03 mai 2018

Our Disneyland Paris Experience and why this should be your next escape

Alina Ceusan # Paris # Travel

PRESS PLAY ALONG THE ARTICLE TO GET THE RIGHT MOOD*

Atunci cand am primit invitația celor de la Air France & Disneyland – și asta de întampla undeva în luna februarie a acestui an nu am stat prea mult pe gânduri și am spus un da hotărât și rapid. Să ne înțelegem. În iunie fac 26 de ani și încă nu ajunsesem la Disney, așa că m-am gândit – niciodată nu e prea târziu pentru o excursie la faimosul parc tematic de lângă Paris, nu? Disneyland nu este doar pentru copii. Este pentru copilul din voi, da, însă nu contează ce vârstă aveți, dacă încă nu ați ajuns aici, va asigur că vă veți distra atât de bine încât vă veți dori și o a doua experiență. Noi eram sceptice la început, mai ales pentru că suntem super-realiste niciodată over-enthusiastic, sau ultra-pozitive, însă locul ăsta este într-adevăr acel loc în care poți scăpa de realitate pentru câteva zile, unde te poți deconecta, unde poți uita de lume, de griji, de job, de ce nu – de responsabilități. Sper ca fiecare dintre voi să ajungeți măcar o dată la Disneyland Paris, să trăiți totul la intensitate maximă și să vă bucurați de moștenirea pe care ne-a lăsat-o nouă, tuturor copiilor, Walt Disney.

La început aveam impresia că Disneyland-ul – oriunde ar fi el – e doar pentru copii. Că nu are ce să ne impresioneze și că da, este o fantezie pe care copii și-o doresc, mai ales după ce încep să crească puțin, urmăresc și înteleg filmele Disney, desenele Disney, personajele și magia care le înconjoara. Nimic mai fals de atât – eu am rămas impresionată în primul rând de munca depusă de toți balerinii și dansatorii, de toti cei implicați lumea Disney, dar și de efortul celor care au participat, de-a lungul timpului la construirea acestui parc magic. Atenția la detalii pe care așa numiții imaginiers (=imagination ingenieers) au avut-o atunci când au pus la punct fiecare colțișor din parcul tematic Disneyland Paris. De aici capul lui Mickey Mouse care este peste tot, însă nu îl vezi decât dacă ești atent la detalii. Și crede-mă, te fură piesajul și ca adult. Tot ei se gândesc și aromele pe care le simți când ești parc – de la un iz plăcut de croissant cu unt și mere cu scorțișoară pe străduța cu magazine și până la mirosurile tematice din fiecare atracție (vezi Ratatouille, Walt Disney Studios.) Shall we?

 

Ajunși la hotel eram deja foarte obosiți (treziți fiind de la 3 dimineața) așa că noi am decis să stăm în cameră și să dormim. Cred că am avut o reacție puțin cam dură atunci când ne-am văzut prima dată cu Damien, pentru ca i-am spus instant ca vrem să dormim și că cel mai devreme ne putem vedea la ora 20, la cină. Eram însă epuizate și sinceră să fiu am și eu câteva doleanțe. Sunt rea de somn și de mâncare – ca oricare dintre voi presupun și în plus, mai vreau o priză, apă și wifi.

Ne-am cazat la Disney’s New Port Bay Hotel, care e la o plimbare de 5 minute de parc. În cameră ne așteptam press kit-urile, badge-urile*, programul pentru zilele care urmează și câteva informații despre Disneyland Paris. Hotelul este destul de aproape de Disney, după cum vă spuneam, însă dacă vă doriți să fiți acolo în mijlocul parcului, vă recomand Disney Hotel care e și singurul hotel de 5* din Disneyland Paris – hotel în care au stat multe vedete printre care și Michael Jackson, din ceea ce-am aflat. Am sunat la room service, ne-au spus că ne vor taxa 10 euro pentru faptul ca ne aduc mâncarea în camera, la care am spus da pentru ca ne era foame, aveam nevoie de o apă și de o sticlă de vin (doar ești la Pairs, ce naiba?) și oricum nu am fi luat un nu se poate ca pe un raspuns. Bine am făcut pentru că ne-am pricopsit cu două pâini enorme – pe post de sandviș, unt de cea mai bună calitate și apă. Asta revenind la mai vreau o priză, apă și wifi.

