Scarf stories – Alina Ceusan for STILAGO

Scarf stories – Alina Ceusan for STILAGO

Screen Shot 2014-05-14 at 8.27.43 PM

Screen Shot 2014-05-14 at 11.26.23 PM

Screen Shot 2014-05-14 at 11.26.35 PM

IMG_8306-Edit-Edit-VOGUE

Photo: Emil Costrut (Check out his new page, here!)

screen-shot-2014-05-06-at-8-12-43-pm

De fiecare data cand intru intr-un magazin si vad o esarfa reactionez (imaginativ) in urmatorul mod:

„Ahh, o esarfa mov chimic* – o sa fac la un moment dat (poate chiar maine) o postare de street style pe blog si am sa folosesc esarfa asta. Mai bine: o sa o folosesc pe post de turban sau fusta, sau pe post de fundal pentru un flat-lay de Instagram! Pot chiar sa o prind la…” – si scenariul continua, in timp ma uit la vanzatoarea din stanga mea care isi misca buzele fara a spune insa, nimic… dintr-o data melodia de pe fundal se opreste si fosnetul clientilor revine in prim plan. Vanzatoarea incearca de fapt sa ma intrebe daca ma poate ajuta cu ceva… acesta e scenariul care se intrevede de fiecare data: eu, esarfa, o melodie de fundal si fantezii vizuale ale modului in care as putea sa o port:

screen-shot-2014-05-06-at-8-12-53-pm

So everytime I enter a shop and see a nice scarf I’m like this (just imagine the situation):

„Ah, a chemical purple* scarf – I will take some street style shots for the blog with this1 Even better: I’m going to use is as a turban or skirt, or maybe as the perfect background for my Intagram flat-lay! I could just use it as…” – and it goes on and on! Meanwhile the shop assistant is right next to me: her lips are moving, but I can’t hear a sound, nothing! After a while: Snap! All the rustle comes back and my background music fades away… The sales assistant was actually asking if she could help me… this kind of stuff happens to me all the time, and it has the same elements: there’s me, the scarf and a visual fantasy:

screen-shot-2014-05-06-at-8-12-43-pm

Sper ca imi intelegeti fantezia vizuala, nu de alta dar am sa va mai povestesc curand despre esarfele mele si modul in care GUESS what? Nu le port vreodata la gat! La fel cum cineva spunea ca viata e „prea scurta pentru alegeri plictisitoare”, tot asa vreau sa va anunt degraba noul proiect pe care il lansam pe blog in colaborare cu Stilago. Stilago inseamna Stil: un club de shopping exclusivist care ne aduce cele mai prestigioase marci de moda din lume. Azi sarbatorim lansarea brandului GUESS in cadrul proiectului Stilago, cu un concurs legat de o esarfa semnata Guess. Pentru a va inscrie in concurs, lasa da like paginii de facebook Stilago si paginii noastre de facebook Blog A.C si lasa un comentariu in care sa ne povestesti despre experienta ta creativa legata de o esarfa speciala. Un storyline desprins din seria „the girl with the green scarf”. Tu cum porti esarfele preferate? Giveaway: 14.05.2014 – 14.06.2014

Daca nu ai o experienta alaturi de o efarfa spune-mi cum ai asorta sau la ce ai purta esarfa Guess! Mult succes!

screen-shot-2014-05-06-at-8-12-53-pm

I hope you understand my fantasy, ‘cuz we are going to talk more about scarfs, and about the way in which GUESS what? I’m not wearing them wrapped around my neck! As someone once said „life it to short to wear boring clothes”, in the same way I want to tell you really fast about our new project, in collaboration with Stilago. Stilago means Style: an exclusive club that brings us closer to the most famous fashion brands in the world! Today we celebrate Stilago hosting GUESS online with a special contest: you can win a GUESS animal print scarf by entering the giveaway. To enter, you need to like Stilago Facebook page and our Blog A.C Facebook page and leave a comment below telling us about your creative way of wearing scarfs! Giveaway: 14.05.2014 – 14.06.2014

If you don’t have any ‘scfar experience’, tell us how you would wear the GUESS Animal print scarf we have as a prize! Good Luck!

screen-shot-2014-04-09-at-11-23-55-am

P.S: Don’t forget to check out Emil’s new pageEML! He is the exquisite photographer behind many of my blog photos and a truly good friend!

