IN "Travel"
05 iulie 2013
“Illustrate me” – story of a friendship.
# Featured
Am lansat o mini-colectie de tricouri, tricouri pe care ne-am permis să le purtam și noi, într-o noapte zbuciumată, la Sibiu. Da, Feeric-ul a trecut, dar amintirile și prieteniile rămân undeva acolo în inima Sibiului, departe…
Vă spuneam și aici că prin Feeric nu numai că am cunoscut persoane noi și designeri, nu doar am vazut prezentari și am fugit de colo-colo pe tocuri… La un moment dat, în prima seară de Feeric, venise momentul cinei. Ne-am notat Max pe GPS, am schimbat tocurile Casadei pe o pereche de balerini Cesare Paciotti. Mă simțeam foarte bine, deși afară ploua și eu sunt cam “meteo-sensibilă” (cum ar spune cineva…). Restaurantul nu era atât de departe pe cât credeam noi, poate doar două străzi sub Piața Mare…
Credeam că am fost primii ajunși, dar în sala în care ne era rezervată masa, mai erau două persoane. Ea poată cu o bluză vintage din paiete și pantaloni scurți de piele, ruj roșu și o pereche de cercei enormi, dintr-un material argintiu. Gabriela Atanasov. Născută în Moldova, la Chișinău, crescută în București. Vorbește româna, franceza și rusa fluent și vine pentru prima dată la Feeric. Își tot flutură pantofii de un roșu sângeriu și vorbește tare, peste masă, râzând cu Evgheni Hudorojcov și Doina în tot felul de combinații de genul: “nu-da” ca apoi ni le explice nouă, care nu am avut contact vreodată cu limba rusă. Aperitivele sunt servite. (Max – restaurant italienesc – bruschetele sunt la ordinea zilei așadar.) Mai bem un pahar de vin, o mai servesc cu o tigară, din vorbă în vorbă ajungem la discuția preferată a bloggerilor – Paris Fashion Week, moda de afară, plecatul în lume, dar vorbim, în sfârșit și despre faptul că noi suntem pentru România un soi de meserie nouă, curioasă și ciudată pe care copii noștri o voi vedea (poate) ca pe o meserie…când o să fiu mare vreau să fiu blogger. Mama a fost blogger, tata era stilist:))…
Râdeam destul de bine când chelnerul ne-a întrerupt să ne aducă felul principal: pui cu smântână, brânză și ciuperci al forno. Nopțile la Feeric sunt calde și plăcute. Fie că e vara, vinul sau vorba de vină, nopțile deveneau din ce în ce mai calde și mai frumoase. La fel și prietenia mea cu această fată . Am povestit toată noaptea mai apoi, ne-am amuzat teribil și am fost surpinse purtând fuste de piele Sweet Paprika by Gabriela Atanasov, tricourile Diva Charms “Illustrate me” și headpiece-uri colorate tot de la Sweet Paprika. What a night!!
Se spune că ne e din ce în ce mai greu să ne facem prieteni pe măsură ce înaintăm în vârstă. Eu sunt de părere că cele mai frumoase prietenii se nasc în cele mai neobișnuite situații: în autobuz, pe scările unui hotel, într-o vacanță în care ai pornit singură la drum și lista poate continua… Este de la sine înțeles faptul că în primul rând trebuie să vrei asta, să fii o persoană sociabilă și optimistă, dar mai presus de toate acestea intervine inevitabilul. Multe din lucrurile care ni se întâmplă ne-au fost scrise. Când mă gândesc la asta, e clar că-mi dau silința să-nțeleg cum poți îndeplini toate condițiile – Be the right person, in the right place, at the right time……
Câteodată, târziu în noapte, poate singurul lucru la care te gândești…e ea! O prietenă bună, care e departe. Cu care nu ai apucat să povestești destul pentru că timpul nu te-a lăsat destul de mult lângă ea. (be in the right place, at the right time)…Dar așa suntem noi… O seară, două, trei, o zi în care ne-am îmbrăcat la fel înainte să apucăm să ne vedem la prezentarea lui Cristian Samfira…toate aceste lucruri mărunte pun bazele unei prietenii care m-a făcut să-mi împart colecția cu ea. Și ea la fel… Am rămas cu fusta portocalie de piele SWEET PAPRIKA și o promisiune că ne vedem vara asta, la mare… că dacă nu “vine peste mine la Cluj” :))
Tu cu cine ai împărți un tricou de la Diva Charms și de ce? Vă invit să vă spuneți povestea aici și una dintre voi se va trezi la ușa cu cele două tricouri Alina Ceușan for Diva Charms (să le poarte mai departe cu o prietenă bună.) Vă provoc să ne subestimați combinațiile și să le purtați voi cât mai îndrăzneț, într-un scenariu inspirat din povestea voastră – cum v-ați întâlnit! Vă pup și vă îmbrățisez cu drag de la Târgu Mureș…eu sunt cu gândul la Sibiu încă!
–
Click aici pentru a intra pe Diva Charms.com și a vizualiza întreaga colecție!!
raluca, 5 iulie 2013 at 19:40
buna, alina! e foarte fain blogul tau, cred ca e a doua oara cand iti spun asta:)) puur si simplu il ador.
trebuie sa iti spun ca de curand am redescoperit prietenia cu o persoana cu care nu credeam ca o sa mai vorbesc vreodata. am inceput sa iesim cate o seara pe saptamana, vorbeam la inceput despre scoala, bac si alte lucruri de genul. cu timpul am inceput sa ne apropiem, sa ne facem mici confidente iar acum suntem de nedespartit. chiar acum iti scriu dupa o seara in oras cu ea si cu alte amice.
cu ea as imparti tricoul pentru ca si ea e o fana de a ta si te urmareste de ceva timp, dar din marea pasiune pe care o are pentru blogul tau chiar a cumparat ceva de la the blog sale. desigur, din discutiile noastre tinutele si intamplarile tale nu lipsesc:))
te pup si tine o tot asa pentru ca faci o treaba buna!
Alex_treziti-va, 15 iulie 2013 at 15:49
folosesti un limbaj pueril, se vede ca nu ai citit mult la viata ta, te limitezi la un numar de cuvinte banal de mic. Iti sugerez sa mai citestii ceva din cand in cand, nu doar reviste fashion si alte nimicuri. Sti sa te imbraci si esti draguta din pacate publicul cu mentalitate limitata o sa ti-l mentii tot timpul! Bafta in continuare.
Diana, 24 iulie 2013 at 15:51
Folosesti*,citesti*,stii* si in penultima fraza ai fi putut folosi conjunctia “iar” ca sa faci legatura intre cele doua propozitii 😉
alinaceusan, 24 iulie 2013 at 20:47
Asa e!
Andreea, 5 iulie 2013 at 19:44
As imparti tricoul cu prietena mea cea mai buna.Desi nu ne cunoastem de mici ci doar de cativa ani,am devenit foarte apropiate si am reusit sa trecem peste problemele pe care le-am avut si sa ramanem prietene in continuare.Cred ca ne intelegem atat de bine mai ales pentru ca ne-am cunoscut pur si simplu intamplator cand niciuna dintre noi nu se astepta.Ea era colega varului meu cu care vorbeam destul de rar si cand am decis sa vad ce mai face,ea era acolo(cu el,intr-un fel).Dupa acea seara in care varul meu a fost putin exclus din conversatie,am pastrat legatura si ne-am intalnit din ce in ce mai des.
