu mai voiam sa aud niciodata. Brusc, m-am trezit cu mama langa mine, care se pregatea sa deschida usa. In acel moment imi venea sa incui usa si sa inghit cheia. Nu puteam sa-i spun prea multe intrucat simteam privirile tuturor asupra noastra. Mama se pregatea sa deschida, iar eu o imploram sa le spuna celor de la usa ca nu sunt acasa. Si am fugit in camera mea. Dupa cateva secunde si aud o voce masculina intreband de mine, daca sunt acasa, daca pot iesi, chestii de genul. Mama i-am raspuns direct : ,,Nu a fost cuminte, deci Mosul nu are ce cauta aici”.

    Mama i-a dat maxim. Ma bucur ca nici ea nu-l suporta pe ex (mai ales dupa cate a facut). Totul s-a terminat cu bine, zic eu, caci situatia putea deveni foarte penibila :)))

    0
  • Cezara, 26 decembrie 2016 at 19:41

    Frațiorul meu mai mic este foarte harnic de felul lui , ii place sa stranga haine , sa mature , sa puna lucrurile la loc , toate cele . Face mereu faze foarte dragute . Anul trecut a fost prima oara cand am asezat bradul in balconul pe care ni-l inchisem cu cateva luni inaintea Craciunului , si am impodobit acolo frumos , si mi se parea foarte frumos daca as pune ursul meu de plus gigantic acolo langa bradut . Si da , cam degeaba il puneam , ca scumpicul meu frate il tooot aducea inapoi in camera , chiar daca incercam sa ii spunem ca si lui Moșu ii place mai mult ursuletul acooo sub brad . Da .. Si anul asta , ei , cum el se bucura de lucrurile mici in viata si nu de tone de jucarii , i-a cerut lui Moșu un sandwich .. nu ca nu ar fi el pufos de felul lui sau ca nu ar mai fi mancat de mult sau ca toata casa ar fi plina pana la refuz cu mancare :))

    0
  • Roxy, 26 decembrie 2016 at 19:44

    Sceneta “Nașterea Domnului” la biserica reformata petrecuta chiar in dimineața Craciunului.
    Jozsef,baietelul surorii mele care acum 3 ani avea 5 anișori, de cum l-a vazut pe Mos intrand sa asiste la sceneta a exclamat topit de admiratie “Mos Craciun” si a luat pozitie de drepti la juma de metru in fata lui.In soapta, printre pauzele din sceneta cand nu avea de cantat sau de recitat, ii soptea mosului :”Mosule, mi-ai adus ceva?”. Mos Craciun tacea malc si doar dadea din cap. Jozsef iarasi , mai tare: “Mi-ai adus ceva?”. Mosul tace.Dupa 5 asemenea intrebari, din ce in ce mai sonore si un inceput de hohot de ras in sala, Jozsef striga exasperat:”Mos Craciun, esti surd!Raspunde, mi-ai adus ceva?”. Mos Craciun ii raspunde intr-un final : “Ti-am adus baietel, dar daca nu esti cuminte nu-ti dau”. Jozsef se linisteste incruntat subit, spune poezia mosului si cand se aseaza in bratele lui pentru poza vede ca barba mosului se desprinde intr-un colt.I-o smulge cu viteza si striga: “Hotule,de asta nu stiai de cadouri! De asta nu stiai cum ma cheama !Spune repede,ce-ai facut hotule cu Mos Craciun?”

    0
  • BuckWild, 26 decembrie 2016 at 19:51

    Doamne, o iubesc!

    Povestea mea sau mai bine spus povestea noastra de craciun este parca rupta din filmele cu prosti cu happy end.
    Eu cu iubita mea ne-am cunoscut accidental in Bucuresti acum 3 ani. Ea locuia in Oradea iar eu locuiam in Ialomita. Ce pot sa spun, a fost dragoste la prima vedere, nu am ezitat foarte mult si dupa o luna ne-am mutat impreuna, in orasul ei natal, bineinteles. Facand o mica paranteza, rudele mele, mai exact mama, locuieste in Italia si nu vine acasa decat de sarbatori, la fel si anul trecut. Pe data de 24 decembrie urma ca mama sa vina acasa in Ialomita iar eu fiind in Oradea faceam 16-17 ore pe drum cu trenul, evident ca nu am vrut sa o supun pe iubita mea la acest drum si i-am propus sa ramana acasa. Urma sa plec pe 23 seara si dimineata in ajunul craciunului sa ajung in Bucuresti de unde iau autocar si mai fac 3 ore pana acasa. Cu chiu si cu vai am convins-o sa ramana acasa (spre surprinderea mea era destul de linistita ca voi pleca fara ea). Planuia ea ceva…
    M-a condus la gara, m-a pupat si a ramas ca vorbim la telefon. Nu stiu cum a facut dar s-a intors acasa, si-a facut bagajele si s-a urcat in trenul de Brasov, de la Brasov a luat trenul spre Bucuresti si de acolo s-a descurcat ea.
    Eu habar nu aveam de nimic si nici nu am banuit ceva…stiam ca sarbatorile de iarna sunt ceva sacru pentru ea si nu s-ar complica sa vina dupa mine si sa isi strice craciunul pe drumuri. M-am inselat!
    In momentul in care am ajuns in Ialomita m-a sunat mama si mi-a spus ca nu are cum sa ajunga acasa caci are intarziere la avion si v-a ramane in Bucuresti peste noapte si ne vom vedea pe data de 25, mi-a propus sa ma duc la rudele noastre de la tara (la 30 de minute de oras) ca totusi sa nu raman singur acasa de sarbatori. Zis si facut, am oprit curentul de la panou caci urma sa ninga si nu am vrut sa se intample ceva, am oprit si apa, am incuiat usa si am plecat. Intre timp am vorbit si cu iubita mea si mi-a spus ca este la Auchan, chipurile face cumparaturi :)) Da de unde, era in Obor si se chinuia sa gaseasca microbuz sa vina la mine.
    Eu am pornit cu masina spre matusa mea la tara si iubita mea a pornit spre mine nestiind ca eu urma sa plec la tara (am uitat sa ii spun caci s-a grabit sa inchida, cica era coada mare la Auchan:)) )
    Mna, intr-un final am ajuns la tara si nu trec bine 2 ore ca ma suna mama iubitei mele sa ma intrebe unde este ea caci are telefonul inchis si mi-a povestit cum a plecat seara spre mine. M-am facut alb la fata! Am oprit, apa, curent, TOT! Ce o sa faca? Ma gandeam ca nu mai am cum sa ma intorc in oras si ii voi strica craciunul! Ma gandeam cat e de speriata ca nu stie ce sa faca…mi-am facut o mie si un milion de griji!
    Am cautat un vecin si l-a rugat in seara de ajun la ora 9 sa ma duca pana in oras caci este ceva urgent! Am ajuns la usa, cu grija bag cheia in usa si ma rog sa fie acolo. Iala era intepenita si trebuia sa ma imping putin in usa si sa fortez ca sa se deschisa, intru pe usa si ma uit in fata, dintr-o data primesc o galeata fix in cap si aud un urlet. Iubita mea s-a speriat teribil si credea ca sunt hotii :)) Am inceput sa rad si am intrebat-o daca se crede in Singur acasa? A inceput si ea sa rada si am luat-o in brate… Nu am cuvinte sa descriu ce sentimente ma incercau acolo. Am dat drumul la lumina si ne-am pus in pat (am comandat pizza, nu aveam nimic de mancare in casa) La ora 11 a intrat si mama pe usa caci a gasit o cale sa ajunga acasa pana la urma. A fost cel mai perfect craciun posibil. A fost ceva de vis, Afara ningea si eram inconjurat de persoanele cele mai dragi mie. Nu voi uita niciodata cum si-a sacrificat craciunul si linistea si a venit 17 ore pe drum dupa mine doar ca sa fim impreuna! O iubesc enorm de mult!
    Acum dupa un an, simt la fel cand ma uit la ea si tare as vrea sa castig aceste bilete ca sa o cer de sotie in Venetia! Ar fi cel mai frumos cadou pentru un nou inceput de drum, impreuna!

    0
  • Nagy Renata, 26 decembrie 2016 at 22:04

    Mos Craciun chiar exista !
    Una din frumoasele amintiri legate de Craciun este cea in care m-am convins ca mosul chiar exista desi colegii de la gradinita incercau sa ma convinga contrariul. In seara de Ajun au venit rudele la noi si stateam toti in living cand la un moment dat mama mi-a spus sa merg sa imi iau scrisoare care o facusem pentru mosul ,sa le-o arat unchilor mei. In fiecare an eu desi nu stiam sa scriu pe vremea aia ,desenam mosului tot ce voiam sa primesc. Mergand eu dupa scrisoarea mea foarte mandra de desenele mele ,am avut placuta surpriza sa gasesc in holul casei o cutie mare frumos impachetata. Foarte fericita am chemat pe toata lumea sa le arat ce am primit. In acea cutie era un carucior cu o papusa pe care eu mi le doream foarte mult in acea vreme. Ideea e ca eu in acel moment eram super convinsa ca mosul exista deoarece nu avea cine sa puna cutia acolo,din moment ce toata lumea era in living . ?

    0
  • Catalina, 26 decembrie 2016 at 22:20

    Ajunul e mereu in familie.
    In fiecare an pregatim din timp meniul, cadourile si bineinteles tinutele si asteptam impreuna Craciunul.
    E o frumoasa traditie de familie pe care am transformat-o intr-un adevarat eveniment.
    Dupa, desigur, sarbatorim si Craciunul. 🙂

    0
  • Claudia A, 26 decembrie 2016 at 22:37

    Cea mai amuzanta poveste de Crăciun a mea a fost atunci când m-am răzbunat pe Moș Crăciun ca nu mi-a adus ce mi-am dorit și l-am desconspirat ?
    Când eram mici la noi in bloc se strângeau toți copii in ajunul Crăciunului in scara blocului ca sa îl primim pe Moș Crăciun, sa ii spunem o poezie si el sa ne dea cadouri. Pe atunci știu ca îmi doream foarte tare o păpușa vorbitoare, moșul care era un vecin de la noi din bloc, venise cu un sac plin de jucării cu Etichete pentru fiecare din noi, fiind multe și îngrămădite se tot auzeau zgomote de la mașinuțe electrice, jucării vorbitoare și păpușica de aia pe care o voiam eu. Când a venit rândul meu sa ii spun poezia am primit de la Moș un set de gătit, normal ca am rămas dezamagita pentru ca auzisem păpușa in sac și nu înțelegeam de ce nu mi-o da. De fapt păpușa aia a ajuns la o alta fetița după mine. Fiind suparata pana la culme m-am dus la Moș in brațe l-am apucat de motocul de la căciula și i-am tras-o jos iar apoi i-am dat masca aia de bătrânel pe care o avea la o parte. Toti copiii au rămas surprinși ca era Vecinul nostru, bineînțeles ca părinții m-au certat și vecinii mai mai sa zică ceva ca l-am desconspirat pe moșul. Acum ca ma gândesc e amuzanta amintirea asta dar atunci nu a fost, eram prea suparata ca moșul a dat păpușa vorbitoare altei fetițe ??

    0
  • Claudia A, 26 decembrie 2016 at 22:41

    The Little Grinchgirl

    Cea mai amuzanta poveste de Crăciun a mea a fost atunci când m-am răzbunat pe Moș Crăciun ca nu mi-a adus ce mi-am dorit și l-am desconspirat ?
    Când eram mici la noi in bloc se strângeau toți copii in ajunul Crăciunului in scara blocului ca sa îl primim pe Moș Crăciun, sa ii spunem o poezie si el sa ne dea cadouri. Pe atunci știu ca îmi doream foarte tare o păpușa vorbitoare, moșul care era un vecin de la noi din bloc, venise cu un sac plin de jucării cu Etichete pentru fiecare din noi, fiind multe și îngrămădite se tot auzeau zgomote de la mașinuțe electrice, jucării vorbitoare și păpușica de aia pe care o voiam eu. Când a venit rândul meu sa ii spun poezia am primit de la Moș un set de gătit, normal ca am rămas dezamagita pentru ca auzisem păpușa in sac și nu înțelegeam de ce nu mi-o da. De fapt păpușa aia a ajuns la o alta fetița după mine. Fiind suparata pana la culme m-am dus la Moș in brațe l-am apucat de motocul de la căciula și i-am tras-o jos iar apoi i-am dat masca aia de bătrânel pe care o avea la o parte. Toti copiii au rămas surprinși ca era Vecinul nostru, bineînțeles ca părinții m-au certat și vecinii mai mai sa zică ceva ca l-am desconspirat pe moșul. Acum ca ma gândesc e amuzanta amintirea asta dar atunci nu a fost, eram prea suparata ca moșul a dat păpușa vorbitoare altei fetițe ??

    0
  • Cristian, 26 decembrie 2016 at 22:59

    Love story

    Ei bine, Craciunul pentru majoritatea oamenilor inseamna #cadouri, #familie, #prieteni, #colinde, aaand #goodfood man :))
    Pentru mine aceasta cea mai frumoasa perioada din an a însemnat începutul relației cu persoana care azi este soția mea.
    Totul a inceput in Decembrie 2010 cand am mers sa o colindăm având ceva prieteni comuni, a fost magic acel Craciun!