 

Alatura-te conversatiei

  • Catalina, 14 mai 2014 at 20:57

    ….povestea mea si a esarfei mele poate incepe asa: A fost odata o esarfa, care a fost purtata de vant pana in….apa. Aceasta imagine, este o amintire placuta a mea, deoarece putini dintre noi facem ceva nebunesc cu adevarat.
    Citind articolul nou de pe blog, mi-am amintit cum, anul acesta in luna februarie, s-a intamplat un lucru bun de tinut minte si de povestit la urmasi. Era sambata amiaza, cand am mers la lacul Chios, in Cluj, impreuna cu prietenul meu, foarte entuziasmati. Priveam de pe ponton, asezati,. Cu aparatul foto in mana, incercam sa imortalizam momenul cu niste poze. In tot acest timp, dupa n numar de poze …am observat ca esarfa mea, pe care am dat-o jos pentru un moment pentru poza, plutea linistita deasupra lacului….. In acel moment, bineinteles, cateva secunde am stat, am privit si am izbucnit in ras. Am incercat sa luam o bota sa o scoatem, dar fara reusita. In criza de timp, trebuia sa ajungem undeva si nu mai puteam sta, asa ca am lasat esarfa sa-si urmeze cursul plutitor pe lac. Inspre seara, noi doi, am planuit sa facem ceva mai nebunesc si am pus la bataie un plan. Cum ar fi sa mergem sa recuperam la noapte esarfa? Zis si facut!
    Era ora 3 noaptea, cand noi noi, singuri pe langa lac, incercam sa recuperam esarfa pierduta. Prima data, am incercat sa luam o barna de lemn de pe ponton, care avea in jur de 4 metri, insa nu a ajuns la esarfa asa ca am pus-o la loc:)). Asa ca, ne-am gandit si ne-a traznit ceva foarte nebunesc prin cap. am spun ” Haide, intru in apa dupa ea!”. Va dati seama, ca apa era rece ca gheata, fiindca era februarie, la fel si aerul era inghetat. Cu multa multa frica dar si adrenalina pot sa zic, mi-am dat paltonul jos, pantalonii jos, si am intrat in apa. Era totul gheata, ma simteam ca in Titanic. Ciudat, ziua apa parea mult mai mica, iar acum, noaptea, cand am intrat, nu la mai mult de 1 metru de tarm, apa imi ajunsese pana peste genunchi, asa ca m-am speriat , si fiindca esarfa era departe, m-am intors rapid la mal. Am pierdut si papucul cu care intrasem, asa ca in aceasta escapada, am pierdut chiar doua lucruri, papucul si esarfa:)) Bineinteles ca aventura aceasta nu era pentru recuperarea esarfei, ci era pentru distractie, pentru adrenalina! Esarfa era una oarecare, insa m-am ales cu o poveste buna de pe seama ei. De specificat e ca era si preferata mamei mele:))
    Nu pot decat sa zic ca distractia a fost pe cinste, si, desi pare total nebunesc sa intri intr-un lac la 4 noaptea in luna februarie pentru o esarfa, totul a meritat.
    …si asa a fost povestea esarfei mele, o experienta total iesita din comun pot sa zic, si de aceea este chiar o esarfa speciala.
    ps: Acum bantuie pe fundul lacului, printre pestii mici si rate♥