Mi-ar face placere sa impart un tricou cu ea sa stie cat de mult tin la ea.(daca ar fi si varianta masculina,l-as imparti cu varul meu pentru ca datorita lui am cunoscut-o)
Kisses!:*
Iulia Bzt, 5 iulie 2013 at 19:47
Acum aproximativ 4 ani, mama m-a inscris intr-un fel de tabara de vara. Acolo urmau sa vina multi copii de varsta mea (nu cunosteam pe nimeni, cu exceptia unei verisoare mai mici cu un an) si altii in jur de 18 ani pentru “a ne anima”. Am ajuns acolo, intr-un loc simplu, dar foarte special. Era o casa mare, de lemn, cu trei etaje, multe camere si balcoane frumoase in fata, iar in spate era padurea. Iti dadea un sentiment de libertate, dar, in acelasi timp, de siguranta. Dupa ce toata lumea a iesit din autocare, ne-am adunat pe scarile din fata, urmand ca organizatorul sa ne repartizeze in camere, lucru care la inceput m-a facut sa vreau acasa. “Pai cum adica sa-mi spui tu cu cine sa stau, daca eu nu cunosc persoana respectiva?!” ma gandeam. Mi-am auzit numele si am urcat pe treapta cu organizatorul. Atunci a strigat-o pe cea care avea sa-mi fie colega de camera, Alexandra. Am urcat amandoua in camera numarul 308, ne-am lasat bagajele si am inceput sa vorbim. Am simtit de la inceput ca ne vom intelege si chiar asa a fost. Am petrecut sase zile minunate, iar la sfarsit am facut schimb de numere de telefon si id-uri de mess. Am continuat sa vorbim si am descoperit ca locuim aproximativ in acelasi cartier. Am inceput sa iesim impreuna si de atunci nu ne-am mai despartit! Acum este cea mai buna prietena a mea 🙂
Layla., 5 iulie 2013 at 19:50
Acum aproape un an dupa ce am ramas fara niciun prieten si fara iubit, in urma unui periplu de intamplari nefaste, am primit un telefon sa plec in Spania cu liceul pe gratis ( I know right?!) deoarece o tipa isi rupsese piciorul sau ceva de genul. Toate dupa o vara lunga plina de tristete (karma!). Plecarea era chiar a doua zi. Pe aeroport era aceasta pustoaica incredibil de pisicoasa si adorabila cu care m am imprietenit instant. Era cu un an mai mica dar jur ca nu pare. Ce mi a placut cel mai mult la ea a fost maturitatea, pe care nu credeam ca o voi gasi la alta babuta tinerica inafara de mine! Nu semanam deloc dar totusi tinem de atunci una la alta enorm si nu ne am putea imagina una fara cealalta. Amandoua iti urmarim blogul, ne place stilul tau si indrazneala! Esti o adevarata muza in ceea ce priveste fashion si lifestyle. Cred ca ar fi un cadou super dragut un tricou marca Alina Ceusan, desi poate nimic nu ar putea fi suficient de bun pentru ea hihi.
xoxo. Love.
Parau Naomi, 5 iulie 2013 at 19:52
Am cunoscut-o pe cea mai buna prietena in clasa a IV (in urma cu 6 ani) cand ea s-a mutat in scoala noastra ( C.N George Cosbuc Cluj) . Venea din Italia si ne-am imprietenit datorita mamelor noastre care erau insarcinate :)) ciudat ,stiu. Dar prietenia a inceput pe baza discutiilor despre beblusii care urmau sa se nasca deodata…
Acum ea are o sora ,Sofia,iar eu un frate Adişor amandoi in varsta de aproape 5 ani.
Pe prietena mea o cheama Cristal si e cea mai minunata persoana pe care am intalnit-o.O iubesc,si ii arat asta de fiecare data cand am ocazia.
Ioana Ivan, 5 iulie 2013 at 20:21
Eu as imparti tricoul cu prietena mea Denisa, sora mea de suferinta cum ne place noua sa ne alintam. Nu cred ca este important cum ne-am cunoscut, ci felul in care am reusit sa devenim atat de bune prietene. Noi am fost prietene la facultate, si desi la inceput nu ne cunosteam prea bine, cu timpul am inceput sa vorbim mai multe si am descoperit ca avem foarte lucruri in comun, atat lucruri frumoase, cat si lucruri mai frumoase. Ea e omul pe care il sun cand am nevoie sa ma descarc, cand am chef de discutii interminabile sau pur si simplu cand realizez ca nu am mai vorbit poate de cateva ore. Cred ca cele mai frumoase momente ale prieteniei noastre sunt acelea in care ne consolam una pe cealalta in urma clipelor triste sau a dezamgirilor. Chiar daca suntem prietene doar de doi ani, am impresia ca o cunosc de o viata şi oricum, sunt de parere ca nu durata unei prietenii este importanta, ci calitatea acesteia.
Ioana Ivan, 5 iulie 2013 at 20:22
*cat si a lucrurilor mai putin frumoase am vrut sa spun:)
AncaTache, 5 iulie 2013 at 20:26
Cu cine sa-mi impart eu hainele? Grea intrebare pentru o fata! Incepi sa analizezi in minte toate persoanele pe care le cunosti, incepand de la cea mai apropiata prietena, pana la verisoare, sau cunostinte recente, incercand o paleta de combinatii, vizualizand pe rand pe fiecare in parte purtandu-ti tricoul sau rochia pe care tu le divinizezi in dulapul tau. Hmmm, asta este primul gand pe care mi-l trezeste intrebarea pusa de tine: ” Tu cu cine ai imparti tricouri Diva Charms?” Bine, aici se schimba putin situatia, de fapt gandul meu de mai sus ar fii pentru intrebarea “Cu cine ai imparti hainele tale?” . Trebuie sa gasesc o persoana cu care as putea si as vrea sa impart aceste tricouri. Punandu-mi la bataie filtrul curiozitatii, sa adopta o logica simpla, care intotdeauna functioneaza, pornind de la lucruri simple, stiute, pentru a ajunge la raspunsul dorit, care imi va spulbera si mie curiozitatea. Pai… as opta pentru o persoana placuta mie, placuta sufletului meu, o persoana pe care as vrea sa o vad fericita si as fi si eu la randul meu, stiind ca eu i-am produs aceasta stare. De obicei o persoana pe care o agreez atat de mult, este o persoana in care am incredere, care nu m-a dezamagit , care nu m-a ranit prin cuvintele sale si nici nu am simtit ca imi doreste raul. Ar trebui sa fie o persoana care te cunoaste de mult, iti cunoaste erorile , viciile, greselile, punctele sensibile, lacrimile, zambetul, visele, somnul, parul dimineata, vocea ragusita, nu? Si nu , nu vorbesc despre o eventuala prezenta masculina care te cunoaste indeajuns si indeaproape. Este vorba despre o “ea”, despre cum v-ati povestit secretele, primul bal, primul sarut, prima depresie, ultima imbratisare, (“povestit”-pentru ca astea sunt stari), si despre cum ati petrecut la prima betie, prima fuga de acasa, prima noapte alba invatand, prima lectie de machiaj(clasa a VII-a), noptiile de vara, primul job…Ohh gata..stiu cine e, mersi Alina, mi-ai pus logica la incercare prin intrebarea “cine si de ce?” si raspunzandu-ti tie mi-am raspuns mie: Andreea e persoana pe care eu o vreau zambind, Andreea e persoana pe care nu am mai vazut-o de doi ani, pentru ca s-a mutat in alt oras, dar care mi-a marcat copilaria si adolescenta si m-a ajutat sa definesc cuvantul prietenie! Ea ar afla prima de blogul si tricourile tale! Good luck!:*
Sabrina, 5 iulie 2013 at 20:47
Eu as imparti tricoul cu sora mea care imi este si cea mai buna prietena. Doar dupa ce am citit The Shoppaholic and Her Sister, am realizat cat de norocoasa sunt sa am asa o sora. De la primi pasi, la alegerea rochii de banchet sau la micile certuri cu parintii, ea a fost mereu alaturi de mine. Este persoana cu care pot manca inghetata de menta in varful patului, urmarind Confessions of a Shoppaholic pentru a 100-a oara si care imi intinde mereu un servetel in timp ce eu ii sterg lacrimile pentru ca Becky (protagonista filmului) trebuie sa isi vanda toate hainele, saracuta. Ea il ajuta pe iubitul meu sa imi faca cele mai frumoase surprize, imi da sfaturi si ma face sa rad chiar si in cele mai grele momente. Nu stiu ce m-as face fara imbratisarile si incurajarile ei. I-as face o surpriza foarte faina sa ii dau acest tricou ( si sa stie ca este trimis chiar de Alina Ceusan) alaturi de un colaj de filmulete facut de mine cu noi doua, de cand s-a nascut, de la serbarile de la gradinita, taberele de ski, excursiile cu scoala, concediile cu parintii, balul bobocilor, incercarile noastre de a gati, apusurile de la tara, povestile de la cabana, concertele si toate celalate momente din viata noastra pana acum cand implineste minunata varsta de 18 ani.