    0
  • Madalina ilie, 26 decembrie 2016 at 23:05

    Haha,de mult asteptam o asa provocare pentru a avea ocazia de a povesti cel mai amuzant moment de Craciun care mi-a marcat copilaria multi,multi ani la rand. Aveam vreo 5 ani si mereu cand se apropia ziua de Craciun eram entuziasmata si incercam sa fiu cel mai cuminte copil de pe planeta pentru a primi cadourile mult dorite.
    Stiu ca mereu faceam bradul pe 24 noaptea si intotdeauna o intrebam pe mama de Mos Craciun,cine e,unde sta,cati copii are,cu ce ajunge la toti copiii si ea imi inventa cele mai interesante povesti de care eu ma minunam.
    Terminand de pregatit bradul,stateam fericita impreuna cu fratele meu cu 4ani mai mare decat mine langa soba privind fericiti capodopera noastra. Intrebarile mele despre Mos Craciun continuau: mami,crezi ca mosului ii place bradul?Crezi ca imi aduce ce vreau eu?
    Nici nu avea mama timp sa-mi raspunda ca se si aud niste sunete ciudate:Hohoho,am sosit. Incremenisem…ma uitam la fratele meu care pur si simplu radea cu lacrimi si la mama care-i spunea ca il da afara din camera daca strica tot.Evident,nu stiam despre ce era vorba,micuta fiind.
    Deschide mama usa si cu al sau talent actoricesc ramane si ea destul de surprinsa:Mosule,ai ajuns!
    Eu,sincer spun,nu stiam ce sa fac…
    Mi-am luat patura pe mine si m-am ascuns dupa brad,ziceam ca nu vreau sa ma vada ca aveam lacrimi in ochi si mama mereu imi spunea ca lui mosu nu ii plac copiii care plang.
    Tot ce spuneam era:unde-i tata sa il ia pe mosu de aici?Sa lase cadoul si sa plece. Fratele meu radea cu lacrimi iar eu plangeam ca venise Mosu’.
    Dupa multe incercari,mosu’ ma ia pe genunchii lui si imi zice sa-i spun o poezie. Cine sa mai gandea la poezii in momentul ala? Toate intrebarile pe care i le pusesem mamei mele imi alergau prin minte si incep sa i le pun pe toate.
    Nemultumita ca ma tot batea la cap sa ii spun poezii ca sa imi dea cadoul am inceput sa il trag de barba lui falsa. Nazdravana fiind,nu m-am lasat pana i-am dat si caciula jos.
    Nu am sa uit niciodata acel moment. De ce? Mosu era tata. Insa,reactia mea a fost epica:M-am dus la mama si i-am zis:mama,mosu’ e sotul tau? eu sunt fiica lui? Esti doamna Craciun? De ce nu ne aduceti mereu cadouri?
    Eram deja suparata,ma simteam mintita, mi se parea ca toata copilaria mea fusese o minciuna. Fratele meu se prapadea de ras si nu intelegeam de ce el nu era la fel de trist ca si mine.
    Evident ca ei mi-au spus tot felul de povesti insa eu am continuat sa cred ca sunt fiica lui Mos Craciun si ca mama era doamna Craciun.
    Pana si colegii de gradinita aflasera si stateau toti uimiti in jurul meu cu gura cascata si imi spuneau sa il aduc pe tata la gradinita ca el era mosul.
    A fost un moment tare amuzant si mereu ai mei imi amintesc de el.

    0
  • Didi, 26 decembrie 2016 at 23:16

    Putina noroc in bucate

    De cand ma stiu, m-am aratat dornica de a fi ajutor de bucatar pe langa main chef adica mama. Tot ce cand ma stiu, skillsuri nu am mai deloc, iar mami e foarte infipta si rapida in comenzi si mereu imi zice ca o incurc. Insa, de fiecare data eu imi ofer ajutorul din tot sufletul, iar cel mai adesea, ma lasa sa fac cate un pic, un task mic si nevinovat, pe care desigur, reusesc sa il gresesc.
    O patanie memorabila a fost cand, dupa pregatirea placintelor traditionale, am fost rugata sa le pudrez cu zahar. Zahar care a fost confundat cu sare, turnata din belsug pe deserturile fierbinti (imagine how that went) si servite cu incredere tuturor invitatilor (care actually sunt multi pentru ca my mom chiar gateste awesome). Placintele au fost ruinate, chiar daca mami disperata le-a scuturat si inclusiv bagat sub jet de apa. Probabil ar fi mers vreo tehnica daca nu erau aranjate cu zaharul minune chiar cand au fost scoase din cuptor (am zis sa fac treaba-treaba…)
    Nu-mi amintesc ce am avut pana la urma ca desert, stiu ca am fost foarte necajita si sunt convinsa ca la nastere am avut si o zana neindemanatica ce a tinut dinadins sa imi insufle aceasta trasatura.

    Craciun fericit tuturor!

    0
  • qattus, 27 decembrie 2016 at 1:52

    poveste de gradinita
    Povestea mea seamana oarecum cu a ta, este vorba despre copii de gradinita, care trebuiau sa colinde pentru ca mai apoi Mos Craciun sa isi faca simtita prezenta si sa ii rasplateasca cu minunatele cadouri. Totul bine si frumos pana aici, desi au ales un mos prea tanar si cu parul negru, care iesea oarecum de sub caciula. Aveam un coleg care ne repeta de fiecare data ca mos craciun nu exista, asa ca atunci cand s-a urcat in poala mosului a tras foarte tare de barba alba si mosul a ramas demascat, era unul dintre tatii copiilor din gradinita pe care l-au recunoscut imediat toti si am izbucnit in ras. Cam asta e povestioara mea haioasa. Cand fac lucruri de genul acesta ar trebui sa acorde mai multa atentie la detalii: cum ai zis si tu cu cizmele matusii…

    0
  • Diana Chingaru, 27 decembrie 2016 at 2:57

    My first pc!

    Eram in iarna anului 2004 când i-am scris lui Moș Crăciun ca cel mai tare îmi doresc sa îmi aducă un calculator . Am făcut scrisoarea , eram clasa a 4 a , și am pus-o in brad la insistenta părinților. In seara de Crăciun când m-am dus sa văd cadourile aduse de Moș Crăciun , l-am găsit sub brad , partea amuzanta a fost ca am închis USA camerei unde era pus bradul și am început sa tip de bucurie pentru ca nu îmi venea sa cred . Eram un du-te vin-o continuu , intram in camera după care ieșeam imediat , nu atingeam nimic doar ma asiguram ca e adevărat ceea ce vedeam și țipăm de bucurie ! A fost o bucurie enorma pe care am trăit-o datorită părinților ! ❤?

    0
  • RoxanaC, 27 decembrie 2016 at 3:59

    Exista Mos Craciun?

    Unul dintre cele mai frumoase momente de Craciun… gandul imi zboara spre o intamplare petrecuta in ajunul Craciunului acum vreo 10-12 ani.
    Eu si fratiorul meu mai mic il asteptam pe Mosul si cum ii placea lui sa se lase asteptat, am decis sa merg la usa de la intrarea in casa. Dar nimic.
    Si stateam ba in jurul bradului, ba pe langa usa, doar, doar sa apara Mosul. Dupa vreo ora de asteptare, ne uitam din nou spre brad. Surpriza! Cadourile erau acolo. Cum aparusera ele in timpul in care noi statuseram de paza fara incetare?
    Atat de tare ne a surprins patania asta, incat am decis sa nu ne mai indoim de existenta lui.
    Si inca imi amintesc cu drag de aceste momente si de cat de inocenti eram…

    0
  • Larisa, 27 decembrie 2016 at 4:40

    Serbare de Craciun!
    Eram mica, aveam in jur de 4 ani la gradinita si ca in fuecare an in preajma sarbatorilor de iarna se pregatea serbarea de Craciun. Educatoarea ne invatase poeziile, copiii erau imbracati in fulgi de zapada, toate bune si frumoase insa lipsea mosul, nimeni nu vroia sa se imbrace in costum. Educatoarea l-a convins pe tata sa imbrace costumul, toti copiii fericiti si-au spus fiecare poezia, au primit cadoul pana a venit randul meu. Cand sa spun poezia am observat un detaliu care l-am remarcat cu voce tare “asta nu e Mosul, e taticul meu pt ca il cunosc dupa ceas” :))))

    0
  • Lore Andreea, 27 decembrie 2016 at 4:44

    Mayday, mayday! Christmas Tree down!

    Nu mai tin minte exact anul, insa eram o copila curioasa de 5-6 ani. Era seara de 24 si il asteptam pe Mr. Santa Claus aka tata, lucru pe care nu il stiam la perioada respectiva – not yet anyway. Curioasa sa il intalnesc si eu pe acest batranel care imi implinea toate dorintele ridicole din scrisorile adresate dansului, i-am impartasit mamei planul de a ma strecura pe la miezul noptii la usa sufragerieri, unde se afla pomul de Craciun. Mama stiind de planul meu, l-a pus pe tata sa se imbrace in Mos Craciun, astfel incat identitatea sa nu ii fie compromisa. Zis si facut! Stau eu frumos la panda, iar la lumina instalatiei de pe pom, vad o umbra de barbat….inima mai ca imi sarea din piept! In fericirea mea, am impins usa fara sa vreau, usa care facea zgomote la miscari bruste. Auzind usa, tata s-a panicat, a vrut sa o ia la fuga, dar ce sa vezi?! S-a impiedicat in cablul instalatiei care ducea la priza, pomul a cazut pe jos, iar tata a aterizat direct pe burta! Hahahahhh!!! Mama s-a repezit inspre sufragerie, a aprins becul si a gasit o sufragerie cu un pom rasturnat, un Mos Craciun cu identitatea compromisa si o fetita de 5-6 ani inlemnita :))). In fiecare an ne aducem aminte de acesta intamplare si radem copios pe seama tatalui meu, caruia ii sugerez mereu sa se puna sub pom pe burta, caci ii sade tare bine acolo, hahaha!!!

    0
  • Alina Elisabeth, 27 decembrie 2016 at 5:13

    “Mos Craciun nu exista”
    Bun, asta incepe asa. Pe cand eram eu mica asteptam cu nerabdare impreuna cu sora mea pe Mos Craciun. In acea noaptea ne-am dus repede la culcare ca orice copil “cuminte”. Deodata, sora mea mai mare, cea draga, ma trezeste din somn cu entuziasm: “Trezeste-te trezeste-te, hai sa il prindem pe Mos Craciun!”. Ma alatur sorei in aventura, ne dam jos din pat si fugim la usa… Se aud zgomote, iar noi fara rasuflare stam si privim uimite cum mama si tata pun darurile. Adio Mos Craciun! Mda, astia mari intodeauna stiu mai multe…

    0
  • Cristina Petran, 27 decembrie 2016 at 9:49

    Draga Alina,eu eram obsedata sa il prind pe Mos si in fiecare an sufeream o dezamagire crunta cand ma trezeam plina de cadouri dar fara urma de mos!Nici nu ma mai puteam bucura de ele…Intr-un an, mama m-a bagat cu forta in dus zicandu-mi ca mosul nu vine la mine daca nu sunt curatica si BANG!Ies din dus si gasesc iar plini de cadouri sub brad! Supararea acerba imi folosea in schimb la despachetare urgenta 🙂 All in all, nici pana azi nu l-am prins dar inca mai astept o minune 🙂 Sarbatori Fericite si implinite! Pup cu drag!

    0
  • Stanciu Alexandra Elena, 27 decembrie 2016 at 10:34

    Craciunul la hotel

    Hmm…imi aduc aminte, cred ca aveam vreo 6 ani si ca in fiecare an eu si parintii mei mergeam la tara de Craciun.Toata familia se aduna din toate colturile tarii intr-un satuc din jud.Vaslui.Am pornit la drum, cu portabajul plin de cadouri ca in fiecare an.Tocmai ce se anunta in media cod portocaliu de viscol si ninsoare si tata foarte linistit ne spunea: ” Este doar zapada ce rau ne poate face?!”. Ok, poate are dreptate…imi spuneam eu. Trecem de Buzau si ce sa vezi?! Blocaj, un tir rasturnat din cauza zapezii…Pe vremea aceea eram cu o Dacie 1310 si iti imaginezi cum simteam viscolul in masina?? Intre timp se baga tata la ” dos ” intre 2 tiruri, era cat de cat mai ferit…Am asteptat si tot am asteptat, 2, 3, 4 ore…Se lasa si seara, ii anuntam pe toti ca nu avem cum sa ajungem la tara in acea zi…Am cautat o camera libera timp de 2 ore la fiecare hotel/ pensiune/ motel din Buzau, intr-un final am gasit.Partea frumoasa a acestei povesti e ca in hotelul respectiv ne-am intalnit cu prieteni de familie care si ei ramasesera blocati si restaurantul hotelului organizau o petrecere in ajunul Craciunului la care noi am luat parte.A doua zi, in ziua Craciunului, am pornit la drum si am ajuns si la destinatia dorita si am avut parte de un Craciun minunat!