  • Ioana, 15 mai 2014 at 6:55

    salut! de unde sunt sandalele crem ? mersi

  • andreeamilitaru, 15 mai 2014 at 12:43

    Am fost mereu pasionata de esarfe,mai ales de cele lungi cu printuri indraznete. Cred ca tarie ca un accesoriu ca acesta poate sa te scape de multe ori din pericolul unui outfit plictisitor si monoton, mai ales cand e purtata oriunde, dar nu in jurul gatului.
    Esarfa pentru mine s-a inventat pentru a fi agatat de geanta, pentru a atarna linistita si pentru a se legana in sensul invers al mersului meu repezit. Imi place extrem de mult combinatia asta cu esarfa legata de geanta. A doua optiune ar fi esarfa atarnata pe umeri elegant ce completeaza cam de fiecare data o tinuta perfecta pentru un look de toamna tarzie sau pentru o noapte pe plaja. Asta nu inseamna ca esarfele mele nu au stat si pe cap, si in loc de centura, la mana sau ca rochita de plaja.
    Ei bine, cum sunt un „shoppaholic” devotat si pasionat, de curand am descoperit magazinele vintage, adica second handurile, de care am devenit aproape dependenta. E minunat sa gasesti lucruri diferite, vechi, old school pe care sa le asortezi cu cele abia aparute in rafturile magazinelor. De altfel, pot sa afirm cu tarie ca nu exista loc in care sa gasesti esarfe mai multe, mai interesante, mai colorate, mai pline de magie ca intr-un second hand. Asa a inceput si povestea mea cu esarfa in culori de toamna.
    Am vazut-o intr-un magazin in care era prima data cand intram. Statea agatata printre altele pe un umeras vechi. Nu mi-a atras atentia chiar deloc. Am privit-o in trecere si cam atat, apoi am plecat fara sa ma gandesc macar putin la ea. Presupun ca stiti sentimentul ala de „cat de bine ar fi mers cu..” si cel de „nu conteaza ca e 8 jumatate, eu ies in oras si esarfa mergea perfect tinutei mele. Trebuie sa merg sa o cumpar”. Cam asta a fost si sentimentul meu. Cum mi-am petrecut 1 zi tot gasind combinatii, am decis a doua zi sa merg sa cumpar esarfa pe care aproape o visasem si noaptea. Magazinul de unde trebuia sa o iau avea insa lichidare de stoc si nimic nu mai era aranjat, organizat si usor de gasit ca in ziua precedenta. Cum nu am reusit sa o gasesc, am mersi si am intrebat-o pe vanzatoare detalii despre accesoriul meu aramiu. Aceasta mi-a spus nonsalant ca e posibil sa o fi impachetat deja si sa se afle in drum spre celalalt magazin al lor. Imaginati-va de acum toata cautarea. Am mersi la magazinul cu pricina si, cum trebuiau sa descarce marfa abia luni(era vineri seara), am aranjat cu doamnele vanzatoare sa ma lase sa caut esarfa. Dupa multe insistente au inteles aproape disperarea mea si mi-au permis sa cotrobai prin sacii cu haine. Zis si facut. Dupa 2 ore de cautari am gasit in sfarsit ceea ce cautam. Le-am multumit doamnelor de la magazin si am plecat spre casa. A fost cu siguranta cea mai interesanta experienta a mea. In prezent esarfa mea sta la loc de cinste si e continuu apreciata si admirata. Pe langa impactul mare pe care il are asupra oamenilor, imi asigura si un gat cald sau un look rock, chic, casual, in functie de ceea ce vreau sa fiu in ziua respectiva.

  • cristina, 15 mai 2014 at 18:06

    Mica mea poveste legata de o eșarfa a fost in urma cu vreo câteva luni când am mers la cumpărături in magazinul meu preferat, h&m. Mi-am îndreptat pașii spre suportul uriaș unde erau așezate eșarfele , simțindu-ma parca la fel ca si Carrie Brandshaw ce se holba in vitrina magazinului Dior. Dintre toate eșarfele expuse mi-am ales una cu un imprimeu cu fluturi. Alături de eșarfa ,pe care o țineam pe mana , am adăugat in plasa de cumpărături specifica magazinului alte câteva produse. Dupa ceva minute am hotărât sa imi grăbesc pasul catre casa. Zis si făcut. Am ajuns la casa si mi-am platit lucrușoarele iar la ieșire ghiciti ce? Suna alarma. Ma uit, prin plasa …nimic…ma uit prin geanta..nimic…ma uit pe mana..Eșarfa neplătita. Imi plac mult eșarfele pentru ca imi dau un plus de culoare si alura pariziana ținutei si pentru ca le pot purta in combinații elegante, chic sau chiar vara pe post de turban. Sper ca este răspunsul pe care il așteptai :*!