Prietenii sunt cel mai important lucru din lume si este minunat cand ii gasesti in cele mai neasteptate locuri.
lifeisbetterblondewiths.blogspot.com
giagia25, 5 iulie 2013 at 23:00
Sincer cand m-am gandit sa scriu despre inceputu unei prietenii nu stiam despre inceputul carei prietenii sa scriu…dar apoi m-am gandit mai bine si am stiut ca trebuia sa scriu despre acea fata , care nu de mult , a devenit prietena mea. Cred ca niciodata nu m-am simtit mai bine sa povestesc si sa impartasesc asa multe lucruri cu o fata. Poate nu o sa impresionez cu povestea mea, dar vreau sa fiu sincera si sa vorbesc din inima, la fel cum scrii tu ,Alina. Eu si Oana (prietena despre care voi vorbi in aceasta poveste) facem parte din aceeasi trupa de majorete . Pe cand ne-am cunoscut mai bine aveau loc in Romania majoritatea meciurilor . Baschetul se afla in playoff, noi reprezentand echipa Csm Oradea , FRH avea sa organizeze un turneu la Oradea la care urma sa fim invitate. Avand in vedere ca era un turneu si luptau pentru castig mai multe echipe , pe zi , se desfasurau mai multe partide… Frante de oboseala deja, stateam in tribuna pierzand vremea. Eram tare plictisite si plictiseala de obicei duce la o partida buna de barfe . haha . sau sa le spun vorbe rele ?! Eu si Oana am inceput sa povestim despre tot felul de prostii si nebunii, despre colegele din echipa , despre baieti ,iubiti , dragoste . Era interesant sa am atatea subiecte de discutie cu cineva pe care cu cateva ore in urma o consideram o simpla fata pe care eram obligata doar sa o salut pe strada , din respect. Zilele urmatoare la meciuri gura nu nemai tacea. Parca tot ce discutam era interminabil , deviam de la un subiect la altul . Radeam si ne miram de ceea ce puteam auzi una de la alta . Nu cred ca am castigat niciodata increderea cuiva atat de repede , dar sincer nici eu nu am avut incredere in cineva doar dupa cateva zile. Se pare ca nu am gresit cand am ales sa o las sa intre in viata mea, de fapt , nu am gresit lasand-o sa fie prietena mea. Nici nu stiu cum vreau sa formulez..haha. Dar oricum s-a dovedit a fi o ffata de milioane si o persoane de incredere la care mereu voi putea merge sa-i cer un sfat sau cu care sa ma distrez nopti intregi . Frumos sa simti ca o prietena pe care ai cunoscut-o cu adevarat acum 2 luni e mai apropiata decat cea pe care ai cunoscuto acum 11 ani, dar si mai frumos sa stii ca prietena aceea pe care ai cunoscut-o de mai putina vreme va pastra pentru ea ceea ce ai zis .
Alina sper sa iti placa povestioara mea despre cum am cunoscut-o pe Oana. Nu e ceva extraordinar dar am pus suflet in ce am scris.
Prietenii sunt importanti in viata noastra , mai ales cei care vor ramane si cand te vor cunoaste cu adevarat !
Pupici multi !
Ada, 6 iulie 2013 at 7:37
M-a impresionat foarte mult ceea ce ai scris mai sus si chiar este foarte adevarat ca cele mai frumoase prietenii se nasc atunci cand nu ne asteptam deloc. Ne-ai provocat sa ne spunem si noi cu cine am purta tricoul Diva Charms. Eu as purta acest tricou impreuna cu prietena mea cea mai buna care se numeste tot Alina.
Eu sunt un gen de persoana extrem de sensibila. Intotdeauna cand am avut o prietena mi-am dat toata silinta sa fiu o prietena buna pentru ea dar niciodata nu am primit aceste lucruri inapoi si toate fetele ma lasau cand aveam mai mare nevoie de ele. Eram in clasa a 8 si am mers in vizita la liceul unde urma sa merg peste cateva luni. In timp ce inaintam pe holul plin de elevi o persoana imi iasa in evidenta. E o fata inalta, cu parul lung, drept si blond. Zambeste.. vorbea cu niste colegi… Cand am vazut-o mi-a placut atat de mult de ea.
In clasa a 9 cand am mers la liceu am aflat ca viitoarea mea colega va fi chiar acea fata pe care am vazut-o cateva luni in urma. Am fost atat de fericita dar nu mi-am facut mari sperante. Deja trecusem prin prea multe dezamagiri incat sa mai sper la o prietenie frumoasa. Eu nu sunt genul sa ma bag in seama cu cineva si in acel an nu am vorbit prea mult una cu cealalta. Ea deja avea o prietena foarte buna si nu am vrut sa ma bag peste ele. Insa in vara ce a urmat s-a intamplat sa mergem intr-o tabara impreuna. Incet, incet ne-am imprietenit una cu cealalta iar la sfarsitul taberei am vorbit despre prietenie. I-am spus ca eu niciodata nu am avut o fata care sa imi fie cea mai buna prietena si atunci ea a zis “Ada eu voi fi cea mai buna prietena a ta” si din acea zi de 23 Iulie 2010 am fost de nedespartit. In tot acest timp ea a fost persoana care am putut sa zic ca a tinut la mine mai mult ca la un frate. Suntem total diferite una fata de cealalta din multe puncte de vedere. Cateodata ne miram oare ce ne-a adus asa impreuna. Nu stiu exact ce a fost dar stiu ca ea a fost singura persoana din viata care m-a facut de atatea ori fericita. Mi-a dat atatea sfaturi bune. Am ras, am plans impreuna, ne-am certat dar niciodata nu ne-am separat una de cealalta.
Si acum.. De ce imi doresc sa port acest tricou impreuna cu prietena mea? Anul acesta am terminat clasa a 12 iar drumurile noastre se vor despartii deoarece fiecare dintre noi vom merge intr-o tara straina. Ma doare acest lucru dar stiu un lucru: toti oamenii vin in viata noastra doar pentru o perioada de timp pentru ca mai apoi sa plece mai departe. Asa cum ne este scris sa fie. Iar in final mi-ar placea sa avem un lucru care sa ne aminteasca unul de cealalta iar acel lucru sa fie tricoul care sa ne uneasca telepatic de acum inainte!
klara, 6 iulie 2013 at 8:58
Cand am citit intrebarea “Cu cine asi imparti tricoul?” am stiut sigur ca raspunsul meu va fi Flavia, cea mai buna prietena a mea. De ce? Pentru ca ne stim de aproximativ 8 ani de zile si e singura care imi stie toate secretele si in care am incredere deplina. Aceasta incredere insa s-a castigat treptat si greu dar acum sunt sigura ca prietenia noastra va dura in timp. Ne-am cunoscut in clasa a 4-a din intamplare. Locul care ne- a adus impreuna a fost sufrageria unei doamne de engleza foarte draguta cu care am facut amandoua pregatire. Invatam in scoli diferite insa visul nostru era acelasi: sa invatam la o scoala de prestigiu in cei patru ani ce aveau sa urmeze . Am muncit amandoua foarte mult iar intamplarea a facut ca visul nostru sa se implineasca si mai mult sa intram in aceeasi clasa. Nu a durat mult pana sa ne asezam in banca una langa cealalta, iar timpul a facut ca prietenia noastra se se consolideze. Desigur ca au
existat si certuri, insa consider ca asa ne-am cunoscut mai bine si ne-am descoperit defectele si calitatile. Insa o alta intamplare a facut ca liceul sa il facem separat, insa prietenia noastra s-a consolidat si mai mult. Partea amuzanta este ca suntem diferite, insa probabil acest lucru ne-a adus mai aproape, caci ne completam reciproc. Avem multe amintiri impreuna si nu voi uita prima rochita pe care mi-a imprumutat-o pentru un eveniment. Castigarea acestor tricouri ne va aduce alte amintiri minunate si poze pe care sa le impartasim atunci cand vom tricota amandoua pe terasa unei case la tara.