    0
  • IoanaA, 27 decembrie 2016 at 10:35

    Mos Craciunul copilariei mele…

    Mos Craciun EXISTA!!!
    Si venea, mereu venea ca doar eram cuminti tot anul, ba chiar lasam dovezile cuminteniei in holul casei ca Mosul sa le vada.
    Mosul nostru nu se lasa vazut, venea doar noaptea cand toti copiii dormeau. Desi ne atarnam de geam si chiar faceam tura pe schimburi nu vedeam nici urma de Mos.
    Emotie, entuziasm si bucurie mare era inainte de venirea lui. O intreaga pregatire. Mama facea prajituri pt Mos Craciun ca venea de departe si ii era foame iar noi i le lasam in hol…
    Tata punea paie la usa casei pentru reni ca sa poata sa traga de sanie sa ajunga si la alti copiii… Iar noi… noi puneam prajiturile in hol iar langa ele dovada cuminteniei. Intr-un an tin minte ca am cerut semnatura de la parinti si bunici cum ca am fost cuminti.
    Mosul nostru cand venea, pai venea… si nu orcum… cu tot cu brad… brad impodobit si mareee pana in tavan… si cadouri pentru toti. Manca si din prajiturile mamei si ce sa vezi… renii mancau paiele.
    Ne trezeam cu noaptea in cap ca doar dormeam cu grija venirii mosului si chiuiam daca vedeam ca a venit.. trezeam pe toata lumea, ne adunam la brad, ne minunam de globulete si luminite si desfaceam cadouri. Bucurie mare in sufletele noastre si cred ca nemarginita in al celor ce faceau adevarat acest farmec al Craciunului. Amintiri de neuitat!!! Bucurie pura!!! Acesta este… MOS CRACIUNUL COPILARIEI MELE!!!!

    0
  • Ioana M, 27 decembrie 2016 at 10:41

    Cadou sperat vs cadou primit

    Anul trecut, intr-o camera plină de rude, cadouri si prăjituri .. a venit si rândul iubitului meu sa își desfacă cadoul de la mine.

    La prima erau doar 2 cărți…dar pe coperta uneia scria “nu judeca o carte după coperți” . Perspicace cum e..si-a dat seama ca trebuie sa inspecteze mai bine cărțile primite. Lipite de coperțile unuia..era o hârtie A4 împăturită .. Iubitul meu, cu ochii in lacrimi, mâinile tremurânde, toată lumea il susținea sa deschidă foaia, Whisky(motanul nostru) se ridicase ai in el in 2 lăbuțe sa vadă ce se întâmpla .

    Cu toată presiunea si emoția, desface foaia si se dezumfla mai ceva ca un balon cu heliu.

    De ce? El credea ca ii dau o veste ca sunt însărcinată, dar eu ii dădusem “doar” niște bilete de avion sa ii vizitam sora..

    Totul s-a încheiat cu râsete, tachinari pentru săracul băiat care spera sa fie vizitat de barza.

    Cu drag,
    Ioana

    0
  • Maddelline, 27 decembrie 2016 at 10:42

    Crăciunul este periaoda mea preferată. Mulțumim pentru această ocazie, acest cadou :*
    Cel mai frumos Crăciun pe care l-am trăit până acum este acesta, cu toate că acest Crăciun am fost desperecheată (și încă sunt :)) ), am avut Crăciunuri mai pline de surprize și cadouri. Am simțit atât de multă pace, liniște și binecuvântări cum nu am simțit până acum. 2016 a fost un an plin de provocări pe toate planurile și anul acesta am avut aproape de sărbători familia și prietenii, oamenii care țin la mine în mod necondiționat. Vă doresc să vi se umple inimile de iubire și fericire și ca 2017 să vă aducă numai bucurii și mulță multă iubire!

    0
  • Ardelean Daria, 27 decembrie 2016 at 10:58

    Nicaieri nu i ca acasa!
    De cand ma stiu am sarbatorit Craciunul acasa cu parintii, fratii mei si intreg arsenalul de rude si prieteni. E ca o traditie deja sa ne strangem la noi acasa. E si o placere bineinteles, suntem mereu aceiasi oameni, in acelasi loc cu aceleasi obiceiuri, dar farmecul nu dispare niciodata. Dat fiind faptul ca familia mea respecta toate traditiile acestei sarbatori, casa abunda in mirosuri de tot felul ( Cozonaci,sarmale,fripturi,carnat,prajituri,ciorba de burta,snitele,chiftele etc.) si bineinteles, in colinde. Locuim intr un cartier doar cu case, acest fapt avand ca si consecinta cate un colindator din 10 in 10 minute, ceea ce reprezinta o mare bucurie pentru mine si familia mea. Este un adevarat atestat cum ca inca mai exista spiritul Craciunului, macar in sufletul copiilor. Si daca am ajuns aici, in privinta Mosului… da, vine si el. E mereu asteptat cu lapte si fursecuri de cei mici( probabil de aceea tatal meu sufera tulburari ale tractului digestiv de sarbatori….) si mereu le mananca si lasa in urma multe cadouri si dulciuri. Cred ca, pentru mine si cei dragi , Craciunul este acel moment din an cand ne uneste pe toti, cand distanta sau certurile nu mai au nicio importanta. Probabil spiritul Craciunului si al Mosului ne ajuta sa ducem la indeplinire obiceiul in fiecare an. Noi inca suntem aici, acasa, toti impreuna.. Voi? ..

    0
  • Alina Copacel, 27 decembrie 2016 at 11:44

    #HomeSweetHome

    Din ciclul #mama,I’mcominghome, am pornit in Ajun de Craciun, dis de dimineata, din Bucuresti spre orasul natal. Masina plina de cadouri pentru cei dragi, muzica la maxim, iubire mare ( caci eram si cu prietenul meu #cinestiecunoaste sentimentul). Dupa Buzau, incepe sa ninga, iar veselie si iubire maxima ( in Bucuresti mocirla maxima). Drumul a continuat prin Ramnic, Focsani, Adjud and so on, timp in care: a nins cum nu am mai vazut, cu fulgi mari si desi, am parinat la fiecare curba, am tipat de vreo 5 ori cand cei de pe contrasens alunecau spre noi, am facut un drum de 4 ore in 8 ore. But, ce conteaza? Ne-am distrat, ne-am speriat, slava Domnului nu am patit nimic si slava Domnului am ajuns ACASA de Craciun!

    0
  • Stefania Ungureanu, 27 decembrie 2016 at 11:50

    Altă cană?

    Odată cu venirea Crăciunul am în cap un singur lucru: cadourile. De obicei mă străduiesc cam toată luna să caut ceva ce s-ar potrivi câte mai bine pentru fiecare şi mă străduiesc să caut peste tot pe unde merg. Sunt una din acele persoane căreia chiar îi place să ofere mai mult decât să primească. Persoana la care sunt cea mai atentă este prietenul meu. Nu este pretențios, doar că lui mi s-a părut cel mai greu de până acum să îi fac un cadou. În primul an de relație i-am făcut cadou pentru cană destul de mare, pictată cu motive de Crăciun. Cana a sfârșit prin a se împrăștia pe jos, din cauza surorii lui mai mici. În al doilea an, cum sunt eu ambițioasă, tot o cană i-am luat, cu barbă de Moş pe ea şi cam la fel de mare. Din păcate din aceasta nu a rezistat, tatăl prietenului meu a reușit să o spargă. Anul acesta mă gândeam că va veni rândul mamei lui la spart cana și nu îmi mai doream ca istoria să se repete. Aşa că i-am luat o agendă pe care am adus-o de la Cluj. Dar normal că nu se putea ca lucrurile să fie atât de simple. Am mers la mătușa mea care locuiește în afara orașului, luând din neatenție agenda cun mine. Tot din neatenție am lăsat-o acolo. Mi-a spus că în ziua de Crăciun va veni la mine și atunci va veni și agenda, dar era deja târziu atunci…Aşa că, sâmbătă seară la 23 am merg cu taxiul în afara orașului și am.luat agenda, am împachetat-o în taxi în drumul spre oraş iar înainte de 00:00 m-am întâlnit cu prietenul meu în oraş. Am primit un face palm când mi-a spus exact ce e în pachet. Amândoi însă eram fericiți pentru că anul acesta nu se va mai sparge nicio cană!

    0
  • Jilcu Iulia, 27 decembrie 2016 at 12:02

    Acum multi ani, Mos Craciun a decis sa ajunga la mine si la fratele meu. Am fost anuntati de acest lucru chiar cu cateva minute inainte de a ajunge. Eu si fratele meu eram foarte bucurosi, repetam poeziile si speram sa ne aduca jucaria mult dorita.In momentul in care a intrat in casa eu am inceput sa plang si n-am reusit sa ma opresc decat atunci cand a plecat mosul, deci am primit cadou si am scapat si fara poezie (nu stiu de ce am plans, dar am plans cat am putut eu de tare ? )
    Anul asta de Craciun eram la masa toti membrii familiei si povesteam. Odata tatal meu ma intreaba: Iti mai amintesti cand a venit mosul la tine ?
    Eu:Imi amintesc ca nu mai reuseam sa ma opresc din plans.
    Tata: Da .. a fost prima data cand ma costumasem si eu in mos si mi-ai distrus cariera chiar de la inceput.
    Eu pana la aceasta masa nu am stiut ca acel mos a fost tatal meu . ?

    0
  • Zorzoana Iulia, 27 decembrie 2016 at 12:03

    Am crezut cu tot sufletul in Mos Craciun cand eram mica. Totusi sa nu credeti ca nu aveam motive intemeiate. La urma urmei cine nu ar crede daca ar vorbi cu el la telefon si ar primi raspuns la scrisori ?
    Credinta mea era alimentata de ambitia parintilor mei de a face totul cat mai credibil.
    Totul pana intr-un an cand totul s-a schimbat. Uitandu-ma pe albumele de familie gasesc poze cu acest Mos Craciun care seamana izbitor de mult cu tata ( cand nu poarta ochelari ). Totul incepea sa se lege acum in mintea mea . De fiecare data cand “venea” Mos Craciun tata era la un vecin .
    Dezamagirea era foarte mare . Nu stiam cum sa reactionez asa ca i-am spus si surorii mele (care probabil avea 3-4) ani de ceea ce am descoperit eu .
    Sorry, Santa ! Secrets can’t be forever !

    0
  • Roxana Moldovan, 27 decembrie 2016 at 12:09

    Craciunul copilariei

    Imi amintesc cu mare drag de Craciunul in care nu faceam altceva decat sa merg la colindat si sa primesc colindatori! Tin minte ca ne adunam toti copiii din bloc (vreo 12) colindam la fiecare usa, iar apoi faceam grupulete si mergeam la blocurile vecine! Doamne, ce fericire! Apoi ajungeam acasa, unde bineinteles erau musafiri, mancam traditionalele sarmale si apoi mergeaqm la colindat la nasii mei. Aici sigur, casa era plina de colindatori. Unchiul meu tocmai cumparase o masina cadou (sotia nu stia), iar eu ma trezesc in gura mare sa ii felicit??…Apoi mergeam din nou la colindat pe la neamuri, iar noaptea cand ajungeam acasa…aveam din nou colindatori- vecinii “mari” din bloc. ERA MINUNAT!

    0
  • alexandrabulac, 27 decembrie 2016 at 12:12

    Oh! Christmas tree..

    Acum cativa ani, in ajunul Craciunului, am crezut ca “Mosul” a uitat sa imi aduca un cadou, deoarece nu am gasit nimic sub brad, dar tata mi-a spus sa ma uit mai atent, pentru ca nu avea Mosul cum sa uite tocmai de mine. Asa ca, ridicandu-mi privirea, am vazut, ceva mai sus, o micuta cutie, agatata oarecum printre crengile de brad. O iau dintre crengi si ma intorc fericita in camera mea. Nici nu apuc sa inchid usa, cand se aude o bufnitura puternica din camera cu bradul. Toata familia merge sa vada sursa zgomotului, si ce sa vezi – pentru ca era pe o suprafata relativ inclinata, bradul s-a dezechilibrat in momentul in care eu am luat cutia de pe crengi si la nici un minut s-a prabusit la podea. Dar l-am asezat la loc si, din fericire, a ramas intact pana la sfarsit.

    0
  • Alexandra, 27 decembrie 2016 at 12:35

    Povestea mea este amuzantă și emoționantă în același timp. Aveam vreo 4 ani și eram foarte entuziasmată că trebuie să vină Moșul (făcând un review de-a lungul anilor, am ajuns la concluzia că Moșul acela era cel mai veritabil Moș). Anyways, eram micuță, foarte sâsâită, emoționată pentru că trăiam la intensitate maximă momentul, roșioară în obrăjori, îmbrăcată cu un costumaș roșu împletit de mătușa mea, cu papucei roșii de lac și înconjurată de familie și iubire. Tatăl meu era foarte glumeț și văzându-mă așa emoționată mai mult parcă îmi amplifica emoțiile. Plus că știam că eram și filmată, ca să avem ca amintire cum l-a întâmpinat Alexandra pentru prima dată pe Moș Crăciun. Literalmente, nu îmi aduc aminte exact tot, doar frânturi, dar datorită acelei casete video în fiecare an de ajun retrăiesc momentul (serios :D) Anyways, vine Moșul, eu toată emoționată, am rămas marcată. Efectiv stăteam așa uimită și mă uitam la el fără să vorbesc. Știu sigur că îmi bătea inima și mai avea puțin și îmi sărea din piept. Stăteam în brațe la Moșu și așa cum ai zis și tu, Alina, a început spectacolul cu cântece și poezii. Și tata pe de-o parte văzându-mă așa emoționată tot încerca să mă motiveze să zic poeziile ca să primesc cadourile. Așa mari emoții aveam și așa de sâsâită eram încât trebuia să repet de două ori cuvintele ca să se înțeleagă :)) Plus că de la emoții, când uitam un vers trebuia să reiau de la început ca să îmi aduc aminte :)) Partea amuzantă e că după ce am terminat recitalul și îmi primeam cadourile, când am primit o papusica efectiv am început să plâng și mă gândeam “cum a știut Moșul că eu voiam exact păpușa asta?” Mie îmi cădeau lacrimile acolo iar mama și tata zâmbeau :)) Pentru mine e cea mai frumoasă și amuzantă amintire de Crăciun pe care o retrăiesc în fiecare an, cu toate că niciodată nu reușesc să îmi stăpânesc câte o lacrimă pentru tatăl meu, care ne-a părăsit fără să vrea pe mine și pe mama exact în preajma Crăciunului. Ăsta e și motivul pentru care urmărim filmarea cu Alexandra, sâsâită și înmărmurită, când îl primește pe Moș Crăciun. Simt că așa sunt mai aproape de el. Și cum ziceam, Moșul acela a fost cel mai veritabil. A rămas pentru mulți ani principalul criteriu de cum ar trebui să fie un Moș Crăciun. Câțiva ani mai târziu, unui alt Moș Crăciun i-am spus că “tu nu ești Moșul. L-am primit pe Moșul adevărat când aveam 4 ani” :))
    Sărbători fericite alături de cei dragi, pentru că sunt cele mai frumoase și lasă cele mai minunate amintiri.