  • Gabriela Bors, 16 mai 2014 at 6:22

    Trebuie sa recunosc ca nu stau atat de bine la capitolul creativitate atunci cand e vorba de imbracaminte/accesorizare. Acesta e si motivul pentru care te admir atat de mult. La mine, mai degraba, esarfa a venit cu o poveste si eu am fost doar un purtator norocos. Mai precis, asa l-am cunoscut pe viitorul sot. Era o duminica destul de racoroasa, o zi de toamna indecisa, asa ca am purces spre o mica plimbare impreuna cu o prietena. Purtam o esarfa albastra, plina cu flori. Batea vantul foarte tare, si cum esarfa era prinsa lejer, si-a luat zborul pana pe cealalta parte a strazii. El a venit si mi-a returnat-o. De acolo, pana aici sunt 7 ani de poveste si esarfa albastra ne face sa chicotim, de fiecare data cand o port. Asadar, probabil, singurul mod in care port acea esarfa se rezuma la ,,cu dragoste”..:)

  • stilgustdetaliu, 16 mai 2014 at 13:07

    Felul in care iti pastrezi expresia faciala in timp ce sari, mi se pare absolut fantastic!

  • Andreea Chiriac, 16 mai 2014 at 16:45

    Alina, imi poti spune te rog daca stii ce melodie canta pe fundalul clipului? multumesc

  • Povestea despre esarfa mea preferata se leaga de povestea vietii mele. Mama mea, a plecat in strainatate sa munceasca pentru a imi oferi mie un trai mai bun de la varsta mea de 10 ani.
    De atunci m-am simtit singura si toate greutatile si responsabilitatile le-am luat asupra mea.
    De Craciun, in 2012, am primit pachet de la mama impreuna cu o scrisoare in care mi-a scris:
    “ Ti-as spune ca te iubesc, dar stii deja asta. Ti-as spune spune sa fii cuminte si sa ai rabdare ca mama va veni acasa, dar stii ca asta nu va fi prea curand. Ti-as spune ca tu esti singura persoana care imi da putere sa rezist printre acesti straini, dar stiu ca la fel de greu cum imi este mie iti este si tie. Esti singurul meu copil, tie iti ofer totul, pentru tine muncesc, dar cum eu iti ofer totul mi-as dorii ca si tu sa-mi oferi mie totul, asta insemnand ca tu sa fii cuminte si sa inveti sa te poti realiza in viata, sa nu fii nevoita sa stai printre straini.Pe langa toate cadourile pe care le vei gasii in pachet ti-am trimis esarfa pe care ti-o doreai de mult timp. Te iubesc si sper sa te bucuri de cadouri. Sarbatori fericite! “
    Acea esarfa nu a devenit preferata mea datorita faptului ca mi-o doream de mult timp, ci a faptului ca a venit din partea celei mai importante persoane din viata mea, mama.

  • Ioana, 22 mai 2014 at 21:29

    Salut,
    Am facut imprudenta de a citi povestile celorlalte cititoare inainte de a incepe sa iti scriu…zic imprudenta, pentru ca nici o esarfa nu se leaga de povestea vietii mele sau de marea mea dragoste… Am esarfe de care ma atasez, dar din pacate nu le pot promite dragoste vesnica si fidelitate:)) Le schimb la fiecare tinuta, insa…fiecare outfit al meu contine o esarfa:) Esarfele mele dau personalitate tinutei…tocmai de aceea le ador. Poate o sa zici ca sunt lipsita de imaginatie, dar…esarfa trebuie sa stea prinsa de gat…Ce rost are sa ai o esarfa superba din matase daca nu tu te bucuri de atingerea ei, ci poseta ta?:)) Eu esarfa o port la gat, aranjata intr-o funda imensa, perfecta…Daca as castiga giveaway-ul as purta esarfa Guess de un mov royal la o tinuta all black…evident s-ar afla la gatul meu intr-o funda mare perfecta… Aaa si ar mai fi ceva…As asorta-o cu niste stiletto de catifea…mov royal( nu ca i-as avea)! Just deammin’:)) kisses

  • Ioana, 22 mai 2014 at 21:41

    * Just dreaming!:) Aaa…am uitat sa iti spun cu ce as mai asorta esarfa…cu un parfum cu note orientale…si cu un ruj intens…

  • stefana, 9 iunie 2014 at 2:34

    Ultima data cand m-a salvat o esarfa eram in mare intarziere cu pregtirea pentru un eveniment si pentru ca ma uitasem cu cateva zile inainte pentru a mia oara la Basic Instinct, iar tinutele memorabile din film imi erau inca proaspat intiparite in minte, m-am pus frenetic pe cautat esarfa mea preferata de la Gina Tricot, asemanatoare cu aceasta http://www.polyvore.com/cgi/img-thing?.out=jpg&size=l&tid=58686535 . Cum am purtat-o? Pe post de top :)) Am indoita pe diagonala, am pusa-o pe dupa gat si cu varfurile bagate in pantaloni in fata pentru a imi acoperi sanii. Pe deasupra un sacou H&M gen tuxedo decoltat ce se leaga parte peste parte intr-o funda feminina din satin…si voila! Am fost gata de alergat dupa un taxi in pantofii cu varf ascutit, musai fara platforma 🙂