Amalia, 6 iulie 2013 at 9:58
Cu cine as imparti eu tricoul? Simplu ca buna ziua! Cu sora mea mai mica!Stii foarte bine cum sta treaba cand e vorba despre fratiorii si surioarele mai mici; noi astia mari devenim in mod inevitabil un model demn de urmat pentru ei si tot ce facem este sfant si grandios. As imparti tricoul acela nu doar pentru ca o iubesc ci si pentru ca este deja lege la noi in casa ca hainele mele sunt si ale ei. Pe principiul “Mi casa es su casa”.
Asa ca da! Tricoul asta ar fi purtat cu mandrie de doua persoane care te admira, ori ca ne dorim sa-l impartim ori ca nu!
lisaoana, 6 iulie 2013 at 10:07
Ne-am cunoscut in clasa a 6 a. Eu ma mutasem de curand in Sibiu.
Prietenia noastra este una foarte puternica bazata pe : incredere, respect,sinceritate si iubire.
O iubesc tare mult, chiar daca acum suntem la licee diferite( amandoua in clasa a 12) tinem legatura, ne vedem tot atat de des ca si in clasa a 6.
Am facut multe nazbatii impreuna printre care: de curand am spart vreo 2-3 becuri prin casa batandu-ne cu perne, ne-am dat cu rolele(fiind pline de vanatai din cauza lor pe picioare), am cazut cu bicicleta la un momentdat din cauza ca eram 2 pe aceasi bicicleta(cazatura a fost in plin noroi), ea a trecut la un momentdat pe langa un stalp de telegraf cu bicicleta, am trecut si eu doar ca mi-am agatat siretul intr-o sarma si am cazut bine de tot…Cafele dimineata, plaja, strand, iesiri,cluburi, shopping,poze etc.
Avem impreuna niste amintiri tare frumoase, bineinteles am avut si certurile noastre, dar intr-o prietenie nu poti sta una pe cealalta suparata mult timp. Am avut momente in care una dintre noi a avut o dezamagire, dar am stat, am ascultat, am dat sfaturi si am trecut peste situatie impreuna!
Ne-am distrat mult in toti acesti ani si sper ca anul acesta sa ajungem si la mare si sa ne distram!
Sper sa castigam tricourile pentru a avea inca o amintire placuta, mai ales ca amandoua te admiram tare mult!
Chocolate follie, 6 iulie 2013 at 10:07
O sa iti spun doua povesti :). Si o sa incep cu prima, pentru ca randurile tale despre seara cu Gabriela Atansov m-au inspirat mult.
Pe Gabi am cunoscut-o in liceu acum 7 ani. Noi suntem din Constanta si obisnuiam sa organizam anual excursii in Bucuresti ca sa vizitam targul de carti de la Romexpo. Era seara tarziu, ne intorceam spre casa. Dintr-un punct pe care nu mi-l mai aduc aminte, am legat o discutie cu Gabi. Era o tipa prea exuberanta pentru serioasa de mine, prea artista pentru mine, tocilara. Dar putinul timp petrecut in autocar cu ea a fost ca o gura de aer proaspat. Stiam inca de pe atunci ca era pasionata de moda & shopping si ca ii placea sa cante. Anul urmator, eu am inceput sa organizez o serie de evenimente usor nonconformiste pentru Antidrog Constanta, si am invitat-o pe Gabi sa cante in cadrul lor. Dupa doi ani, ne-am regasit impreuna in cadrul aceleiasi facultati. In vartejul joburilor noastre, ne intalneam razlet pe holuri, la biblioteca, in sali de curs. Am impartit zilele trecute acelasi hol de asteptare pentru sustinerea licentei. All in all, cred ca tocmai ti-ai facut o noua prietena foarte buna. Gabriela Atanasov, dincolo de toate hainele minunate pe care le poarta si le creeaza, e un om foarte frumos…
Trecand la a doua poveste, aceasta este despre cea mai buna prietena a mea de care ma leaga 11 ani de zambete, tristeti, momente importante si mai ales secrete (vorba aia: you’ll always be my friend, you know too much!). Teoretic, ne-am cunoscut pe bancile scolii, in clasa a 5-a. Stateam pe randuri diferite, deci sanse de socializare aproape zero, pentru vremea aceea. Se facea insa ca pe atunci sa fie la moda oracolele. Eu aveam unul superb pe care il luasem din Italia, in urma cu cateva luni. A ajuns in mainile Corinei si a fermecat-o. Se uita lung la el, o vedeam ca ii straluceau ochisorii de copila. N-a fost mare lucru, i l-am dat sa il completeze. Cand l-am citit apoi, mi-am dat seama ca nu ne apropiau doar adresele fizice, ci cateva opinii despre viata din acel punct si, bineinteles, despre oamenii de care eram inconjurate. La 11 ani nu iti poti manifesta sentimentele pentru o prietena apropiata fiind langa ea cand iubitul o supara, pentru ca nu eram atat de fermecatoare pentru baieti la varsta aia si nici atat de fermecate de ei. Insa, insemna mult pentru noi sa ne intalnim la zile de nastere, sa iesim la Mc in weekenduri, sa impartim in pauze revista Cool Girl (era foarte pe val atunci, nu stiu ce s-a intamplat cu ea intre timp), sa ne aruncam priviri complice in timpul orelor de sport si sa “ne batem” fairplay in raspunsuri la ora de limba romana. Intre timp, au venit peste noi primele relatii, examenul de capacitate din clasa a 8-a si, pentru ca amandoua am fost mereu pe aceeasi unda de lungime, am intrat la acelasi liceu, chiar daca in clase diferite. Au urmat 4 ani de drama adolescentina, de povesti spumoase pentru noi, de iesiri, de poze, de amintiri. Acum 3 ani, ne-am mutat impreuna intr-un apartament din Bucuresti. Am dormit in acelasi pat timp de doi ani si ceva, apoi ne-am gandit ca ar fi cazul sa “ne despartim” si sa aiba fiecare camera ei, intr-un final. Impartasim de atunci probleme ceva mai serioase decat ultimul numar al revistei Cool Girl pe care nu l-am mai gasit la chioscul de la colt. Am terminat facultatea, am obtinut primele joburi…Relatia cu ea a fost si este una dintre cele mai stabile din viata mea. Este unul dintre putinii oameni pe care i-am pastrat langa mine si nu stiu daca s-a intamplat asta pentru ca avem multe in comun sau pentru ca asa a fost sa fie. Noi doua suntem dovada vie a faptului ca niste cuvinte scrise pot apropia mult doi oameni. Mai pastrez si acum oracolul acela…:).
P.S: Este prima data cand comentez pe blogul tau. M-ai facut sa imi aduc aminte momente foarte dragi mie. Thank you! 🙂
Denisa, 6 iulie 2013 at 10:16
Razele soarelui isi revarsau stralucirea asupra mea, asupra tuturor pana la urma, era o zi prea frumoasa pentru stat in casa. Parul meu castaniu deschis devenea deja blond, ca in fiecare vara, si tinuta mea “all white”, pe stilul “all inclusive”, ma facea sa ma simt din alt peisaj. Ca toti erau in vesnicii blugi, sau obisnuitele tricouri negre/albe. In un parculet din cartier m-am asezat pe o bancuta, incalzita si ea de soare, si miroasea a vara, a mare, si gandurile mele alunecau spre calatoria la mare, de peste 3 saptamani, ce imi face mereu vara mai frumoasa. Mi-am scos telefonul din geanta si m-am uitat la ceas. Era timpul sa sun, ca deja ma simteam singura, si restul nu aveau de gand sa ajunga prea devreme, asa parea.
– Unde sunteti ?
– Mai trebuie sa ma dau doar cu fixativ, Den, si sa imi iau sandalele. Tu ai ajuns ?
– Da, de cateva minute.
– Hai ca in 10 minute ajung si eu. Sun-o si pe Alexandra, cred ca e pe drum deja, acum 10 minute terminase cu totul.
– Vreau sa ajungem mai repede la terasa, mor de sete si parca as si manca ceva usor. Hai ca o sun. Tu grabeste-te, sunt sigura ca iti sta parul ok. Trebuie sa iti povestesc de toata faza de ieri, ca m-am certat cu Elena, sunt sigura ca nu o sa mai vorbim de data asta.