    0
    • Alexandra, 27 decembrie 2016 at 12:42

      Tocmai mi-am dat seama că am uitat de titlu: #Stop_and_stare

      0
  • Raluca Cirnaru, 27 decembrie 2016 at 12:36

    Patinele uitate

    Eram intr-o vacanta de Craciun la matusa mea, impreuna cu cei doi verisori ai mei, Matei si Horia. Parintii, in acel an, erau plecati din tara, in interes de serviciu, asa ca a trebuit sa imi petrec sarbatorile de Craciun departe de ei. Aveam doar 9 ani. Tin minte si acum momentul in care, in dimineata de Craciun, verisorii mei s-au dus sa-si despacheteze cadourile, insa eu nu am gasit niciun cadou. Suparata, am inceput sa plang si am fugit in camera mea. Matusa mea a venit, uimita ca plang, sa mi spuna ca nu e frumos sa nu-mi ridic cadoul de sub brad, dupa ce Mos Craciun s-a chinuit atata sa il duca in spate. Cu ochii inlacrimati, am fugit la brad si mi-am gasit cadoul, unul FOARTE MARE. Despachetandu-l, am descoperit ceea ce nu credeam ca o sa primesc: patinele mult dorite.

    0
  • Dafina Alexandra Valentina, 27 decembrie 2016 at 12:59

    Friptura pisicii
    Era aproape de crăciun cand eu eram micuta si toata familia se afla in toiul pregatirilor. Cu colinde pe fundal se muncea de zor. Sarmalele erau deja facute, ciorba si ea, salata de beouf de asemenea. Mai era doar friptura; bine, friptura, prajitura, tortul, caltabosul, crema de zahar ars, painea, cozonacul.. Etc, etc ca na, doar suntem romani!
    Revenind la friptura, toate bune si frumoase, atmosfera era intretinuta de Fuego, casa era plină de mirosuri imbietoare si bradul gata impodobit lumina. Ei bine,dupa ce friptura a fost gata, ne am decis sa luam o pauza de un pahar de vin fiert si o tigara ( nu si eu, eu eram copil, n aveam părinţi debili). Am plecat in sufragerie unde teoretic trebuia sa fie si pisica mea, Pisica (din nou eram copil, de aceea o chema Pisica) ,care s a strecurat printre picioarele noastre fara sa fie vazuta. Dupa pauza binemeritata ne am întors la bucatarie pt a ne apuca de restul ospăţului care va urma sa tina pana de revelion. Cu deschide mama usa, pisica o zbugheste si mama incepe sa injure: “Sa ti ma f-* pe pisica ta Alexandro(Alexandra fiind eu) ca eu muncesc degeaba sa manance ea , la tara ti o duc… Etc etc
    In final am facut eu cu tata alta friptura iar mama a stat in pat… Aveti grija unde tineti pisicile de sărbători!

    0
  • Ion Stefania, 27 decembrie 2016 at 13:10

    Bomboanele magice

    In anii copilariei mele mereu m-au macinat aceleasi ganduri..”unde se duc bomboanele cand se duc..?”
    Traditia familiei noastre era ca de ‘Mos Nicolae sa impodobim bradul cu bombonele mari si mici ,ce aveau sa ramana in brad pana la sosirea lui Mos Craciun. Dar,eu fiind un copilas mai nazdravan incercam sa ‘testez’ cate o bombonica ..nu de alta,sa ma asigur ca ii plac Mosului :)) …si ce sa vezi..minune! Bomboanele se transformau in ..vata :)) sau ambalaje..hartiute..
    Am inceput sa plang in sinceritatea varstei mele pentru ca eram ferm convinsa ca bomboanele din vata nu ii sunt pe plac mosului. Asa ca am cautat cu lacrimile pe fata,vinovatul. Intr-un final am aflat ca era chiar fratiorul meu. Pot sa spun ca din acel moment el nu a mai degustat bomboanele,ci a fost ajutat de catre mine :))
    -THE END-

    0
  • Simona Gheorghe, 27 decembrie 2016 at 13:17

    Ho Ho sau cum l-am demascat pe Mos Craciun?

    Visul oricarui copil: Sa il prinda pe Mos Craciun in fapt, atunci cand el se pregateste sa ne puna darurile dorite si mult visate sub brad. Cu totii ne regasim in acesta dorinta a copilariei, dar se pare ca unii dintre noi am avut si acest ” privilegiu” si anume sa il descoperim pe mosu cocolosu:)) ( asa il alintam eu)
    Deci sa trecem la povestit, bun ,eram in clasa a 4, deci cu aproximatie aveam 8 ani cand mi-am facut planul sa demonstrez ca acel mos cocolos chiar exista, era ambitia mea sa le demonstrez colegilor ca exista deoarece ei nu mai credeau in el si eu in sufletul meu de copil inocent chiar credeam din tot sufletul si inima ca exista. Zis si facut, incercasem anii trecuti sa stau la panda, dar na ce sa vezi adormeam de fiecare data( acum cred ca as putea sa stau si 2 zile treaza) ca sa vezi ma si ciupeam sa nu adorm, in zadar toate eforturile depuse si in acel an mi-am zis gata, ii fac o scrisoare si il pun sa semeneze , sa am dooovvaaadaaa ca el existaaa. A venit si seara de 24 , eram cu totii in casa, ne uitam la stirile de la ora 19 si la un moment dat , tatal meu imi spune ma duc pana afara la poarta ca ma striga cineva, bine tati, eu stau cuminte si il astept pe mosu, bradul nostru era intr-o alta camera si ca sa ajungi la acea camera trebuie sa mai treci printr-o camera si sa traversezi si un hol, in fine prea multa vorbarie , asa si cum stateam eu atenta la stiri o aud pe mami AAAA VEEENIITTTT MOSUUUUU! A venit???? Nu stiam daca sa rad sau sa plang ca nici anul asta nu l-m vazut. A fost anul in care am primit cele mai frumoase cadouri : primul meu parfum, o geaca rosie si o papusa mai maricica pe care mi-o doream mult si scrisoarea de la mosu, atunci cand am vazut semnatura toate visele mele s-au naruit si am inceput sa plang…. era semnatura mamei mele, am recunoscut-o imediat si da, asa am descoperit ca nu exista Mos Craciun, dar eu in sufletul meu cred ca exista si pe lista mea de dorinte este sa ajung in Laponia, dar pana in Laponia poate ajung la VENETIA. IMBRATISARI!!

    0
  • Andreea, 27 decembrie 2016 at 13:46

    Crăciunul în lift..
    În urma cu doi ani, în 24 decembrie, seara, am mers impreuna cu familia în vizita la niște rude. Eram îmbrăcați frumos, aveam la noi cadouri și eram 7 persoane. Nu a fost o idee prea buna sa ne înghesuim toți în lift pentru a urca deodată. Aveam de urcat pana la etajul 4. Pe la etajul 1 am început sa repetam colinda, iar intre etajele 3 și 4…liftul s-a oprit..la fel și colinda. Din cauza claustrofobiei eu am început sa mă panichez, unii radeau, alții se enervau. Am sunat rudele la care trebuia sa mergem. Au tot încercat sa dea telefoane, sa caute pe net cum sa deblocam un lift..au ieșit si vecini pe scara să ne zică ce sa facem…și uite așa au trecut vreo 2 ore pana a venit un domn și sa reușit sa ne scoată din lift. Aceasta este povestea unei seri de ajun petrecută în familie, o parte în lift, o parte pe casa scării, despărțiți doar de o ușă metalica, dar cu voci puternice toți. Sărbători fericite! ??❄⛄

    0
  • Alexa, 27 decembrie 2016 at 13:46

    Inocenta copilariei

    De mic copil atat mie cat si surorilor mele mai mari parintii au incercat sa ne insufle ideea de darui, de a imparti, de a-i ajuta pe ceilalti, mai ales pe cei nevoiasi, cu atat mai mult in perioada sarbatorilor dar nu numai, asa ca in prima zi de Craciun la varsta de 8 ani, a batut la usa un batran care cerea de mancare. Eu deschisesem asa ca tot eu am luat decizia de a nu-mi deranja parintii care discutau cu oaspetii si sa ii ofer eu omului mancare. Doar ca ce nu stiau parintii mei ca aproape tot frigiderul, cu salata boeuf, cu racituri cu carnati si cei 4 cozonaci au fost date in cateva drumuri de la bucatarie la usa celui care mai devreme avusese norocul sa ne bata la usa. Si acum ne amuzam cu povestea asta si cum am ramas noi fara mancare pentru oaspeti.

    0
  • Sabina, 27 decembrie 2016 at 14:09

    “Tu nu esti Mosu’ ”

    Povestea mea seamana putin cu a ta , Alina. Imi amintesc ca eram la gradinita, si ca in fiecare an se faceau serbari inainte de vacanta de sarbatori. Inainte de serbare , doamna educatoare (era foarte tanara) era cu prietenul ei si arenjau clasa , dupa care, prietenul acesteia s-a dus singur intr-o clasa alaturata . Eu ca un spion mic , eram pe hol ascunsa dupa o usa. Ca sa vezi , ghici cine iese din sala respectiva peste cateva minute bune? :)) Mosuuu’ ! Incepuse deja serbarea , si nu am mai avut cand sa ma duc sa verific clasa din care a iesit :)) Toata serbarea m-am uitat cand la Mosu’ cand dupa prietenul educatoarei , si nici ca il zaream. Dar, indata ce s-a terminat serbarea, am fugit in clasa respectiva si nu era nimeni. Asa ca m-am dus inapoi sa imi iau cadoul, si l-am gasit pe Mosu’ ca i-a dat un pupic educatoarei :))) S-au inrosit amandoi la fata , si cu zambetul pana la urechi: “- Ce faci aici , Sabinuta?”. Eu , amuzata, le raspund : “-Stiam eu ca tu nu esti Mosu’ !! ” .
    Sarbatori fericite tuturor!

    0
  • Irina, 27 decembrie 2016 at 15:30

    Messy Christmas

    Aveam vreo 7 ani, nu tocmai împliniți și eram în casa în care am crescut alături de verișorul meu de aceeași vârstă. În seara de Craciun îl așteptăm și noi pe Moșul care nu mai apărea. Lui Mihai, verișorul menționat, i se făcuse somn, iar eu începusem sa mă bosumflu dîn cauza întârzierii Moșului…
    Evident ca venise și momentul așteptat, auzeam pasi in curte, iar Moșul o chemase pe mama mea sa iasă puțin (era defapt vecina care aștepta instrucțiunile și cadourile pentru a le pune în sac). Moșul intră în casă, se așează pe scaunul pregătit și așteaptă povestea și cântecele pomise… Mihai începuse cu poezia pregătită și toate cele pe genunchii Moșului, eu intre timp eram cu ochii pe cadourile scoase de Moș din sac și promise drept răsplată. Cadourile aveau și două bucăți de hartie pe care scria “Irina”, respectiv “Mihai”. Cum cadoul lui Mihai mi se părea mai mare, am schimbat etichetele… Mama și mătușa încă se întreabă cum am reușit sa profit de neatenția atâtor adulti. Eu una nu-mi amintesc ce am facut, însă îmi amintesc cu certitudine rezultatul faptelor mele.
    Rezultatul? ! Eu am primit o mașinuta cu telecomanda, iar Mihai o păpușă blondă care plângea… la fel a făcut și el când a realizat că a primit o păpușă… Nu a durat mult si au venit explicațiile cum că Moșul a încurcat cadourile, având atâtea cadouri de dăruit și atâti copii pe la care sa ajungă, doar ca eu nu vroiam sa renunț la mașinuța care-mi plăcea la nebunie, iar când am fost convinsă Mihai era prea supărat să o mai accepte. Am și astăzi mașinuța și ne amintim povestea în perioada sărbătorilor, iar acum ca adulți de 26 de ani patania ni se pare mult mai amuzantă decât atunci, cu siguranță. Despre păpușă nu mai știm mare lucru, cert este că verișorul meu a ajuns să plece acasă cu o păpușă primită de la Moș Crăciun…

    0
  • Georgiana Elena, 27 decembrie 2016 at 15:45

    Mos Craciun…exista!