*Vă recomand cu mare căldură să optați pentru aceste VIP Fast Pass-uri* dacă ajungeți la Disneyland pentru că nu mai e nevoie să stai (atât de mult) la coadă pentru atracțiile care de obicei adună o coadă destul de lungă de oameni. Noi am așteptat maxim un sfert de oră la It’s A Small World After All (una dintre atractiile din Disneyland Paris), timp în care am cam stat pe telefon și nu am simțit cum trece vremea, însă știu că cei mici își pot pierde răbdarea repede. 

Când am intrat pentru prima dată în Disneyland Paris, Damien – ghidul nostru ne-a atras atenția asupra unei plăcuțe metalice care se afla chiar la intrarea în parc și pe care totuși multe persoane o ratează cu indiferență, sau mai mult, trec fără să o vadă. Walt ne avertizează cum că în acest moment, lăsăm în urmă lumea reală și intrăm pe un tărâm al fanteziei, unde totul este posibil – ne povestește Damien.  Deasupra noastră, ca un fortareață stătea o gară de tren decorată în alb cu bej cu coloane a căror detalii te duc din nou cu gândul la Mickey Mouse. Tot el ne-a spus și despre marea pasiune pe care Walt Disney o avea pentru călătoria cu trenul și cum și-a dorit ca toată lumea care ajunge la Disneyland să aibă această experiență.

Atunci m-am gândit la ceea ce îmi place mie cel mai mult. Ca și cum aș putea avea, aievea, propriul meu parc tematic. Cum ar arăta un astfel de tărâm al fanteziei dacă ar fi să proiectez unul. Am intrat în parc, fără să ne gândim vreun moment la ceea ce urmează. Cu informația în buzunar și pass-urile la gât am pășit încrezători și pe sub trenuleț, prin tunel, iar in față ni s-a deschis de îndată, o lume magică. Nu ne-am imaginat nici o secundă ce se acunde dincolo de aceste porți. Câtă pasiune pentru audio-vizual, câtă fantezie și visare ascunde acest loc și mai ales cât de frumos e ca pentru câteva zile să-ți îndrepți privirea doar spre peluza perfect tunsă, sau spre lalele colorate, sau spre castelul Frumoasei din Pădurea Adormită și să fugi de realitate cât te țin picioarele. Să nu mai privești orașul. E același sentiment care te-ncearcă arunci când privești marea. Te simți relaxat, te hipnotizează dacă vrei și te bucură în același timp. De ce nu te-ar bucura până la urmă să vezi altceva decât ceea ce vezi zi de zi, de acasă până la muncă? Sau cum văd eu acum spre exemplu – blocurile de un cărămiziu închis, cu ferestrele luminate alandala, prin geamul biroului din Cluj.

Am început incursiunea noastră așa cum și trebuia – am făcut fotografii cu castelul emblematic pe care l-am văzut de-a lungul timpului în toate filmele Disney. Având în vedere faptul că eram cu un VIP Press Tour, am avut acces pe delușorul ăla mic din stânga acestui castel, fapt care ne-a ajutat să scoatem poze foarte bune și să evităm aglomerația. Ne-au așteptat cu vreo 50 de baloane cu Mikey și Minnie pentru un efect wow, iar fotografia e una care cu siguranță va intra în seria celor pe care le vom printa pentru albumul nostru Best Friends. Tot acolo avem fotografii de pe Top of the Rock din New York, rooftop-ul din din Hong Kong, barca din Mauritius, Buddha Temple din Thailanda, concertul The Weekend de la Paris și multe alte locuri în care ne-am dorit mult timp să ajungem. Eram în mod clar fermecate deja de grija cu care cei de la Disney au organizat prima noastră zi în parc și abia așteptam să vedem prima atracție. În general atracțiile sunt rollercoastere, vaporașe plutitoare care te poartă pe râuri interioare și te duc într-o poveste magică sau trenulețe, care la fel te duc parcă într-o altă dimensiune, într-un vis. Să le luam pe rând zic!