– Si tu ?
Nu, vocea asta nu a venit din telefon, ci de undeva de langa mine. M-am uitat in partea dreapta, si am vazut o tipa cunoscuta. Sigur, o mai vazusem pe culoarele scolii, dar nu schimbaseram prea multe cuvinte si nu am crezut ca o sa ne imprietenim vreodata. Ma uit curioasa la ea si zambeste.
– Andreea, in caz ca ai uitat. Rade micsorandu-si ochii. Ti-am auzit conversatia – deja ii inchisesem Lorenei telefonul, impuls de moment, oricum trebuia sa ajunga, si Ale stia si ea sa ajunga – si cred ca ne referim la aceeasi Elena. Prietena mea, de la D, prietena ta, tot de acolo.
– La ea ma refeream. Rad si eu.
Parca era ceva in aer. Vara. Noi schimbam mai multe cuvinte decat pana atunci, si discutia noastra nu s-a rezumat doar la certurile, debioase si aproape identice cu Elena, cu care oricum ne-am impacat peste ceva timp, ci cam la orice. Ne-am dat seama ca suntem asemanatoare, si la comportament, si la modul de gandire, si parca putin si la infatisare. Cand au ajuns si fetele, surpriza pe care le-am facut-o a fost sa mai avem o persoana cu noi la terasa.
– Dragut, e o iesire ca lumea intre fete. Vorbim despre cumparaturi, baieti, si despre mersul la mare. Si cu siguranta vom sta impreuna si pe holurile liceului.
Asta era Lori, inalta, slaba, frumoasa, mereu cu eye liner la ochi, si mereu incantata de orice. Alexandra, mai rezervata cu oamenii noi, zambea si ea. Eu si Andreea ne zambeam si am plecat toate spre terasa. Mai tin minte ca eu mi-am luat o inghetata cu un nume aiurea, delicioasa, si am uitat de sucul ala. Toate am mancat pana la urma cate o inghetata, toate cu nume ciudate. Si am ramas prietene. Bune. Si toata lumea observa si asemanarea fizica dintre noi. O femeie in varsta chiar ne-a intrebat daca suntem surori. Ei bine nu, pentru ca eu am sora mea, dar ea e cea mai buna prietena. Una dintre ele. Se numara tot la surori.
Si acum ea e internata, ar fi dragut un cadou din partea mea, si vine si ziua mea, asta ca un cadou pentru mine *joking* Totusi, ar fi tare sa ne imbracam cu tricouri cu tine, Alina :))
Didii, 6 iulie 2013 at 10:20
Pff.. nici nu stiu cu se incep mai intai.. In primul rand cu multumiri pentru ca ne aduci pe acest blog o gramada de lucruri interesante si multe povesti de viata ..Cu siguranta as imparti un tricou de la Diva Charms cu o persoana speciala din viata mea, cea mai buna prietena a mea Roxi,deoarece ea ma indrumat sa iti dau like pe facebook si a meritat deoarece aici am descoperit foarte multe lucruri..Ne-am cunoscut in clasa a VII-a cand eu m-am mutat unde avea ea scoala.. si de atunci suntem nedespartite.Am multe motive pentru care as imparti un tricou cu ea ..pentru simplu fapt ca ne-am aduce amandoua aminte de aceste tricouri minunate si le vom purta cu drag! Kisses :*
mirunav, 6 iulie 2013 at 10:43
Salut Alina! Trebuie sa recunosc ca amandoua aratati fabulos si ca iti citesc blogul ca pe cartea favorita a adolescentei mele 🙂 frumoasa relatie de prietenie a noastra s-a nascut cand eram in clasa a 9-a, colege fiind, bucuria unui nou inceput si emotia pe care o simteam se conturau repede in maturitatea ce ne astepta, dar nu si pentru noi 2! Cand ne-am cunoscut am realizat ca suntem identice din multe puncte de vedere, doar ca nu am fost apropiate instant, ne-au trebuit cam 2 ani. Ce ne-a apropiat pe noi foarte mult a fost vacanta de anul acesta din Taize, un orasel din Franta care avea o tabara foarte mare pentru persoane de peste tot, dar cea mai importanta a fost oprirea in Paris, la 6 am, cand deja se simtea in aer mirosul cafelei si al modei. Amandoua suntem indragostite de Paris, asa ca ne-am plimbat impreuna peste tot, am povestit absolut tot la o cafea pe Champs-Élysées si asa am aflat ca baiatul de care ii place este un roman stabilit in Franta si cu care urma sa se intalneasca. Ideea e ca, atunci am realizat din nou conexiunea dintre noi 2, cand am simtit aceleasi emotii ca ea si nevoia de a o ajuta sa fie totul bine etc. si m-am gandit ca ne-a luat prea mult timp sa ne apropiem. De atunci nu ne-am mai despartit si e persoana pe care o voi avea mereu in suflet. Indiferent de ce v-a strica timpul, v-a rezolva mereu Parisul! 🙂 Te pup!
Volcovinschi Miruna, 6 iulie 2013 at 10:46
Salut Alina! Trebuie sa recunosc ca amandoua aratati fabulos si ca iti citesc blogul ca pe cartea favorita a adolescentei mele 🙂 frumoasa relatie de prietenie a noastra s-a nascut cand eram in clasa a 9-a, colege fiind, bucuria unui nou inceput si emotia pe care o simteam se conturau repede in maturitatea ce ne astepta, dar nu si pentru noi 2! Cand ne-am cunoscut am realizat ca suntem identice din multe puncte de vedere, doar ca nu am fost apropiate instant, ne-au trebuit cam 2 ani. Ce ne-a apropiat pe noi foarte mult a fost vacanta de anul acesta din Taize, un orasel din Franta care avea o tabara foarte mare pentru persoane de peste tot, dar cea mai importanta a fost oprirea in Paris, la 6 am, cand deja se simtea in aer mirosul cafelei si al modei. Amandoua suntem indragostite de Paris, asa ca ne-am plimbat impreuna peste tot, am povestit absolut tot la o cafea pe Champs-Élysées si asa am aflat ca baiatul de care ii place este un roman stabilit in Franta si cu care urma sa se intalneasca. Ideea e ca, atunci am realizat din nou conexiunea dintre noi 2, cand am simtit aceleasi emotii ca ea si nevoia de a o ajuta sa fie totul bine etc. si m-am gandit ca ne-a luat prea mult timp sa ne apropiem. De atunci nu ne-am mai despartit si e persoana pe care o voi avea mereu in suflet. Indiferent de ce v-a strica timpul, v-a rezolva mereu Parisul! 🙂 (si ne-ar sta super cu tricourile “Illustrate me” prin Paris!!) Te pup!
Ioana, 6 iulie 2013 at 10:54
Buna Alina! Cu cine as imparti tricoul? Cu siguranta cu Priyanka. Am intalnit-o vara trecuta intr-o scoala de vara dintr-un satuc numit Dealul Morii. Ea e din Anglia si vine vara de vara sa faca activitati pentru copiii din sate impreuna cu voluntarii romani. Asa ne-am intalnit. Putin timide la inceput am facut cunostinta si am inceput sa vorbim. Si chiar daca engleza mea nu era perfecta, am ajuns sa stam pana la 2-3 noaptea sa vorbim cate-n luna si-n stele,desi ne era instezis sa ne culcam asa de tarziu. Si e pacat ca am stat doar o singura saptamana impreuna, insa skype-ul ne este cel mai bun prieten si de un an intreg astept sa o revad, sa ne punem planurile in aplicare si sa ne distram mai bine ca anul trecut, pentru ca acum suntem prietene. Ea vine acum la sfarsitul lunii iulie si pentru ca ea este o prietena speciala, care mi-a dat unele dintre cele mai bune sfaturi, ei i-as oferi tricoul.:)
P.S: Ador cum scrii, genul de scris pe care il gasesti in revistele de moda. Keep going!! Kisses
ana133, 6 iulie 2013 at 10:57
Aș împărții tricourile din colecția ”Illustrate me” cu prietena mea cea mai bună, Iulia. Ne-am intâlnit in vara anului 2010, în cadrul unei tabere. În timpul taberei Iulia a fost ca oricare altă fată care abia o cunoșteam pentru mine, nu am vorbit aproape deloc cu excepția momentului cand am făcut cunoștință. În ultima zi de tabara, ne-am scris toți numerele de telefon și adresele de e-mail pe o foaie, pentru a putea comunica în continuare cu noii prieteni.