    Aveam 6 ani si tocmai aflasem cu doua zile inainte de ajun ca Mos Craciun de fapt nu exista. Eram o fetita mica cu lumea ruinata in jurul ei, cu sentimentul ca nimic nu va mai fi vreodata la fel. Ca niciodata, in acel an de Ajun nu era zapada afara, strazile erau uscate, iar sentimentul de sarbatoare din sufletul meu disparuse cu desavarsire.
    Seara statea in pat si ma uitam la desene cu un ceai tinut strans in manutele mele mici, cu buzele bosumflate si ochii tristi. La un momentdat a venit mama si m-a luat in brate sa ma ridice la geam. A tras draperiile iar afara ningea ca in povesti cu fulgi mari, iar pe sub geam a trecut Mos Craciun care s-a uitat in sus si mi-a facut din mana. M-am uitat contrariatala mama cu ochii in lacrimi si am intrebat tipand: “oare exista? El exista asa-i?”. Mama m-a sarutat pe cap si mi-a spus ca pentru cei ce cred in el, exista.
    Nu stiu nici azi, la 25 ani, daca a fost o intamplare sau mama a facut ca Mosul sa treaca pe sub geamul nostru, dar ceea ce stiu este ca aceasta este cea mai frumoasa poveste de Craciun din copilaria mea.

    0
  • Ioana, 27 decembrie 2016 at 15:53

    The horrors of Christmas
    Ajun de Craciun, familia entuziasmata de venirea mosului asteapta nerabdatoare orice miscare. Sora mea mai mica nu avea mai mult de 3 ani, iar eu 7.
    Unchiul meu se furisase pe usa din spate, a urcat la etaj si a inceput sa faca zgomote care insemnau faptul ca renii au aterizat si ca trebuie sa asteptam cuminti ca mosul sa lase cadourile sub bradul din hol in timp ce noi asteptam in dormitorul de la parter. Eram super entuziasmata si bucuroasa sa il intampin, insa parintii nu ma lasau sa ies din camera pentru ca mosul se va speria si la fugi inapoi in laponia cu jucariile si dulciurile mele.
    Am asteptat cu sufletul la gura ca zgomotele sa inceteze, semn ca mosul a plecat mai departe, insa nu am realizat ca mosul a reusit sa o inspaimante bine de tot pe sora mea mai mica. A ramas cu o frica inexplicabila de batranul galagios si renii lui zburatori. Era mereu ingrozita ca sta ascuns dupa colt sa o sperie si plangea oridecateori se intalnea cu el ani la rand.
    Una calda,una rece, mi-am primit cadoul din scrisoare in acel an! ?

    0
  • neculadaniela, 27 decembrie 2016 at 16:00

    Mustul care nu e must !

    Cred ca au trecut mai bine de 16 ani cand, am fost la bunica mea impreuna cu toti verisorii mei, in numar de 6. Tin minte ca au venit si verisorii din Brasov si chiar cei din Petrosani. Tin minte ca in acel Craciun am fost chiar toti in ograda bunicii pusi pe joaca si colind . Fiecare din noi aveam ba 8, ba 10 ani sau chiar 6- eu eram cea mai mica din ei. Dupa ce am mancat bine, am colindat-o pe bunica, l-am lasat pe unchiul meu sa rada de noi, fiindca si-a pus masca de Mos Craciun si isi juca rolul de “om al cadourilor” fara sac de jucarii desigur lucru pe care l-am si observat si care m-a mahnit realmente.
    Faptul ca ii lipsea sacul de jucarii m-a facut sa plec din casa dezinteresata de ceea ce se petrecea acolo. Suparata am luat-o pe urma pisicii, care se indrepta spre bucataria de vara, acolo unde este si crama bunicului. Rand pe rand, verisorii mei au iesit din casa si au venit unde eram eu. Parintii toti ramasesera in casa iar noi ne faceam de cap mai nou in bucatarie, langa crama. Unul din verisorii mei, cel mai mare din noi, pentru a se amuza pe seama noastra ne-a spus ca in una din sticlele din beci este must. Tin sa spun ca mustul pentru noi era unul cu sucul natural dulce si aromat pe care era “legal” sa il consumam. Imaginati-va insa ce must era in decembrie-must care devenise vin. La ascultarea verisorului, fiecare din noi “a pus gura” pe cate o sticla din acea crama/beci, sticle pe care le-am rotit intre noi cu gandul sa gasim acea sticla cu MUST…
    Petrecerea noastra s-a incheiat in momentul in care nu mai nimeream sa potrivim capacele de la sticle si cand verisoara mea Amalia, a inceput sa strige dupa cocosi si gaini in gradinita din fata casei fara ca acolo sa fi fost vreodata gaini-Unchiul meu Mos Craciun ne-a gasit pe toti razand si chicotind cu sticlele de vin desfacuta langa noi, si parte din ele “usor” consumate. 5 copiii veseli, parinti care ne-au facut poze si un verisor care s-a amuzat copios dar ca a si fost pedepsit de bunici. Uite asa in seara de Ajun, dupa ce am ras si am fost indopati cu mancare pentru a ne mai reveni din “euforie” am avut cel mai dulce si mai linistit somn, prielnic Mosului batran care urma sa ne puna cadouri sub brad.

    0
  • Ioana, 27 decembrie 2016 at 16:31

    Poveste de Ajun de Craciun Imi amintesc si acum casa bunicii,locul magic al copilariei mele, in care mi-am petrecut adesea Craciunul impreuna cu parintii si fratele meu. Era asadar, o seara de Ajun frumoasa, in care eu una asteptam cu nerabdare ceata de colindatori care ne treceau pragul an de an,aducand vestea nasterii,bucurie si veselie tuturor.Parintii mei au intampinat primii colindatori,prieteni de familie pe care i-au poftit intr-o alta camera alaturata.Eu insa eram hotarata sa astept cumintica si restul colindatorilor,copii care veneau si cantau atat de frumos si de aceea eram de neclinti de langa usa.Deschideam uneori usa si pitita trageam cu ochiul la frumusetea zapezii ce se asternuse in curtea bunicii ca o manta groasa si pufoasa,luminitiile sclipeau iar colindatori se auzeau pe strada in mersul lor voios,colinzi calde inaltau iar eu,pe atunci mica imi doream atat de mult sa fiu si eu un “colindator”.Era atat de frumos;un ragaz de liniste si pace se asternea si in sufletele noastre. Dupa o vreme imi spunea nasul meu cum ca Mos Craciun a pornit deja catre casele copiilor.Asadar eram fericita si entuziasmata nebanuind ce avea sa se-ntample. Au mai trecut colindatori pe care i-am ascultat cu drag si dupa o vreme am auzit o bataie puternica in usa.Am fugit repede din camera sa intampin colindatorii si mare mi-a fost mirarea sa vad ceva rosu inalt,cu caciulita ninsa si barba lunga ducand in spate un sac rosu.Am incremenit si am dat buzna in camera in care se aflau musafirii sarind direct in bratele tatalui meu.Speriata de intalnirea cu Mosul nu am vrut sa cobor din bratele lui tati.Desi m-am comportat nepoliticos nesalutand-ul pe Mosul,nepoftindu-l in casa,totusi Mosul mi-a adus un cadou frumos pe care nu-l voi putea uita niciodata.Am fugit sa-l deschid impreuna cu bunica in vreme ce Mosul cel inalt si subtirel s-a asezat la masa alaturi de restul musafiriilor glumind cu fratele meu (care era putin mai mare decat mine).Acel Craciun mi-a ramas intiparit in amintire si a fost cel mai frumos,surprinzator si haios Craciun.Nu a fost unul special doar din cauza Mosului ci si datorita faptului ca a fost un Craciun petrecut cu oamenii cei mai dragi mie,parinti,bunici si prieteni de familie,rude.Acum am ramas doar cu o nostalgia vremii de atunci si amintiri pretioase.Imi va fi mereu dor de unele persoane de atunci insa ele,pentru mine vor ramane mereu vii in amintire…Sarbatori fericite tuturor!

    0
  • vreausafiuitst, 27 decembrie 2016 at 16:44

    La Mos Craciun fara papuci

    Intamplarea s-a petrecut acum vreo 20 de ani cu cateva zile inainte de Craciun. Aveam in jur de patru ani si ma pregateam nerabdatoare sa merg la ceva concurs organizat pentru copii. Multa graba, agitatie, emotie… Parintii erau si mai emotionati, dar ma lasau pe mine sa ma pregatesc de plecare ca doar eram fata mare deja. Am iesit pe usa, am coborat cu liftul si inainte sa ies din bloc, m-am oprit brusc si am spus:”Oups…cred ca am uitat ceva”. Uitasem sa ma incalt si eram in papuci de casa pe zapada. Toti am inceput sa radem si sa se amuzam copios de acel moment. Ne-am intors ca sa ma incalt si apoi am pornit spre concurs. Repetasem foarte mult poezia pe care trebuia sa o recit, dar cand am ajuns acolo in bratele lui Mos Craciun, m- am apucat de plans si nimeni nu ma putea opri. Drept urmare am primit mai multe cadouri numai ca sa ma linistesc :)) A fost extrem de amuzant si acum cand ma gandesc ma pufneste rasul. In familie este cel mai bine si cu ei am cele mai frumoase amintiri.

    0
  • Popovici Alexandra, 27 decembrie 2016 at 18:01

    Cea mai funny amintire a mea legata de Craciun este legata de momentul cand am descoperit cumva voit cadourile ce urma sa le primim sub brad.

    0
  • zPaula, 27 decembrie 2016 at 19:56

    Fiecare Craciun isi spune povestea avand oarecum aceeasi protagonisti.
    Familie, brad, catei, oameni dragi alaturi.
    Avem doi catei in familie, un golden retreiver si un border collie..foarte simpatici si energici..iar intr-un apartament cu multi oameni si doua catele energice..ce se poate intampla?! Hoc poc top..la revedere brad:))..
    Orice moment cu cele doua sunt pline de zambete, veselie si surprize:)
    Zile frumoase langa oamenii dragi tie!

    0
  • books4624, 27 decembrie 2016 at 20:54

    DEMASCAREA LUI MOS CRACIUN

    Se intampla pe cand aveam vreo 7-8 ani. Eram acasa cu familia si ne uitam la filme de Craciun la Tv. La acea varsta imi placea sa imit tot felul de pesonaje pe care le vedeam la televizor, asa ca in seara de Ajun mi-a venit ideea sa fiu Mos Craciun, la fel ca si actorul din filmul pe care il vizionasem. M-am echipat cu o caciula de mos, un halat rosu si ce m-am gandit eu..sa-mi pun si cateva perne sub halat sa par si eu grasa ca Mosu’. Asa ca am mers la un dulap unde stiam ca mama tine cateva perne, dar cand le-am ridicat ce sa vezi…cateva jucarii pe care nu le mai vazusem. Auzisem eu ceva cum ca nu ar exista Mosul, dar nu eram eu prea sigura. Desigur am mers si am intrebat-o pe mama de ce erau jucarii in dulap, dar ea nu a fost prea incantata :)) si a spus sa nu-mi mai bag nasul pe unde nu trebuie. Dimineata sub brad erau (normal) aceleasi jucarii, dar nu a mai zis nimeni nimic.:))

    0
  • Bogdan Alina Adriana, 27 decembrie 2016 at 20:58

    In Santa`s Lap

    Când mă gândesc la Crăciun mă gândesc la familie, la mese îmbelșugate, miros de vin fiert și căldura dogoritoare a șemineului. An de an la finalul sesiunii și mai apoi , la începutul concediului după terminarea facultății mă întorceam acasă cu o mulțime de cadouri și inima plina de iubire. Toată familia se întâlnește la mătușa mea , sora tatălui meu, care pentru verișorul meu cel mic Alexandru ( în vârstă de 11 ani în prezent ) organizează petrecerea și masa de Crăciun pentru toată familia. Pentru ca verișorul meu și la vârsta aceasta îl așteaptă pe Moș Crăciun în persoana ( deși îi explicam mereu faptul ca Moș`U trebuie sa meargă la copii mai micuți și S-ar putea ca la anul sa nu mai treacă în persoana pe la noi ) , el vine an de an și ne invita pe toți sa ne așezăm la el în poala ca sa primim cadourile mult visate pe care scrie numele fiecăruia ( anyway nu chiar pe toți în general pe noi fetele ..partea masculina a familiei scăpa doar cu fredonarea sfioasa a unui colind) . The funny part este ca la anul mă mărit, și după cum se prezintă situația am un feeling ca voi sta în poala moșului și din postura de doamna. Același moș care mă știe dinainte de liceu și care an de an mă face sa “muncesc ” din greu ca sa merit cadourile din desaga ( vreo doua cântecele , o poezie și câteodată și întrebări din cadrul materiilor de la facultate. .mosul este erudit și se pricepe la orice chiar și la materia drept roman…an de an încerca să mă pună în dificultate cu adagiile în latina pe care și le mai amintea ) . De fiecare data se lasă cu râsete și clipe de neuitat..sa nu mai vorbim despre pozele care deja sunt trademark printre toți prietenii și apropiații noștri. Pentru toate aceste momente și amintiri întipărite în sufletul meu îi voi mulțumii lui Alex întotdeauna și voi continua tradiția în familie nu degeaba se spune faptul ca , Chritmas is the most wonderful time of the year.