    Singurul mod de a purta o esarfa care imi vine acum in minte este sub forma unui turban de inspiratie maura, imbracata comod, dar cu o pereche de ochelari de soare cat eye sofisticati, explorand stradute ascunse intr-un oras nemaivizitat sau lenevind in toiul zilei la ceas se siesta pe o terasa spaniola band un pahar de rioja…deja gandesc la vacanta. .

  • Moise Denisa, 9 iunie 2014 at 6:47

    Încă de copil îmi plăcea să fiu cochetă. Eram aiurită și foarte dezordonată. După cele două incidente când mi-am uitat ghiozdanul la scoală trebuia să mai pierd ceva. În graba de a pleca acasă nu am prins eșarfa destul de bine, iar pe drum, eșarfa a alunecat din jurul gâtului. Ajunsă acasă observ și eu și mama mea că eșarfa lipsește. După plânsete pentru eșarfa preferată, zilele au trecut, iar mama apare cu ea. Uimită aflu că eșarfa mea a fost legată de oglinda masinii mamei.
    Ne-am amuzat mult pe seama năzbâtiei mele. ?

  • Livia, 10 iunie 2014 at 13:51

    Ironic…am venit in Cluj cu tatal meu si cu bunica pentru ca ea trebuie sa fie operata imediat,iar in Galati(de unde vin eu) nu se face aceasta operatie.
    Eu am o chestie cu fluturii,nu ma intreba de ce,cum sau in ce fel..pur si simplu am. Mi se par cele mai frumoase si gingase fiinte..iar daca ar trebui,as putea sa scriu un roman despre „de ce iubesc fluturii/ de ce mi-as dori sa ma aseman cu un fluture”,asadar iti poti imagina ca esarfa mea preferata este una cu fluturi..mi-a cumparat-o mama in iarna caci am avut o saptamana foarte buna la scoala si a fost un fel de recompensa..initial trebuia sa fie o esarfa oarecare ,fiind cu fluturi a fost un bonus.
    Aici mi-am luat esarfa si am legat-o simplu de geanta,cum fac cu majoritatea esarfelor mele. La spital,dupa ce i-am asezat lucrurile bunicii in salon a venit o fetita de vreo 8-9 anisori. Era foarte frumoasa,dar ma fixa cu privirea,ceea ce ma speria putin,dar bucuria ei,modul in care isi incuraja bunica si accentul ei m-a facut sa o indragesc. Fiind foarte cald in salon m-am asezat la geam,mi-am luat esarfa,am rasucit-o in toate felurile posibile si cumva imi faceam vant cu ea..eh,adevarul e ca nu am reusit decat sa ma incalzesc si mai mult…la un moment dat fetita exclama:”fluturasiiii,uite-i cum zboara” (cu accentul tipic zonei asteia). Eu fac un zambet mare si tamp,care ar spune „aww” si o intreb daca ii plac fluturii. Ea imi raspunde ca da si spune ca am o esarfa foarte frumoasa,apoi discutia se termina. Cam peste 10 minute vine o asistenta care ii spune familiei respective ca bunica trebuie sa intre in operatie,iar fetita imediat incepe sa planga..jur, mi s-a rupt inima si imi venea si mie sa plang..mi-as fi dorit sa fac ceva,dar ce? In definitiv sunt doar o necunoscuta..dar m-am gandit sa-i dau esarfa mea sa o tina,ca pe papusa preferata,pe care o strangi tare in brate cand iti este frica…si brusc mi-a venit ideea..de ce nu i-o dau ei? Adica..sunt de 2 zile aici si oamenii astia sunt foarte frumosi,draguti,politicosi si zambesc mereu..am avut cu cine sa fac schimb de zambete si sa vorbesc din priviri…ma gandeam ca asa as face un cadou Clujului..asa ca i-am dat ei esarfa..recunosc,mi-a parut rau,caci iubeam esarfa aia,dar modul in care s-a luminat la fata,si-a sters lacrimile si mi-a multumit timid a fost..a fost nu stiu..nu pot exprima asta intr-un cuvant…deci,asta e povestea mea 😀

  • irina andreea, 13 iunie 2014 at 15:29

    Hmm.. acum ca s-a incalzit, imi zboara gandul la piscine.. astfel ca eu as face din esarfa aceasta un turban, pentru a-mi crea un look wow… bineinteles ca as alege un costum de baie intr.o singura nuanta, de preferat alb sau negru, pentru ca esarfa sa fie piesa cheie, care sa atraga atentia!