PIRAȚII DIN CARAIBE

Una dintre cele mai lungi și mai frumoase atracții din parc. Ori sunt eu o mare fana a seriei Pirații din Caraibe și a lui Jack Sparrow – sau mai bine spunem direct Johnny Depp (?) – ori atracția asta chiar e printre cele mai cool. Încă de la intrarea în lumea piraților te întâmpină tot felul de detalii – vegetație luxuriantă, cascade, capete de mort gigantice. Interiorul e tot făcut din lemn, iar temperatura e ceva mai ridicată, dar foarte plăcută, după vântul care bătea afară. E întuneric, se aude o briză ușoară, iar frunzele palmierilor freamătă. În spatele vegetației luxuriante specifice zonei Caraibelor se alfă desigur, o lumină albastră, care redă foarte bine atmosfera pe care o resimți seara pe o plaja, unde în mijlocul oceanului. Totul prinde un iz albastru inchis, iar toate aceste detalii combinate cu temperatura ridicată și muzica ambientală te duc chiar acolo, în poveste. Ne urcăm și aici în bărcuțe de 6-8 persoane și pornim ca în toate atracțiile într-un tunel întunecat care nu face altceva decât să te facă să te gândești: Ce urmează? Cu siguranță acesta e cel mai lung și mai impresionant traseu dintre toate. Personajele sunt gândite până la cel mai mic detaliu, manechinele sunt foarte realistice, clipesc, își miscă degetele independent și au un traseu și un discurs bine pus la punct. Nici nu vreau să mă gândesc cât de mult s-a lucrat pe tot acest râu subteran care are pratic pe margine vreo 6-7 scenete în desfășurare și e exact ceea ce îmi doream să văd. Luna e proiectată în depărtare cu nori, palmieri, briză și tot tacâmul, într-o altă parte a traseului îl vedem pe Jack Sparrow într-o copie fidelă 1:1 – asemănător cu ceea ce ați vedea la muzeul de ceară – cocoțat pe un morman de aur și comori despuiate, povestind cu un pagagal. Pe stânga, un schelet într-un pat cu baldachin… la un moment dat trecem de un hop și aterizăm pe același râu, iar în lateralul nostru se află un restaurant unde poți lua prânzul… Vă spun sincer nu există nici o atracție de pe care să nu fi ieșit like: Mai vreau o tură. În mod evident nu am fost pe nici una de două ori. 

 

PETER PAN

Pornim în aventura lui Peter Pan, locul în care Damian a început să lucreze pentru prima dată pentru Disneyland Paris, acum 16 ani. Urcăm într-un zepelin zburător care plutește în camera lui Peter Pan, unde e în mod evident noapte – totul e pus la punct în cel mai mic detaliu. Câinele, paturile, pijamalele copiilor, mobilierul, lumina rozalie, ferestrele către care ne îndreptăm chiar acum și care se deschid pentru a ne lăsa să plutim acum deasupra Londrei, așa cum se vede ea noaptea. Întreaga camera e întunecată, iar tavanul și cei patru pereti imenși sunt decorați cu stele fluosforescente. Ne învărtim deasupra Big Ben-ului de câteva ori, timp în care ne minunăm cu toții de ceea ce vedem, de decor, de miros. Trecem mai departe spre o junglă animată unde proiecțiile realistice redau un ochi de apă licărinf sub noi în lumina lunii. Ajungem la corabia plutitoare pe care regăsim personajele din această animație, inclusiv pe Peter Pan, după care ieșim pe o altă fereastră pentru a ajunge în locul de unde am început.

(Last pictures courtesy of Julia of Defeat Despair cuz my 85 lens was no good on this)

RATATTOUILLE 

Disneyland Paris este singurul loc unde există atracția Ratattouille – aici ai impresia că te-ai transformat în micuțul șobolan din film. Totul e realizat la o scară atât de mare – acoperisurile clădirilor din Paris, restaurantul lui Gousteau, sistemul de canalizare – chiar și gardurile. O altă atracție care mi-a plăcut mult de tot mai ales pentru că a combinat tehnologia 3D cu efectele speciale și un carrousel de formă rotundă care te plimbă după cum vrea el și jur – te bagă în film. Noi stăteam de fapt în fund, însă am simțit cum alunecăm de pe acoperiș în restaurant, cum fugim de bucătărași și da, am simțit chiar și atunci când s-a deschis o șampanie în fața noastră. Totul era atât de bine interpretat și gândit încăt urlam pe scaune și ne țineam de bara de protecție, când noi eram bine merci, pe un soi de banca, la 90 de grade. O întreagă nebunie.