    0
  • Petric Paula, 27 decembrie 2016 at 21:05

    Craciunul un moment asteptat atunci si acum. Atunci, acum vreo 13 ani cand inca incercam cu tarie sa imi induc in minte ca Mos Craciun exista. Activitatea noastra, a mea si a surorii mele, incepea cu o scrisoare. In fiecare an o lasam in acelasi loc si gaseam cuie. Da, cuie de batut in perete. Pe urma, ca orice copil cuminte, ne curatam ghetele. Ne credeam speciale pentru ca puteam lasa o gheata la noi pe terasa si una la bunici. Imi place cum vedeam ideea de special. Imi amintesc cum stateam toti in aceasi camera asteptand clopotelul. Eu, sora mea, parintii mei si bunicii, atunci erau ambii. Bunicul meu iesea pana afara si atunci stiam ca o sa auzim clopotelul. Mi-am dat seama de mult dar vroiam sa mai prelungesc magia. In fiecare an primeam papuci de casa, obligatoriu, dulciuri si pijamale. Eram fericita. Una dintre amintirile mele simple mirositoare a brad

    0
  • Mirabela Raducu, 27 decembrie 2016 at 21:42

    Bomboanele de pom…fara bomboane
    Aceasta poveste se repeta in fiecare an al copilariei mele. Eu si sora mea mai mica mancam bomboanele de pom imediat ce le atarna mama de crengi și lăsam ambalajele să se legene goale. Partea amuzanta venea cand unul din parinti sau mai rau, vreun invitat dorea o bombona :))))))) si daca luai toate bomboanle la rand nu mai gaseai nimic :)))) Acum ne aducem aminte cu drag de acele momente. Sarbatori fericite tuturor!

    0
  • Popovici Alexandra, 28 decembrie 2016 at 0:16

    Cea mai funny amintire a mea legata de Craciun este legata de momentul cand am descoperit cumva voit cadourile ce urma sa le primim sub brad

    0
  • Alina, 28 decembrie 2016 at 0:55

    ’99

    In primul an de scoala mama s-a ocupat de pregatirea serbarei de Craciun, incep prin a va povesti din perspectiva mamei mele caci eu am aflat tarziu adevarul. La vremea aceea inca credeam in mosul cel darnic, care vine cu un sac plin de jucarii pentru copiii cuminti ?. Cum spuneam.. Cadourile au fost ascunse la noi in casa, prin tot felul de locuri unde mama credea ca nu vom cauta. Ne-a pazit cateva zile sa nu deschidem vreo usa sa gasim “comorile”. In seara cu mult asteptata serbare, cel care trebuia sa se costumeze in Mos Craciun a spus ca intarzie din cauza jobului asa ca luati prin surprindere singura varianta era matusa mea, au imbracat-o in costum si cum noi aveam scoala in spatele blocului au dat semnale cu lanternele ca pe vremea aceea nu toata lumea avea telefoane mobile. S-au chinuit sa care 2 saci plini cu cadouri pana in scoala si intre timp a venit si cel care trebuia sa joace rolul initial. Asa ca au ramas 2 mosi :)) noi am fost mai cu mot . Clasa intai, emotii, prima data cand ne pregateam sa il intampinam pe Mos Craciun. Stiti voi, poezii cantecele, serbare, toata lumea imbracata frumos in asteptarea celui mai darnic mos. Deodata se deschid usile intra mosul, apoi si al doilea mos… unul din ei parca semana putin cu, Cami, matusa mea.Am zis ca este din cauza emotiilor asa ca nu am dat inportanta gandului si am trecut mai departe imi repetam poezia in gand. Cand am ajuns in bratele lui Mos Craciun m-am uitat in ochii “lui” si am vrut sa il trag de barba sa ma conving daca este adevarata dar mi-am dat seama ca nu va fi o idee buna si poate se va supara pe mine si nu voi mai primi cadoul asa ca am tacut din gura si am intrebat acasa: ” mami ai vazut ce semana mosul cu Cami?” Bineinteles ca am aflat dupa multi ani adevarul dar sunt bucuroasa ca am trait pana tarziu cu magia Craciunului si acum cred in Craciun si in minunile frumoase pe care ni le aduce in viata. Craciunul ne uneste familia si cei pe ce dragi ❤️

    0
  • Negrea Miruna, 28 decembrie 2016 at 0:55

    Mysterious Santa
    Indiferent de varsta pe care o avem, cand ne gandim la sarbatorile de iarna ne aminim mereu si de Mos Craciun… Imi amintesc si acum o seara de ajun in care stateam in sufragerie alaturi de cei dragi, bucurandu-ne de sarbatori, cand deodata am fost atrasa de ninsoarea spontana pe care am zarit-o la fereastra. Am mers singura la geam si admirand peisajul de iarna, am zarit la blocul de vizavi de care ne despartea doar o straduta ingusta un bec aprins brusc. Din senin la acea fereastra a aparut un Mos Craciun cu barba reala. Am facut ochii mari, am ramas impietrita pentru cateva secunde apoi am inceput sa fac disperata cu mana in timp ce urlam dupa mama, bunica si toate verisoarele mele sa vina sa il vada pe Mosul. Cel mai socant lucru pentru mine a fost ca in momentul in care mama ajunsese langa mine mosul a tras perdeaua si a plecat de la fereastra. Aceea era perioada in care copiii de varsta mea incepusera sa nu mai creada in Mos Craciun asa ca aceasta intamplare cu Mosul meu “vecin” nu a prins prea tare intre colegii mei de atunci, insa nu eram suparata ca nu ma cred.. eu eram fericita si continuam sa sper ca poate mi se va arata si anul viitor. Acum ma amuza aceasta amintire si reactia mea de pe atunci, acel mos fiind sigur un om costumat pentru vecinii de vizavi…sau poate nu??

    0
  • Paraipan Iulia, 28 decembrie 2016 at 1:10

    Cea mai frumoasa amintire de craciun , la care ma gandesc cu drag in fiecare an s-a petrecut in urma cu 15 ani, cand am fost in vacanta de craciun in Austria , iar cea mai mare problema a mea si a surorii mele era daca mos craciun o sa stie ca anul acela nu o sa fim acasa sa ne puna cadourile sub brad, la adresa la care venea an de an. Pana in dimineata de 25 nu stiam daca o sa primesc ceva, dar in acea dimineata sub brad erau o multime de cadouri pentru mine si sora mea, de la acelasi mos craciun care venea an de an acasa 🙂 .

    0
  • Pavel Emma, 28 decembrie 2016 at 4:23

    Micile bucurii ale Crăciunului
    Era ajunul Craciunului, si tocmai descoperisem cadourile de sub brad: o cutie enorma, frumos impachetata si o multime de dulciuri. Cutia continea o casuta de papusi pe care din cauza efortului material prea mare a “mosului” am primit-o impreuna cu sora mea mai mica, un fel de cadou comun.
    Toata lumea entuziasmata din casa pune osul la treaba sa monteze casuta bucata cu bucata. Cand concentrarea atingea cotele maxime, si nimeni nu scotea o vorba, linistea este brusc intrerupta de strigatul de bucurie al surorii mele care tocmai descoperise o micuta jucarie intr-un ou Kinder:
    “WAAAAW CE MI-A ADUS SI MIE MOSUL!”
    Desi casuta de papusi era si pentru ea o surpriza deosebit de placuta, se bucura mai mult de o micuta jucarie surpriza.
    Toata familia si cei veniti in vizita au ras cu pofta si au ciocnit un pahar de vin fiert cu scortisoara.
    Pana la urma, Craciunul este despre familie, prieteni, si micutele bucurii in viata!
    Sarbatori fericite!

    0
  • Laura Andreea, 28 decembrie 2016 at 11:30

    Poveste de Craciun

    Era iarna, eram in liceu. In fiecare an, de Craciun, ma intalneam cu prietenele mele, pentru a ne face cadouri reciproc. Mergeam pe rand pe la casa fiecaruia, radeam, povesteam, ne bucuram.
    S-a facut tarziu, dar intr-un final am ajuns si acasa la mine. Eram nerabdatoare sa le dau si eu cadourile, dar in momentul in care am intrat in casa, ceva nu era in regula. Bradul era putin “sifonat”. M-am prins rapid ce s-a intamplat: bradul suferise o cazatura zdravana, in urma caruia si-a pierdut majoritatea podoabelor de sticla. Oricat a incercat mama sa dreaga busuiocul, the damage was done.
    Fetele nu intelegeau ce s-a intamplat, de ce arat ca si cum s-ar fi produs o tragedie. Au inceput sa rada in hohote imediat ce au realizat care era motivul, because that’s what friends are for. Am depasit momentul, am impartit cadourile si seara a continuat la fel de frumos, cu sau fara globurile de sticla de pe bradut.
    In cele din urma, bradul si cadourile nu conteaza asa mult cand ai langa tine familia, prietenii si multe zambete. 🙂

    0
  • Ramona Suciu, 28 decembrie 2016 at 16:04

    Hei hei hei :*
    Tot asa, din perspectiva mamei mele am si eu o povestioara, zic eu funny :))
    Era seara de ajun, eram acasa cu mama si il asteptam pe Mos Craciun. La acelasi etaj cu noi sta o familie, care din prima clipa i-am considerat ca pe bunicii mei, asa ca majoritatea timpul eram la ei. Cum lasa mama usa deschisa, cum fugeam la ei si nu mai veneam cu orele :)))
    Dar sa revenim la poveste.. era ajunul, il asteptam pe Mos Craciun, si am zis ca sa merg si pana la Doamna Aurica(vecina) sa vad daca acolo nu a venit mosul :)). Intre timp matusa mea Mariana avea sa vina cu cadoul, sa mi-l puna sub brad. Si ce s-a gandit ea, mai fetita sigur e acasa nu pot sa sun la usa ca ma va vedea. Asa ca mai bine las cadoul la Doamna Aurica si ii zic sa il tina pana o iau pe Ramona. Zis si facut. Merge Matusa mea, bate la usa la vecina, si cand colo, cine deschide usa: Ramonaaa :))))
    Nu stiu ce a mai facut de aici, dar cumva m-a dus de nas si a pus cadoul sub brad, insa eu am inceput sa plang si sa strig la ea ca am vazut cadoul si ea saraca incerca sa imi spuna ca s-a intalnit cu Mosul pe scara si asa i-a dat cadoul meu ?
    A fost un intreg circ la noi atunci, acum cand imi amintesc ?
    Sarbatori fericite, Alina!

    0
  • izabellamadru, 28 decembrie 2016 at 17:47

    Happiness is you!

    Acum 4 ani, mai exact in data de 24 decembrie, in ajunul Craciunului a fost prima oara cand am petrecut sarbatorile de iarna cu sotul meu, mentionez ca atunci inca ne dadeam numai intalniri romantice si asa mai departe. Am hotarat sa petrecem noaptea de Craciun la ai mei acasa. L-au mai vazut pe sotul meu de vreo 2 ori dar asa prin vizite scurte, si asa am putut discuta savurand bunatatile preparate de mama mea, care intotdeauna isi da silinta ca preparatele sa iasa cat mai bine facute si gustoase. Tata, fiind intotdeauna protector in ceea ce ma priveste l-a luat la interogatoriu pe sotul meu, el avand o gura mare s-a inteles de minune cu tata, si asa au inceput povestile haioase si care ma faceau sa dispar de pe pamant. Neavand prea multe optiuni a trebuit sa indur toate acele povesti care ma jenau, dar la final cu totii am ras si totul a fost minunat! De atunci in fiecare ajun de Carciun il petrecem alaturi de familia mea, pe care il iubesc din toata inima!

    Sarbatori fericite tuturor si un An Nou fericit! 🙂

    0
  • Camelia Vaidean, 28 decembrie 2016 at 21:05

    “Mos Craciunii” chiar exista !

    O poveste amuzanta de Craciun s-a intamplat pe cand aveam 12 ani, la bunicii mei.
    Descoperind cu un an inainte ca Mos Craciun era defapt bunica mea ( nu am spus nimanui despre marea descoperire ) care cu pretextul ca se trezea sa faca focul, punea si cadourile mele sub brad. Asadar anul acesta am vrut sa devin si eu un mos mai saracacios, dar care sa puna ceva si pentru ea la bradut…Asa ca dupa trezirea ei, am asteptat un timp sa nu fiu prinsa si am actionat, dar exact in momentul in care am ajuns in fata bradului a intrat si bunicuta mea in aceeasi camera cu plasele pline pentru mine. Am ramas fara cuvinte amandoua :)) cu toate astea am lasat cadourile si m-am dus inapoi la somn ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca apoi sa imi gasesc cu mare bucurie cadourile. ❤

    0
  • Popovici Alexandra, 28 decembrie 2016 at 22:40

    Cea mai funny amintire a mea legata de Craciun este legata de momentul cand am descoperit cumva voit cadourile ce urma sa le primim sub brad:)))

    0
  • Nadia, 28 decembrie 2016 at 23:22

    Cea mai amuzanta amintire a mea din perioada Craciunului,e relativ recenta,in urma cu vreo 2-3 ani.. Tatal meu incearca an de an sa ne aduca cel mai frumos brad. Clar,reusise si in acel an. Suntem o familie numeroasa ,de aceea,an de an impodobim impreuna bradul. In fine,il impodobim impreuna,cantam colinde si…momentul mult asteptat: sa facem o poza de familie cu “opera ” noastra:ne ingramadim,ne strangem cu chiu-cu-vai si tac-pac:poza e facuta! Dar nici bine nu ne dezmeticim,ne ridicam de jos,si dintr-o data se aude un zgomot:bradul a cazut,globurile alunecau pe gresie de parca faceau intrecere,iar pe fetele noastre se putea citi tristetea. Dar cel mai mic mebru al familiei noastre,un pusti de 5 anisori,vede partea buna a paharului:”ieeeei,mai impodobim braduul o data”.. E evident ca ne-am reapucat de impodobit bradul ,dar ne-am si pus pe ras. Ei,ca sa vezi,ca poza de pe facebook,cu “a lesinat pomul”,nu e chiar poveste. An de an de reaminim cu drag acel moment!!