La cateva zile după tabără primesc un telefon neașteptat. Răspund și sunt salutată cu cel mai prietenos ”Bună!” auzit vreodată.
”Sunt Iulia, mă mai ții minte?”
Ușor, ușor am început să vorbim de parcă ne cunoșteam de o viață. Cred că am vorbit la telefon aproximativ 4 ore în acea zi. Am hotărât să ieșim a doua zi și de atunci am rămas nedespărțite.
După un an mi-a mărturisit că în acea zi ea a vrut să sune de fapt pe altă fată cu același nume ca al meu, dar a încurcat numerele și că acela a fost cel mai fericit accident care i se întâmplase până atunci.
Din toată această experiență am învățat că totul se întâmplă pentru un motiv și uneori un gest, oricât de mic ar fi poate să ne influențeze viitorul foarte mult. Cine ar fi crezut ca pe baza unui simplu apel telefonic se poate clădii o adevărata prietenie?
Te pup! :* Multumim pentru Giveaway! E un gest foarte drăguț din partea ta că vrei să împarți o fărâmă din tine cu cititorii tăi. xoxo
Iulia Rotaru, 6 iulie 2013 at 11:49
Cum mi-am pierdut cel mai bun prieten.
La fiecare sapte ani corpul nostru se schimba, fiecare celula. La fiecare sapte ani disparem. Asta daca nu cumva ti se intampla ceva care are un impact fabulos asupra ta si te schimba complet. Pe mine m-a maturizat. Locuiesc in acelasi loc de cand m-am nascut, la marginea unui satuc intr-o casa care a fost pe vremuri scoala ( da, este intr-adevar ciudat sa te simti in propria casa la fel cum te simti la scoala ). Intotdeauna am avut multi prieteni: vecini, colegi de la scoala, prieteni de pe internet, prietenii prietenilor, dar doar unul era cu adevarat prieten. Cand eu vorbeam el ma intelegea, nu se prefacea. Ma cunostea atat de bine incat putea ghici imediat ce gandesc. Eram ca doua piese de puzzle care luate impreuna alcatuiau ceva mai maret decat luate separat. Eram ca doi frati care au parinti diferiti, eram de nedespartit. Daca era el se intelegea ca sunt si eu si invers.
Cum l-am cunoscut? Ei bine, nu-mi amintesc. Eram prea mica atunci cand am facut-o si crescand impreuna ma face sa cred ca l-am cunoscut poate intr-o viata anterioara. Mergeam impreuna la scoala, era colegul meu de banca, ne jucam impreuna, mergeam in excursii impreuna, pana si temele le faceam impreuna.
Cand am crescut lucrurile s-au mai complicat. Liceul ne ocupa tot timpul, ne vedeam mai rar, dar asta pana era din nou vara, pentru ca vara era anotimpul nostru preferat. Stateam toata noaptea si urmaream filme si filmulete amuzante de pe YouTube, scriam statusuri penibile pe Facebook, faceam poze amuzante citeam si radeam non stop. Si tot in aceeasi vara lucrurile s-au complicat si mai mult. Amandoi stiam ca nu mai suntem doar amici si ca in sufletul nostru simtim mult mai mult unul pentru celalalt. Nu mai puteam vorbi doar de prietenie pentru ca era clar altceva. O simpla atractie fizica, o iubire intre adolescenti, nu stiu dar ceva se schimase. Vara aceea ( a noua spre a zecea ) a fost cea mai frumoasa dintre toate verile noastre. Si cand credeam ca lucrurile vor ramane mereu frumoase si complicate a inceput liceul, iar eu si el ne-am despartit din nou. Asa a inceput sa se destrame totul. Prea putina comunicare, eram mai secretosi si ne vedeam din ce in ce mai rar. Eu mai speram la o revenire pentru ca se apropia vacanta de iarna, dar toate sperantele mi-au fost spulberate printr-un mesaj trimis de el cu cateva zile inainte. “Am vrut sa cred ca distanta e doar un numar. Dar e mai mult decat atat. Cred ca e mai bine sa ne separam” a scris el. In acel moment stiam ca nu am pierdut doar dragostea si atentia lui, imi pierdusem cel mai bun prieten. Si era asta era cel mai dureros lucru.
Cateodata daca iti doresti ceva cu ardoare poti sa faci sa se intample. Daca iti lipseste cu disperare cineva poti spune numele lui din nou si din nou pana il simti aproape. Un fel de “simpatie magica” in care trebuie doar sa crezi ca sa se poata intampla. N-a fost nevoie sa fac asta pentru ca azi suntem din nou prieteni. Prieteni prieteni, nu altceva. Si ne-am propus sa nu mai facem alte greseli.
I-am promis ca voi scrie aceasta povestioara, nu vrem neaparat sa castigam vream doar sa avem ceva de care sa radem peste ani. 🙂
Ade, 6 iulie 2013 at 12:12
Sunt asaltata de un aer de fericire si asta din simplul fapt ca pot impartasi povestea mea cu tine.
In prima secunda in care am citit intrebare miraculoasa pusa de tine,am stiut ca acest tricou il voi imparti cu Daria,o buna prietena din departare.
Stiu ca era prin vara lui 2010,plecasem intr-o calatorie la Timisoara,avand acolo ceva neamuri m-am decis sa merg in vizita.Evident ca noptile din Timisoara le petreceam plimbandu-ma cu vechi amici pe Bega,cu un pahar de vin rosu si niste fursecuri cu ciocolata amaruie,ce vremuri! Insa intr-o zi,am aflat ca in Timisoara,pe stadionul mare va avea loc un “summer festival”,asa ca am decis sa mai raman cateva zile pe acolo,nu puteam pierde.Tin minte ca m-am dus spre casa,am savurat o canuta de ceai negru pe balcon la o palavrageala cu bunica mea,apoi am decis sa ma pregatesc fiindca festivalul era pe drum,m-am imbracat intr-o rochie vaporoasa rozalie,mi-am luat lucrusoarele si am plecat spre stadion…
Cand am ajuns am vazut inca un loc liber in fata,pe acele scaune albe,prea albe,aproape de scena unde se tinea festivalul,cu muzica si tot felul de numere artistice,asa ca m-am asezat comod,langa mine stand o domnisoara usor timida,cu parul in vant,usor rosiatic,purta niste pantaloni din stofa albi,scotandu-i in evidenta buzele mari si carnoase acoperite de un visiniu placut care-ti sarea in ochi imediat ce o priveai,era foarte draguta.Emana o stare de bine ,era asa delicata si simpatica,fapt pentru care m-am decis sa intru in vorba cu ea,iar cand am inceput parca nu am mai terminat…Venita de la Constanta, fiind studenta la arte, aici in Timisoara facea niste pregatiri serioase,asa ca mai tarziu am inceput sa intram mai tare in vorba,ba chiar sa ne imprietenim,spre simplul fapt ca am crezut-o timida,defapt aflasem ca e o fire destul de zbuciumata,cu chef de viata…ceea ce m-a incantat.In timpul festivalului am cantat,am ras,dandu-mi seama de personalitatea tipei,chiar era minunata si este inca, evident,mi-am dat seama mai apoi ca pretenia se naste dintr-o simpla intamplare.Imbracate in culori calde,culori vii,am rugat pe cineva din spate sa ne faca o poza,o poza pe care o pastrez si acum intr-o rama alba vintage pe corpul de langa patul meu.Seara festivalului fusese de vis,chiar pot spune asta si acum cu zambetul pe buze,fusese o seara superba,iar in urmatoarele zile petrecute la Timisoara ne-am mai intalnit la o cafea,stand si schimband bucurii,povestind despre diferte parti din viata noastra,zambind,ne-am adus aminte de diferite momente pe care le-am impartasit impreuna.Acele 2 saptamani la Timisoara au fost minunate,ma bucur foarte tare ca am intalnit o persoana ca ea,si ca am ajuns sa schimbam vorbe interesante.La plecarea mea spre casa,Daria m-a condus la gara,unde i-am promis ca ne vom revedea,am imbratisat-o si m-am urcat in tren facandu-i cu mana,stiu ca aveam in interiorul meu o senzatie placuta,dar trista din cauza plecarii.Tinem legatura si astazi prin retelele de socializare clasice :)),ba chiar ne-am intalnit de multe ori,la Constanta,in orasul ei natal,unde i-am cunoscut familia si prietenii,o fiinta deosebita inconjurata de oameni deosebiti! Am fost plecata 3 zile la Praga alaturi de ea,dupa care ne-am intors,ea stand la mine o saptamana (intr-o mini vacanta),si nu numai acolo,am fost cu ea prin multe locuri,unde am lasat amintiri ce ne vor bucura peste ani si ani! 🙂
Tricoul Diva Charms ii va apartine ei,cu siguranta…:)
Doris, 6 iulie 2013 at 12:16
Hei Alina,dar cand vei lua decizia castigatoarei???? 🙂
Ade, 6 iulie 2013 at 12:56
Un val de fericire m-a asaltat in momentul in care am observat ca pot imparatasi aceasta poveste cu tine,iar in a doua secunda dupa ce am terminat de citit intrebarea,miraculoasa intrebare mi-am dat seama ca acel tricou l-as imparti cu Daria,o prietena din departare.