  • Alexandra Grigoras, 14 iunie 2014 at 11:01

    Pornind de la ideea contemporanei autoare Jacques Salome „pentru a comunica, cuvintele sunt intr-adevar necesare. Cuvintele nu sunt insa si suficiente pentru a hrani o relatie. Pentru aceasta este important sa practicam vizualizarea”, aceasta vizualizare presupunand alegerea unor obiecte simbolice, care sa ne defineasca…care sa vorbeasca despre noi celorlalti. La fel ca si in cazul autoarei Jacques Salome …eu aleg ca obiect …definitoriu personalitatii mele …si in general a tinutelor mele …esarfa. Daca intre doua persoane exista o relatie, Jacques Salome simbolizeaza aceasta cu ajutorul unei esarfe, iar fiecare dintre cei doi tine in mana un capat al esarfei….pentru mine relatia mea cu intreaga lume …este simbolizata de o simpla esarfa….eu …esarfa ….lumea…. Fie ca-mi ascunde suvitele rebele intr-un turban splendid animal print…ce da un aer mediteranean tinutei mele…si atrage atentia lumii ….fie ca-mi acopera trupul aramiu …intr-o seara placuta de vara pe plaja inca insorita a marii….fie ca-mi salveaza seara de cocktail …fiind purtata intr-o tinuta lejera pe post de rochie…sau fusta :D….sau imi salveaza ziua …ajutandu-ma sa-mi acopar intr-un mod simplu si elegant problemele cu decolteul ( pe care sincer multe dintre noi se intampla sa le avem …din nefericire 🙁 )…astfel aruncata lejer pe trupul nostru …ea vorbeste …lumii despre mine…despre starea mea….despre anotimpul in care ma aflu …despre tendintele pe care le urmez …despre materialele pe care le prefer ..despre culori…imprimeuri …despre viata….iar lumea vorbeste cu mine prin ea … Cu siguranta ati fost admirate pentru esarfa voastra …intrebata despre ea …sau ati povestit cu drag prietenelor voastre despre modul in care a fost achizitionata… Toate esarfele au povestea lor …care incepe…de la primul contact vizual …dragoste la prima vedere :D….nu este un cliseu …este doar inceputul povestii fiecarei esarfe din garderopa noastra…. Prin urmare nu pot redacta o poveste despre o esarfa anume …pentru ca am o poveste despre fiecare esarfa …pe unele le-am uitat …altele mi le amintesc cu drag …iar altele … tocmai urmeaza sa-si scrie povestea 😀 …cum este cazul esarfei Guess 😉

  • Loredana, 14 iunie 2014 at 22:20

    Povestea mea…povestea mea incepe ca mai toate povestile intr-o seara frumoasa de vara. Nu aveam cu ce sa asortez o pereche de pantaloni scurti. Doream un top lejer diafan la material, ceva feminin ,sa se potriveasca cu tocuri. Am cautat in tot dulapul si ca toate fetele nici eu nu am niciodata suficiente haine cu care sa ma imbrac. Pe raftul de sus al sifonierului stateau tricurile subtiri si esarfele,iar eu tot rascolind si plangandu-ma nu gaseam nimic si deodata mi-a cazut o esarfa din matase 100% din India pe jos. Avea nuante de de corai,portocaliu si galben. Superba! Stateam cu ea in mana si nu imi venea sa o impachetez sa o pun la loc. (apropo nu o purtasem niciodata pana atunci).Am reusit sa-mi fac din ea un top deosebit ce s-a potrivit la fix cu pantalonii mei scurti si sandalele corai. Esarfa aia mi-a aratat ca un accesoriu poate sa te scoata din incurcaturi mari si iti pun in valoare trasaturile feminine,le indulcesc!

ABONARE

MY PLAYLIST

ON REPEAT RIGHT NOW