    0
  • Bianca, 29 decembrie 2016 at 13:29

    Imi aduc aminte cum in fiecare an de Crăciun, in pragul venirii lui Moș Crăciun, părinții mei ma puneau sa stau in camera mea pentru a-l aștepta ( moment in care ei aranjau cadourile sub brad). Crescând am realizat ca ei lipseau de fiecare data cand venea Moșul si am început sa bănuiesc ca defapt nu exista. Intr-un an i-am rugat sa stea cu mine in camera, spunându-le bănuielile mele si asigurându-i ca Moșul știe singur cum si unde sa aranjeze cadourile. In acel an imi doream foarte mult o păpușa care vorbea. Eram toți in camera, cand deodată am auzit ” mama, tata”. Plină de entuziasm am fugit către brad, iar cadourile mele erau acolo, aranjate frumos, ca in fiecare an. Am fost foarte uimita sa văd ca printre ele se afla si o păpușa care vorbea si care a pornit in momentul in care a fost așezată sub brad. Nici pana in ziua de astăzi nu am aflat cine mi-a pus cadourile sub brad…

    0
  • Nadina, 29 decembrie 2016 at 14:27

    Imi aduc aminte cu drag, perioada cand petreceam sarbatorile alaturi de bunica mea.Unul din momentele funny dar si strani in acelasi timp,a fost atunci cand cu cateva zile pana-n ajun a murit unul din vecini…Da,suna ciudat gandindu-ne ca e vorba de moartea cuiva ,nu pare a fi un moment hazliu.In concluzie ne-am petrecut noaptea de ajun, gandindu-ne ca suntem bantuiti, de aceea persoana decedata,mai ales ca bunica a zis; -L-am vazut pe raposatul nea Costica ,asta-i un semn!Vai,am simtit ca imi paralizeaza tot corpul de frica ,intr-un final ne-am potolit si ne-am amuzat teribil de ceea ce patisem .Cand le-am povestit parintilor de patania prin care trecuseram,au ras si ei,am ras cu toti si ne-am bucurat de bunatatile pregatite de bunica.
    Va doresc Un An Nou de vis!

    0
  • Nadina, 29 decembrie 2016 at 14:30

    ,,Ajunul banutuit,,:))

    0
  • Popa Daciana ruxandra, 29 decembrie 2016 at 14:54

    Craciun e in fiecare an , insa cu o alta poveste. Cel mai amuzant Craciun a fost cand , desigur ,copii fiind , am mers cu colegii din clasa a 5a la colindat pentru prima oara. Necesar a fost faptul de a merge si la colegul care ne insotea si era din alt cartier. Cand am coborat din autobuz niste tigani s-au luat de noi si ne-au fugarit. Ajunsi la destinatie in siguranta am ras de intamplare si am povestit-o in fiecare an. Uitandu-ma in urma am avut o gramada de momente amuzante si peripetii pe masura.

    0
  • Paula, 29 decembrie 2016 at 17:45

    Absentă de Crăciun

    Era doar al 2 lea Crăciun pe care îl petreceam pe lume, nu știam ce se întâmplă, de ce am un “copac” cu țepi în mijlocul camerei și nu înțelegeam ce e cu mirosul de sarmale care plutea în apartament. Eu eram fericită în rotobilul meu, plimbandu-mă pe lângă bradul împodobit de mama cu mare finețe încercând să-i înțeleg existența. La un moment dat, probabil mi se făcuse somn și m-am strecurat în spatele bradului des, presărat cu globuri aurii. Fiind o ființă micuță și plăpândă, de abia mă vedeam de brad și adormisem în spatele acestuia. Mama, simțindu-mi lipsa, vine să îmi controleze activitatea obserând că “am disparut”. Astfel, mă caută în toate camerele inclusiv debara sau chiar la vecina de alături, eu de negăsit. L-a suntat disperată pe tata; acesta, ajungând și fiind mai atent în jur decât era mama, își apleacă capul sub brad observându-mă. Pot spune că am pus-o puțin la încercare pe mama, însă a fost o încercare buna deoarece povestea aceasta mi-o repetă în fiecare an când împodobim bradul de Crăciun.

    0
  • Bianca, 29 decembrie 2016 at 21:03

    Uitasem titlul.. “Secret Santa”

    0
  • Denisa, 30 decembrie 2016 at 2:10

    Craciunul acasa, inconjurata de toti cei dragi mie! Nimic nu e mai frumos ca asta! Iar cat despre evenimentul funny.. Tin sa spun ca avea loc cam in fiecare an, pana acum ceva vreme. Unul din prietenii buni ai tatalui meu era un impatimit al colindelor si de indata ce se insera, in seara de ajun, el deja era la poarta! Canta mereu singur, dupa cateva pahare de vin/tuica, dar atat de tare de il auzeau si vecinii. Eu si fratele meu, fiind mici (si prosti) abia ne abtineam sa nu radem :))

    0
  • Camelia, 30 decembrie 2016 at 18:29

    ,,Saniuta fuge”

    In fiecare vacanta de Craciun, bunicul imi scotea saniuta din garaj, iar dupa ce o curata de praf, era ca nou-nouta, gata sa ma duca in noi aventuri. Intr-un an am legat sania de masina bunicului si am pornit pe o ulita mai putin circulata din sat. Bunicul conducea cu -1 km/ora :)) , dar eu din spate tipam cat ma tineau plamanii ,,Mai inceeeet!”, la care bunicul adauga ,,Prea incet? Ok!”, SI ACCELEREAZA. Bineinteles ca am cazut de pe sanie, iar pana a observat bunicul ca e prea liniste, eu ma transformasem deja intr-un bulgare gigant de zapada. O saptamana nu am putut sa stau in fund, dar amintirile de la bunici cu siguranta imi vor incalzi sufletul toata viata!

    0
  • Cristina, 30 decembrie 2016 at 18:55

    Muff în acțiune

    Îmi amintesc cu bucurie si nostalgie momentele petrecute la cabana mătușii Dana de la poalele munților Făgăraș. Aveam undeva la 6 ani si împreună cu fratele meu cautam aventură pe potecile din jurul căsuţei. Zăpada abundentă ne făcea să uităm de frigul de afară si ne încalzea sufletele micuțe. Îmi amintesc glasul mamei care ieşea în pragul uşii să ne cheme la tradiţionala masă de Crăciun iar noi, roşii la faţă şi plini de zăpadă, mai ca ne rostogoleam înăuntru. Muffy, câinele familiei era pe de parte în centrul atenţiei alergând în jurul mesei si căutând să se joace în permanenţă spre disperarea mătușii care ţinea foarte mult la decoraţiunile atent alese si distribuite în toată cabana. Bradul înalt până la tavan fusese salvat deja de doua ori de ţipetele disperate ale Danei, în timp ce Muffy făcea pe neştiutorul şi se ascundea sub masa îmbelşugată. Odată ce cu toţii ne aşezasem la locurile noastre si atmosfera devenise în sfarşit linistită, ascultând poveştile nemuritoare ale unchiului Ştefan, Muff ţâşneşte de sub masă ca ars la auzul colindătorilor ce se apropiau de cabană si trage dupa el o porţiune din faţa de masă. Ţipătul mătușii Dana a speriat si colindătorii şi vecinii în momentul în care doua pahare de cristal din setul ei special au cazut pe podea şi s-au spart în mii de bucaţele. Eu cu fratele meu ne-am ascuns sub scară dar nu ne-am mai putut opri din râs în momentul în care Muff, de două ori mai mare decât mine, a încercat să ni se alăture în locul foarte îngust. Toţi ceilalţi ne priveau si râdeau şi ei la fel de tare iar toată întâmplarea a rămas o amintire amuzantă pe care nu o vom uita curând.

    0
  • Madalina Potoschi, 30 decembrie 2016 at 19:41

    In Sania lui Mos Craciun,

    Tin sa va spun ca am citit fiecare povestioara de aici, toate sunt minunate si mi-au stranit lacrimi si emotii dar si rasete pe masura.Toti avem amintiri minunate langa cei dragi acasa de Sarbatori.Unde este mai bine de Craciun decat acasa langa cei dragi sufletului tau.

    Ma tot fastacesc, am scris si am sters de cateva ori gandurile pe care am vrut sa le impartasesc pana acum cu voi.
    Nu ma pot gandi la ceva frumos anume, particular, in felul lui care sa fie amuzant atunci cand eram alaturi de familia mea acasa in preajma sarbatorilor de iarna.Totul e minunat atunci cand ii ai pe cei dragi langa tine.Ce e drept, dupa modul in care am inceput povestea si felul in care scriu, cu siguranta am nevoie de o vacanta acasa, acasa in bratele mamei si ale tatei, unde sa ma bucur de cantecul facut de rasetele fratiorilor mei.Sunt o moldoveanca hranace de dragostea celor dragi ei.
    Dar cum totul trebuie sa se rezume la o poveste, voi incerca sa nu ma abat de la drum.

    Casa mea se afla intr-o vale, la marginea unui deal cat un urias unde ne duceam veacu mereu pe timp de iarna, un urias care ne lasa mereu sa il flocaim si sa il scarmanam pe toate partile de fiecare fulg de zapada.Eram o ceata de 15 pui de om si cand faceam cate un trenulet de sanaii pe partie eram mai lungi decat Sania lui Mos Craciun, si va spun eu sigur ca el are o sanie pe masura..
    Eram in dimineata Craciunului,zapada era asternuta peste tot ca si o Craiasa a zapezii,toti fratiorii, cinci la numar cu mine in frunte ”caprita mai mare”, asa cum imi spunea mama, eram pe soba cu lemne cocotati pe vatra si cantam colinde.Ne pregateam vocea,si intre timp faceam deja playlist-ul cu colinde pe care avea sa le cantam la fiecare fereastra.Stiam deja din anii precedentii unde primeam bomboane, mere si prajitura noastra preferata ”Alba ca Zapada” si unde primeam banuti dupa care umblam prin frig un sat intreg.Costache, mata noastra alintata se intindea in cotruta cu lemne, iar in casa plutea un miros de cartofi in cuptor, carnati, sarmale si mere aduse de mama din beci reci si rosii ca obrajii celui mai mic fratior si nelipsitul ceai de tei.

    Era in jur de ora doua dupa masa iar eu,la 8 anisori pe atunci, sora mai mica de 7 si fratiorul mijlociu, atunci in varsta de 6 ani ne pregateam hainutele pentru plecat cu colinda cand mama ne-a instiintat serios ca anul acesta fratiorul mai mic,al patrulea la numar in varsta de 5 ani ne va insoti.Marea ne a fost mirarea cand am aflat ca acesta inca de anul trecut dorea sa se alature cetei de copilandiri pe ulitele satului cu colinda.
    Avea sa fie o adevarata aventura ne-am spus in sinea noastra si am acceptat, altfel nici ca iesea vreo unul din casa.
    Era un bot de om, abia se misca dragutul prin zapada mare cu ghetutele lui si cojocelul gros iar nasul si ochisorii abia i se vedeau de sub fular in timp ce o suvita carliontata de par blond ii iesea de sub caciula impetita de bunica, dar cand ajungeam sub fierastruica casei se aseza semet in fata ei, isi indrepta spatele si canta dragutul din toti plamanii sa se fata auzit si sa capete si el un banut pentru ”bumbuoane” cum spunea el.

    Ei.. si cum am mers noi asa din casa in casa, frigul sa lasat tot mai greu,viscolul se juca cu zapada in calea noastra iar pe drum, poleiul radea de noi cum mai luam cate o tranta in timp ce ne ajutam unul pe celalalt sa ne ridicam de la pamant.In fiecare colt al satului auzeai glas de copil colindand, era Craciunul iar noi vestitorii lui vroiam sa ne asiguram ca fiecare casa si fiecare catel, pisica si purcel stia asta cu strigatele nostre si colindele cantate cu mare drag despre Nasterea Domnului Iisus Hristos.
    Inghetati si cu turturi pe la nas in drum spre casa trecu o sanie pe langa noi trasa de doi cai mari si albi cu coame grele.In sanie..na.. ce sa vezi, un Mos Craciun barbos si carunt in barba ne-a intrebat :
    -Mai vlajganilor, sa va duca Mosul acasa, ca.. de..trebuie sa primiti si voi cadouri de mi-ati fost cuminti si mare va fi supararea daca nu m-ati vedea olecuta la ochi si nu mi-o-ti da un pahar cald cu lapte proaspat muls de la vacuta de maicuta voastra.
    ..cel mai mic, cu sufletul inghetat de fericire, ia spus:
    -Mosule, eu pot sa stau langa tine??!!
    -Pai da cum sa nu, tu stai chiar la Mosu in brate, sa iti mai incalzim sufletul, pui de om..
    Atunci cu totii am tabarat pe sania mosului si ne-a dus dragutul pana la poarta.Mare le-a fost mirarea mamei si tatei cand a vazut ca toti venim acasa cu Mos Craciun dar nu oricum, un Mos cu sanie.
    A fost un Craciun minunat, fiecare si-a primit papusa Barbie sau tractorasul pe care il pastram cu mare drag stiind ca mosul a venit dragul de el sa ne culeaga de pe drum doar sa se asigure ca ne primim cadoul bine meritat.
    A fost un Craciun minunat!!