INDIANA JONES

Primul carrousel cu un traseu care include și o buclă în care ești cu capul în jos. Chiar am avut emoții la intrare și mă gândeam în mod special la aparatul foto super-mare pe care îl aveam cu noi și pe care tare mi-aș fi dorit să nu-l scap în cap. Însă, ca pe toate celelalte atracții unde te intoarce cu capul în jos, ești prins super-safe cu un U din cauciuc din care nu ai cum să cazi. Dacă ați urmărit story-urile noastre de pe Instagram cu siguranță ați simțit totul în real-time cu noi – sau mă rog, cu un mic delay pentru că nu am putut filma tot ce ne-am dorit. Am tot spus noi că trebuie să avem o emisiune după noi să filmeze tot ce facem. Așa ar fi mult mai ușor. Atracția Indiana Johnnes este una dintre acele atracții și rollercoastere care sunt în aer liber, deci vezi tot și toate senzațiile sunt mult mai reale decât la un carrousel într-un spațiu închis. We had fun! We did it. Ce vorbim, copii de 10 rândeau și țipau de extaz și nouă ne curgeau lacrimi… e de râs. Vedeti aici un video cool.

STAR WARS TOURS

Din păcate, în prima zi am ajuns prea târziu la Star Wars Hyper Space Mountain așa că am plecat puțin dezamăgite spre Star Wars Tours, unde am fost într-un simulator de zbor interstelar. Din nou un episod super cool care concentrează secvențe din cel mai recent film Star Wars și tehnologia 3D. Nu am putut poza în interior, însă puteți vedea frânturi din aventura noastră în Highlight-ul meu Disney de pe Instagram. O zi mai târziu, fix după micul dejun aveam să ajungem și pe Hyperspace Mountain.

STAR WARS HIPERSPACE MOUNTAIN

A doua zi, dis-de-dimineață și chiar după brunch-ul (cine ii zice brunch la 9:45, e mic dejun) de la Plaza Gardens am dat fuga până la Star Wars HyperSpace Mountain care este din câte ne-au spus ei, cea mai hardcore atracție din parcul Disneyland Paris. Din nou un rollercoaster în care te prinde cu toate sistemele de siguranță pentru că te dă peste cap de mai multe ori – deși în marea de negru plină de stele sincer nu mai știai când-cum-ești-cu-capu-n-sus-în-jos. Stele, tuneluri care simulează călătoria cu viteza luminii, prototipuri ale navelor din Star Wars, proiecții, explozii, câte și mai câte! Chiar a fost cel mai cool rollercoaster pe care ne-am dat, deși am regretat puțin bacon-ul ăla prăjit de la micul dejun și muștarul care i-a stat alături. A meritat 100%, chiar e o experiență pe care trebuie să o aveți insă pe stomacul gol. Să nu uităm că o să ai câte o poză dubioasă pe fiecare dintre aceste atracții – habar nu ai când e momentul ala în care îți face poză și nici nu vei avea cele mai reușite fețe, însă vestea cea bună e că tot procesul de prealuare a fotografiilor este super tehnologizat și ușor, astfel ca la intrarea în parc primești un card numit Photo Pass pe care il vei prezenta tuturor fotografilor care îți fac poze, dar și ghișeelor de la ieșirea fiecărei atracții. Te uiți pe panou, scanezi QR code-ul cu aplicația de pe telefon sau memorezi numărul, la ghișeu îți scanează cardul și ai toate fotografiile din parc, pe el. Ajungi acasă intri pe site-ul Disney, îți notezi username-ul (un cod din mai multe litere/cifre) și voila! ai fotografiile descărcate pe laptop, just like that. După cum v-am spus, nu sunt cele mai reușite, dar… ne-am dat. Avem dovada.