Stiu ca era in vara lui 2010,plecasem intr-o mica calatorie spre Timisoara,avand neamuri pe acolo m-am decis sa fac o vizita palcuta.Calatoria fusese cam incinsa sa recunosc,fiindca toata acea caldura infernala acompaniata de razele soarelui te topeau,dar intr-un final am reusit sa ajung la destinatie fara probleme.Serile in Timisoara le petreceam alaturi de vechi amici,la o plimbare pe Bega,cu cate un pahar de vin rosu si cateva fursecuri cu ciocolata amaruie,ce vremuri faine!
Insa intr-o zi,aproape de timpul reintoarcerii acasa,iesisem prin centru sa-mi cumpar cate ceva si am vazut un baiat care impartea niste pliante,iar mai apoi mi-a dat si mie unul si am aflat ca in ziua urmatoare se tinea un festival de vara chiar pe stadionul mare din Timisoara,ceea ce m-a facut sa mai raman pentru ceva zile acolo.Imi amintesc ca in dimineata urmatoare, am savurat o cana de ceai negru pe balcon,impreuna cu bunica mea,iar dupa m-am pregatit,fetivalul era pe drum,am imbracat o rochie vaporoasa rozalie,mi-am luat lucrusoarele si am fugit spre stadion.
Cand am ajuns,am vazut ca jos,in fata scenei unde vor canta diferiti artisti si se vor tine numere artistice diferite mai era un loc liber,pe unul din acele scaune albe imaculate,asa ca m-am asezat,langa mine stand o domnisoara timida,cu parul in vant usor rosiatic,purta o pereche de pantaloni albi din stofa care-i scoteau in evidenta buzele mari si carsnoase acoperite de un visiniu placut,era foarte draguta.Am privit-o,am analizat-o cum obisnuiesc sa fac cu toata lumea din pacate,iar mai apoi tin minte ca mi-a cazut geanta iar ea mi-a ridicat-o,fapt pentru care am intrat cu ea in vorba,si cand am inceput parca nu mai puteam termina,imi facea mare placere sa vorbesc cu ea,era foarte delicata,am tot povestit,pana cand deja parca o stiam de o viata,m-a bucurat prezenta acelei persoana.Venita de la Constanta,fiind studenta la arte facea pregatiri serioase la un domn din Timisoara.Cred ca am povestit vreo 2 ore incontinuu,nu ne-am miscat de pe scaune,dar a fost placut,iar dupa ce incepuse spectacolul mi-am dat seama ca defpat nu era timida,ci zbuciumata si cu chef de viata ceea ce ma incantat,am dansat,am cantat,am ras,fiindca ea chiar imi emana o stare de bine,era super! Ne-am plimbat prin jur,am impartit zambete,ne-am cunoscut mai bine,imbracate in culori vii si calde,am rugat ep cineva din apropiere sa ne faca o poza,poza pe acre o pastrez si acum intr-o rama alba vintage pe noptiera de langa aptul meu.Seara festivalului fusese minunata,iar faptul ca am cunoscut o asa persoana m-a facut sa-mi dau seama ca prieteniile se nasc din lucuri marunte,ba chiar din intamplare.Zilele urmatoare,petrecute la Timisoara,ne-au rezervat zile impreuna,in care am baut o cafea la o vorba sau ne-am plimbat aiurea prin Timisoara manacand inchetata de capsuni si menta,ba chiar intr-o seara innorata am alergat prin centru fiindca o ploaie toreniala ne-a luat prin surprindere,eram ude leoarca,dar toate aceste amintiri le ascundem undeva in inima acestui oras frumos si ni le vom aminti peste ani si ani.Tinem legatura si astazi prin clasicele retele de socializare si telefon desigur,ba mai mult,ne-am intalnit la Constanta,unde i-am cunoscut familia si prietenii,niste oameni minunati la fel ca si ea,dar nu numai,tot alaturi de ea am fost recent la Praga 3 zile pentru relaxare,am fost prin multe locuri unde am impartasit momente minunate.Ma bucur foarte mult ca am cunoscut-o,e deosebita in felul ei.
Tricoul Diva Charms ii va apartine acestei fiinte,Dariei,cu siguranta! :*
Ade, 6 iulie 2013 at 17:17
Scuze Alina,sa nu crezi ceva urat sau nu stiu,dar mi-am amintit cateva detalii si am crezut ca primul comentariu nu a fost incarcat,scuze din nou 🙁
Cristina Roxana Ciolan, 6 iulie 2013 at 14:32
Hello,
Cum ai spus si mai sus “Be the right person, in the right place, at the right time! “.Foarte adevarat.
Prea adevarat uneori, dar… cine e persoana cu care imparti cele mai bune clipe? pe cine suni atunci cand ceva important ti se intampla, cu cine vorbesti cel mai des despre problemele tale… si te asculta de fiecare data? cine e modelul care te ghideaza in viata si… de cele mai multe ori vrei sa-l depasesti?
Sa recunoastem, sunt cateva persoane pe care le consideram prietenele noastre, dar singura care ar face orice pentru tine… este prima cu care merita sa imparti tot ce ai mai bun si tot ce te inspira cu adevarat.
Mama. Cea mai buna prietena a mea. 🙂
2 femei puternice ar spune multi, 2 generatii diferite, dar care se adapteaza usor la nou, 2 persoane libere sa traiasca, sa invete, sa experimenteze… si o diferenta de varsta nici prea mare, nici prea mica.
Da, daca as putea sa impart experienta, lucruri, viata, momente cu cineva… prima persoana la care m-as gandi ar fi mama. Pentru ca desi stilurile noastre vestimentare sunt diametral opuse, sunt convinsa ca si ea l-ar purta la fel de des ca mine, in diferite combinatii si pentru diferite momente ale zilei. 🙂
Poate ca este ceva diferit pentru multi, dar cu simtul sau estetic si cu experienta pe care i-a adus-o varsta, stiu sigur ca ar gasi o tinuta mult mai reusita decat cea la care m-am gandit eu.