    0
  • Adriana, 30 decembrie 2016 at 22:24

    Eu iti voi povesti despre cum am aflat ca “Mos Craciun” nu exista. Aveam vreo 6 anisori si imi doream foarte mult un ceas cu urechiuse de Mickey Mouse. Il vazusem intr-un magazin si i-am scris Mosului ca mi-l doresc tare mult. Intr-o zi, pe cand cautam niste monezi in geanta mamei sa imi iau bomboane (cred), am gasit un ceas asemanator cu cel pe care-l voiam, insa nu avea urechiuse! I-am scris degraba Mosului suparata, ca am aflat cine e complicea lui, si ca sa faca bine sa imi schimbe ceasul, ca eu cu Mickey Mouse vreau! Dupa cateva zile am mers din nou sa ii scotocesc in geanta, si am observat ca ceasul fusese inlocuit cu cel pe care mi-l doream. De Craciun l-am gasit sub brad, insa pe cat de fericita am fost sa il primesc, pe atat de suparata si dezamagita am ramas ca mosuletul cel darnic si bun, pe care mi-l imaginam in fel si chip si caruia ii compuneam colinde si poezii, era de fapt mama mea… As fi dat toate ceasurile cu urechiuse de Mickey Mouse din lume, numai sa stiu ca el exista… 🙂

    0
  • Liliana Şova, 31 decembrie 2016 at 2:14

    DESCHIDE USA,CRESTINE
    Era Ajunul Craciunului in satul bunicilor mei din Moldova. Bunica, onorabila gazdoaie in sat, cu buzunarele larg deschise an de an la cetele de colindatori, are o idee tare “amuzanta” : sa isi recupereze din investitie trimitandu-ma pe mine la colindat. Eu: “Nici s-aud”, dar ca si cum nu ar fi auzit, a si-aparut cu un “costum national țăsut di mamaia mia”. Vrei nu vrei, bea Grigore aghiasma … Am pornit la deschis usile crestinilor . La propriu. Aha, uitasem .Mamaia …mare interpreta la viata ei! Eu, doar cu perseverenta…Si am inceput La toate casele: cu om-fara om , cu lumina, fara lumina deschidea mamaia poarta si ma inghiontea inauntru si apoi se proptea peste ea starsnic nu care cumva sa sar vreo strofa. Treaca,mearga.. pana la mos Costache ,toate bune. Colindul a mers,n-a mers ,dar traistuta plina spre satisfactia mamaiei. Ajunsesem cu chiu, cu vai la ultima casa . Se auzea un latrat infundat.
    -Mamaie, asta e dezlegat! Lasa, o sa cant din fata portii. Ea nimic. Deschide poarta, ma indeasa in curte si descurca-te daca poti! In timp ce cantam, imi cade traistuta si aud un marait in noapte. Vad cainele cum infuleca colacii si imi taraia traista prin curte imprastiindu-mi agoniseala. Termin cantarea cumva, si apare mos Costache sa imi laude colinda. Scotocind buzunarele, ma sfatuieste sa revin maine caci “draga mosului frumos ai colindat, dar de platit ti -oi plati eu ca baba nu-i acasa. Ea duce grija banilor, eu numai doru’ lor!”

    0
  • Mihaela Ples, 31 decembrie 2016 at 12:55

    Dorința de Craciun

    Pe cand eram mica, am fost intr-o tabăra de Crăciun, asa era pe vremea aceea, ai mei m-au tarat in acea tabăra. Nu cunosteam pe nimeni, nu mi plăcea orarul acelei tabere, totul era foarte strict. Ce pot spune ca am facut in tabăra mai exact? Am stat si am scris cărți poștale in care le spuneam alor mei ca vreau sa vina sa ma ia acasa!!! ? Nici nu mai conta ca vine moșul, ca era serbare, ca mergeam pe pârtie, dorința mea de Crăciun era sa merg acasa. Dupa Crăciun am ajuns acasa, iar abia dupa revelion au ajuns si cărțile poștale (asa funcționează posta romana) ??. Părinții mei s-au amuzat cumplit citind ce mesaje le transmiteam. A fost ultima tabăra din viata mea.

    0
  • Karina, 31 decembrie 2016 at 16:18

    Hello there everybody,

    Vreau sa va povestesc una dintre patanile mele din copilarie.Majoritatea vacantelor le petreceam in Campulung Muscel la rudele mele,alaturi de verisorii mei.Intr-un an de revelion,urma sa petrec alaturi de verisoara mea si matusa mea,dar cumva grupul s-a marit pt ca si restul verisorilor mei au ramas acasa din varii motive(gen se certasera cu prietenii lor sau alte motive pe care nu le stiam)…toata lumea statea suparata,dar eu eram cu chef de party si stateam singura in sufragerie.Si usor usor am inceput sa beau din sticla de sampanie care astepta sa fie inchinata la trecerea dintre ani,una peste alta am terminat sticla si m-am imbatat :)))..fiind si prima mea “betie” ca sa zic asa si apoi i-am scos si pe restul verisorilor mei din stare,amuzandu-i cu starea mea.

    0
  • Andrada, 31 decembrie 2016 at 19:28

    Mos Craciun e un banc bun

    Se apleaca asupra mea, greoi, matahalos, si inainte de a-mi da bacsisul de colinde, imi zice un banc. El este unchiul Liviu, colonel in armata de pe vremea lui Ceausescu. Are un ghiul mare si o unghie netaitat la degetul mic, si pretinde rasete zdravene la bancurile lui rasuflate. De obicei bancurile lui contin prevestiri funeste care tind sa se adevereasca, inca un motiv sa razi doar de fatada. Anul acesta a venit in vizita de Craciun mai repede cu cateva zile; sotia lui, la fel de planturoasa, poarta rochii inflorate si cercei cat palma, a tinut neaprat sa-si petreaca sfintele sarbatori intr-o locatie exotica, unde sa-si poata etala costumele de baie colorate si largi cat un cearceaf. In timp ce mana cu ghiul imi intinde in avans bacsisul de colinde, gura unchiului Liviu imi spune bancul prevestitor, soptit, ca si cum mi-ar transmite un secret de stat:
    – Intr-un lift, urca la etajul 5 un politician cinstit, un avocat sincer si Mos Craciun. Cand ajung la etajul 5 descopera pe jos o bancnota de 50 de lei.
    – Cine crezi ca o ridica? ma intreaba unchiul Liviu, cu un ranjet satisfacut pe chipul lui scaldat in broboane de sudoare.
    – Aaa… spun, in timp ce-i extrag din inclestarea mainii bacsisul.
    – Mos Craciun, desigur, pentru ca primii doi nu exista! zice unchiul Liviu pufnind intr-un ras care-i scutura burta.
    In prag de Craciun pot sa devin atat de entuziasmata incat o pacla de artificii pestrite explodeaza in mintea mea. Un curcubeu mi se asterne peste ochi, ca un filtru de Instagram, si totul devine dulce si frumos ca in finalurile fericite din filme.
    De aceea, acum, nu-mi amintesc ca in acel an Craciunul a fost un fiasco. Nu-mi amintesc cum tatal meu a venit acasa cu un brad atat de falnic, si de bogat, incat in incercarile opintite de a-l baga pe usa, i s-a rupt varful, si astfel am putut sa ne lipsim de steluta din varf care ar fi trebuit sa stea ca cireasa de pe tort. Nu-mi amintesc nici ca atunci am tras cea mai crunta raceala, pe care am indurat-o cu febra, ceai, tuse si pastile, asteptand in pragul casei sa-l surprind pe Mos Craciun venind cu cadourile. Abia peste ani aflasem ca el n-a venit, pentru ca nu vine niciodata asa cum il vedem la televizor, cu barba alba si haine rosii, ci vine in halat, cu slapi comozi de stat prin casa, parul lung, castaniu, si ochii mamei mele. Nu-mi amintesc ca am primit o periuta de dinti automata, pe care o lipeam de dinti si ea facea toata treaba in locul meu, atat ca din misterioase motive, a venit defecta din fabrica, si m-am bucurat de ea, abia dupa ce, pe baza garantiei, am primit-o prin colet dupa anul nou. Si nu-mi amintesc nici ca a fost singurul an in care toti copiii au iesit pe derdelus cu saniile, pentru ca in acel an a nins ca in povesti, si nenea Florea s-a indurat de veselia copiilor si nu a mai pus sare peste zapada ca sa-si poata baga in garaj dacia rosie, atat ca pe mine nu m-a lasat mami sa ies, de frica sa nu se agraveze raceala capatata in vreo pneumonie, sau ceva mai rau.
    Nimic din toate acestea nu-mi amintesc, pentru ca peste ani, am inteles bancul unchilui Liviu, si am realizat ca nu e o catastrofa daca nimic din ce ne dorim noi sa fie, nu se intampla neaparat. Pentru ca acele lucruri ideale, pe care ni le inchipuim, si dupa a caror implinire tanjim, sunt simple fantasme, care nu exista cum nu exista politicianul cinstit si avocatul sincer din banc. Si e firesc ca unele lucruri sa nu decurga asa cum am spera noi, pentru ca brazii se mai rup, lucrurile se mai strica, si te poti si raci daca stai in frig. Dar in urma tuturor, tot ce conteaza este ca exista spiritul Craciunului, acel sentiment de caldura care arde in tine, facand acest univers rece, macar pentru perioada asta, un loc mai cald, in care bucuria si zambetul se cuibaresc ca surprizele imprejurul bradului. Acesta este Mos Craciun din bancul unchiului meu, si el exista!

    0
  • Ana, 12 ianuarie 2017 at 23:36

    Cred ca cele mai frumoase amintiri erau acelea cand ningea si ne strangeam cu totii afara la zapada

    0
  • Raluca, 13 ianuarie 2017 at 7:37

    Calatorie cu peripetii

    Se intampla acum vreo 8 ani, tocmai ce facusem 18 ani de cateva zile, iar impreuna cu sora mea si o prietena ne-am hotarat sa mergem in Viena de revelion, cu trenul. Cum eu eram singura majora, fetele au facut procura la notar ca sa le pot scoate din tara; ne-am interesat ce acte ne mai trebuie (era prima data cand calatoream singure afara din tara, so voiam sa fie totul pus la punct) si am incercat sa facem totul ca la carte.
    Vine 28 decembrie seara, si mergem la gara, ne luam la revedere de la parinti (si fratii mei mai mici, care nu intelegeau de ce ei nu pot sa vina cu noi si plangeau de suparare :))) ) dupa care urcam in tren foarte incantate ca plecam. Pana la Curtici aveam locuri intr-un capat al trenului, iar de la Curtici, in vagoanele de Viena care erau in celalalt capat, cam 10 vagoane intre ele. Ne asezam pe locurile noastre si asteptam controlorul (un domn tinerel, slabut si foarte dragut), care se ofera sa ne ajute cu bagajele (bietul de el, cum era asa slabut, s-a chinuit cam mult cu ele :))) ?). Ajungem la Curtici pe la 3 am si urca politia de frontiera pentru a ne verifica actele. Ii dau foarte sigura pe mine tot ce aveam, se uita domnul politist peste ele (tot tinerel era si dansul ?) si ne spune ca ne lipseste cazierul ? Eu i-am ras initial, credeam ca e o gluma, dar din pacate nu era. Asa ca a trebuit sa coboram din tren, escortate de catre politia de frontiera (calatorii si in special cei din compartimentul nostru care erau straini se uitau suspicios la noi, probabil ne credeau ceva infractoare) :))) Din fericire nu am fost panicate, am ras si ne-am distrat, nu tot timpul ti se intampla lucruri de genul; am luat apoi trenul inapoi spre casa si la 7 dimineata am ajuns, iar in gara erau parintii mei cu fratii mai mici care plecau la Sinaia (cei mici erau foarte fericiti ca nu am mai plecat in Viena si noi mergeam acasa, iar ei la zapada). Pana la urma am rezolvat cu cazierul, iar seara eram din nou in tren, spre Viena, de data asta fara peripetii, unde am avut un timp minunat.

    0
  • Ana, 23 ianuarie 2017 at 22:47

    Hello! Cand se anunta castigatorul? Merci!

    0
    • Alina Ceusan, 26 ianuarie 2017 at 17:35

      Maine anuntam castigatorul – 27 ianuarie. Am avut prelungiri :))

      0
      • Andrea, 30 ianuarie 2017 at 16:52

        Salut fetelor, oare stie cineva unde anume s-a anuntat castigatorul? multumesc, si o seara frumoasa 🙂

        0

ABONARE

MY PLAYLIST

ON REPEAT RIGHT NOW