BREAKFAST AT PLAZA GARDENS & MORE

HOLLYWOOD TOWER HOTEL 

Trecând la Studio-urile Disney unde ai ocazia să vezi cum se toarnă filmele și care sunt efectele speciale folosite pentru diferite desene sau filme de animație, aici am apucat să vedem prea puțin, însă a fost și foarte intens. Încă de la intrarea în Hollywood Hotel – un hotel care îți dai seama că e bântuit. Pânză de paianjăn peste tot, pereți afectați, toate lucrurile par să fie la locul lor de vreo sută de ani…eh, întregul loc arată de parcă e rupt din filmele horror americane. Am intrat într-o bibliotecă unde ne-au rugat să stăm în perimetrul covorului. Deși aveam impresia că o să cădem cu tot cu covor, am văzut un film alb-negru despre cum o să mergem într-o altă dimensiune, în fine, o întreagă poveste, asta a fost tot. O poveste. Cosmin fusese deja cu o zi înainte (cand a plouat și noi am dormit) și știa tot ce urmează așa că îi spune că nu se întâmplă nimic în camera asta. Cu toate astea, Carmen tresărea la fiecare zgomot. Am urcat apoi vreo 3 seturi de scări super creepy, deschise, în genul cărora pe care le vezi în filmele de acțiune, în care se bat doi și unul sare pe sub, se dă peste cap, ajunge pe altă scară, scheme… Ne-am dat filme cum s-ar spune mai ales pentru că și ambientalul avea din nou un iz horror – ca o fetiță care se auzea din interiorul tevilor și care bâlbâia ceva cuvinte în genul –  Cine e acolo? E cineva acolo? Unde suntem? Ne-am așteptat cuminți rândul. Ne-au pus ca de obicei pe fiecare pe un număr, număr pe care trebuia să îl respectăm și mai departe, când intram în lift.

La început, când s-au deschis ușile să intrăm în lift Carmen de lângă mine: Nu știu dacă îi o idee bună, am amețit deja. Mi-au transpirat palmele. Și mie, îi zic, luând-o de mână. Hai că am zis că ne dăm pe tot ce putem, da? Suntem împreună. Uite-te la copii ăștia. Suntem mai tari ca ei, nu? Da mă. Haida atunci, hopa sus. Nu știu dacă-i o idee bună, eu vreau să plec, îmi spune ea după ce și-a pus centura și a văzut că suntem într-un fel de cușcă de fier deschisă doar în față. Știam deja prea bine că e claustrofibică dar i-am mărturisit că mie mi-a fost mai teamă înainte de Hyperspace decât de ăsta. Practic cu cât ești mai bine prins în centuri cu atât experiența o sa fie mai intensă. Aici stăteam jos pe o băncută formată din locuri singulare și eram prinși doar cu o centură simplă, peste șold. Nu putea să fie atât de rău, nu?

Aici am avut parte de o experiență în care am căzut cu liftul în gol vreo 14 etaje și da, chiar a fost horror. Mai ales pentru că din nou, se folosesc tot soiul de efecte speciale, lumină UV, proiecții ale unor fantome, oglinzi în care te vezi, te pun să-ți iei la revedere de la lumea reală și în care apoi reflexia ți se scurge pe oglindă, în timp ce tunetele și fulgerele de pe fundal par să iasă din ramele din fața ta. Și apoi dintr-o dată, cazi. Și cazi. E întuneric. Stomacul ți se ridică, te simți ușor ca o pană, și te gândilă tot corpul de emoție. Se oprește, te ridică din nou, te duce până la etajul 14 unde se deschid –  brusc – două uși de fier care-ți lasă un view amețitor deasupra parcului – te asigură că ești destul de sus încăt să poți cădea din nou. Și jbeng, cazi vreo 4 etaje și vezi sacadat același view cu un etaj mai jos. Mi-am întors imediat capul spre Carmen să nu mai văd ce vedeam și evident că așa am și ieșit în poză. O să vedeți! Totul a durat în jur de 3-4 minute, însă ca de obicei ți se pare că durează mult mai mult pe moment și când ieși vrei din nou și simți că a fost gen… 10 secunde tot filmul. Una dintre cele mai scarry atracții – însă din nou, înainte să urcăm ne-am consolat cu gândul că niște țânci de 10 ani erau entuziasmați lângă noi și-am zis hai – cât poate fi de rău. Disneyland-ul nu e doar pentru copii. După cum am spus nu am fost pe nici una dintre atracții de două ori pentru ca trebuia să stăm iar la rând însă avem aici dovezile. Și fețele. 

And our Disney Photopass+ pictures are here: 

Înainte de finalul serii care se anunța spectaculos, din ceea ce ne-a explicat Damien, am luat cina la restaurantul California Grill din hotelul Disney unde am avut cea mai bună masă – view-ul, mâncarea, servirea, totul a fost impecabil. Înainte de a mă așeza la masă am profitat de ocazie pentru a fugi până la barul hotelului, unde am cerut un Macallan de 12 ani. Așa am avut și eu parte de acele 15 minute singură de care aveam atât de multă nevoie. Da, sunt genul de persoană super-sociabilă însă am nevoie de minutele astea sigură în fiecare zi. Nu contează dacă fac o baie cu spumă și mă relaxez citind o revistă sau o carte, ori că mă închid în dressing și fac o ținută pentru ziua care urmează, am nevoie de timpul ăsta doar eu cu mine. Talk about a gemini… și m-am întors apoi la masă.

Masa de care vorbesc este una de 12 persoane si e poziționată chiar după vitrina pe care o vezi la intrarea in restaurant. Ai un view spectaculos deasupra parcului și totodată de aici vezi și castelul, care în seara aia a avut un apus perfect în fundal. Am avut o cină formată din 4 feluri de mâncare – entry, starter, main și desert, la care am fost serviți desigur cu băuturi care complimentează fiecare dish, de la starter-ul cu somon afumat și șampanie,la vinul alb pentru pește și roșu sec pentru vită și dulce, de desert. A fost o experientă frumoasă, pe care sper să o retrăim curând, de data asta în echipă.

La finalul fiecărei zile, cât încă e lumină are loc parada personajelor Disney, în care alegorice atent construite pe tematica fiecărui film. Drumul către castel se eliberează, reflectoarele se aprind și muzica pornește. Ești gata să-ți cunoști toate personajele preferate? În plus, în fiecare zi cineva de la Disney alege o familie care se află în parc și le acordă titlul de Family of the Day – ei vor începe parada Disney, iar după ei, vine dansând, alaiul de personaje.

 

Finalul fiecărei seri la Dinseyland Paris până în Septembrie 2018 este mai spectaculos ca niciodată pentru că se sărbătoresc 25 de ani de la deschiderea parcului. Seara, de la zece fără un sfert toată lumea se adună în fața castelului devenit deja emblem Disneyland, pe pături, pe bănci, pe iarbă – și asistă la un spectacol de proiecții, video mapping și artificii. Tot acest spectacol durează vreo jumătate de oră și te trece prin toate stările posibile, prin toate animațiile Disney – există un moment acolo pentru fiecare – acel moment care iți va topi inima și te va aduce înapoi în copilărie, indiferent de câți ani ai sau care e animația ta preferată – Ariel, Lion King, Pirații din Caraibe, Frozen și lista continuă. V-am lăsat aici o mică frântură din ceea ce am trăit noi acum câteva săptămâni, la Disney. Dacă nici acest moment nu vă convinge să vizitați vara asta Disneyland Paris cu sora, fratele, familia, iubitul sau cea mai bună prietenă, atunci nu știu ce altceva vă poate convinge. 

În final, trebuie să vă spun: Disneyland nu este doar pentru copii. Este, da, pentru copilul din voi, însă nu contează ce vârstă aveți, dacă încă nu ați ajuns aici, va asigur că vă veți distra atât de bine. Și noi eram sceptice la început, mai ales pentru că suntem super-realiste niciodată over-enthusiastic, sau ultra-pozitive, însă locul ăsta este într-adevăr acel loc în care poți scăpa de realitate pentru câteva zile, unde te poți deconecta, unde poți uita de lume, de griji, de job, de ce nu – de responsabilități. Sper ca fiecare dintre voi să ajungeți măcar o dată la Disneyland Paris și să trăiți totul la intensitate maximă și să vă bucurați de moștenirea pe care ne-a lăsat-o nouă, tuturor copiilor, Walt Disney.

Semnat, o fată născută pe 1 iunie 1992.