O zi frumoasa !
patrick, 6 iulie 2013 at 16:35
Ce norocoasa esti.am cunoscut-o si eu pe gabi si m-a impresionat profund.este o persoana minunata Si Adorabila. Este Modelul Meu In Viata. Chiar Daca Am vb F Putin, Nu O Voi Uita Niciodata. Gabi, Daca Citesti Asta, TE IUBESC, Te Ador:-)
mircea, 6 iulie 2013 at 16:40
Gabi, as vrea sa ne plimbam prin Paris
teo, 6 iulie 2013 at 16:42
Alina, cat de des iti albesti dintii? Iubi al tau, te ajuta?
alinaceusan, 20 iulie 2013 at 9:23
Buna Teo, eu am folosit Crest Whitestript, de care sunt foarte multumita, efectul dureaza foarte mult timp. Eu am folosit prima cutie in 2009 si albirea a tinut 2 ani! Le gasesti pe http://www.albirea-dintilor.com
Ade, 6 iulie 2013 at 17:15
Scuze Alina am scris de doua ori povestea ca mi-am mai amintit niste lucrusoare,si ma gandeam ca prima nu a fost incarcata…scuze din nou 🙁
sandra, 6 iulie 2013 at 18:00
O ador pe gabi…este ff marfa Si Talentata¡¡¡succes Pe Viitor
Carla, 6 iulie 2013 at 19:20
Cu tine,daca as avea oprtunitatea:) te urmaresc de foarte mult timp fiindca avem acelesi pasiuni si convingeri. imi esti ca o prietena care ma “suna” sa ma informeze de cele mai noi obiecte vestimentare. pupici si succes in continuare :*
Mihaela Borascu, 7 iulie 2013 at 6:54
Prima prietena adevarata din liceu am intalnit-o pe facebook :)) nici macar nu ne-am vazut si am stiut (amandoua) ca vom fi prietene foarte bune. Ne-am vazut pe listele de inscrieri, ne-am cautat pe facebook si de aici o prietenie de durata. In prima zi de liceu am vazut-o pentru prima data…ea a venit dupa mine pentru ca eu am intarziat (chiar din prima zi) si nu aveam habar nici unde imi este clasa ( acum toti colegii ma cunosc drept fata care a intarziat in prima zi de liceu :D). In prezent facem aproape totul impreuna si ar fi o placere pentru noi sa purtam tricourile “Alina Ceusan”. Kisses :*:*
paprika, 7 iulie 2013 at 17:29
Eu mi-as imparti FUSTELE, tricourile si pantofii cu tine:))!!!! ALINAAAAAAA
ce frumos ai scris…mi-ai alimentat si mai mult dorul de tine acum.
Asa este draga mea, prieteniile se nasc in cele mai neobisnuite situatii si sunt cele mai frumoase cadouri pe care ti le poate oferi viata.
Te pup tare..si da…voi VENI PESTE TINE LA CLUJ Desi ar fi mai frumos sa mergem la mare si sa facem o alta postare despre dezmatul de pe PLAJA!
paprika, 7 iulie 2013 at 18:30
http://sweetpaprika.ro/blog/ffd-6-behind-the-scenes/ :)) see my point of view…despre acest DEZMAT:))
Maria Sophia, 7 iulie 2013 at 18:26
Cu siguranta as purta tricourile impreuna cu o buna prietena pe nume Natalia…. Prima data am fost prietene in clasa intai, dar dupa cativa ani adica 3 s-a iscat o cearta intre noi, care a reusit sa ne faca sa nu ne mai vorbim si care nici acum nu stiu de la ce a pornit 🙂 ! Acum am terminat clasa a opta, in toti acesti ani care au trecut am fost mereu in aceeasi clasa amandoua! Din momentul in care ne-am certat nu am mai vorbit mai deloc una cu cealalta poate doar sa ne spunem ” Buna!” si atat nimic mai mult…. Anul asta ceva s-a intamplat, poate destinul cum are spune unii si dintr-o data am ajuns sa fim din nou cele mai bune prietene care impart totul si isi spun tot ce gandesc una celeilalte! Sper sa ramanem in continuare prietene chiar daca ne vom duce la licee diferite, deoarece ne simtim foarte bine una cu alta! <3
Mumgian Diana, 8 iulie 2013 at 7:59
Buna Alina,stii foarte bine ca te ador,ai un stil superb si iti multumesc ca ne impartasesti din micile tale secrete ale frumusestii si ale fashion-ului,cat despre concursul tau,as imparti tricoul cu MAMA,ea este si va ramane pentru mine cea mai buna prietena si totodata un model de urmat pentru mine si probabil pentru multe alte persoane si asta probabil si pentru ca este open mind la orice,foarte moderna si tanara deasemenea,ne place sa iesim la shopping impreuna sau la o cafea,un ceai si sa povestim ce am facut in ziua respectiva la munca etc.
Am prietene dar nu le pot numi prietene adevarate si stiu ca atunci cand vreau un sfat din tot sufletul,mama este la cea care pot apela,ea nu o sa fie niciodata invidioasa,rautacioasa si ma va iubi mereu neconditionat!
O zi frumoasa iti doresc,la fel ca si tine!:*
Andra, 8 iulie 2013 at 9:34
Hiii,
Povestea mea nu este o poveste foarte extavaganta, cum ai spus chiar tu este povestea unei prietenii Eu si prietena mea (Criss) nu ne-am cunoscut de foarte multa vreme, dar totusi ne-am atasat una de alta foarte repede.
Era o zi in care soarele a rasarit devreme si era cald afara. Mama ma trimit sa cumpar niste manacare pentru ca inspre seara aveau sa vina la noi niste prieteni. Nici nu s-a pus problema si am plecat la Auchan cu autobuzul. Dupa ce am ajuns acolo acolo am realizat ca nu mi-am luat destui bani la mine si nu imi ajungeau nici macar pentru jumatate din cumparaturi. Am lasat cosul langa un raion si incercand sa nu izbucnesc in plans m-am indreptat inspre baie. Probabil te intrebi de ce am plans. Am plans pentru ca nu puteam sa imi dezamagesc mama. ea se chinuise ata de mult pentru aceea cina incat eu nu puteam sa o stric doar pentru ca am fost neatenta.
Am ajuns la baie si am izbuchnit in lacrimi, nepasandu-mi daca ma poate vedea cineva. In spatele meu era o fata, cu parul scurt si saten, care ma privea lung. M-am gandit ca ma considera ciudata, dar nu. S-a apropiat de mine si mi-a pus mana pe umar. M-a intrebat de ce plang si eu i-am povestit toata intamplarea cea nefericita. Dupa ce am terminat, mi-am sters lacrimile si m-am indreptat spre iesirea din baie, cand fata m-a strgat. M-am intors mirata spre ea si mi-a zis incet ca imi imprumuta ea banii. O fata care nu ma cunostea, fata de care eram complet straina a avut asa o inima mare incat mi-a mi-a imprumutat bani. Am facut cunostiinta si am cumparat cele necesare impreuna. Inainte sa ne luam ramas bun, am invitat-o la cina si a acceptat.
Dupa aceasta intamplare am incepu sa vorbim in fiecare zi si acum dupa un an suntem cele mai bune prietene. Cu Criss as impartii tricoul pentru ca imi este foarte draga si ea a impartit ceva cu mine din momentul in care ne-am cunoscut, fara sa ma stie, si nu ma refer neaparat la bani cat si la prietenia ei.
Flavia, 8 iulie 2013 at 12:13
N am sa ma apuc sa scriu o poveste lunga si lacrimogena despre cum eu si prietena mea ne am cunoscut. Pot spune doar ca i as da tricoul prietenei mele Denisa, o fata cu picioarele pe pamant, inteligenta si amuzanta, care a lucrat mult pentru ce si a dorit si a reusit sa obtina o bursa la master la Paris – in domeniul constructiilor (ca doar stim toti cata munca e acolo).
As imparti tricoul cu ea pentru ca tin la ea enorm si uite ca, pe cat ma bucur pentru ea ca pleaca, pe atat de rau imi pare ca nu o sa o mai am aici, la 5 minute de mine, si am sa i duc dorul mai mult decat crede 🙂
Lazar Ioana Adriana, 8 iulie 2013 at 21:35
Eram in clasa a10a cand pe una dintre usile singuratice ale colegiului am zarit un anunt destul de modest in legatura cu o preselectie pentru care se cautau talente fie in muzica, fie in dans, fie in teatru. Am citit cu atentie de cateva ori randurile scrise pe foaia A4 si ma gandeam ca avand in vedere ca eram familiarizata cu muzica din anii precdenti cand am avut ocazia sa cant la diverse festivaluri de muzica usoara in cadrul “Palatul Copiilor” , ca as putea sa imi incerc norocul sau macar sa arunc o privire la ce se va rula in programul preselectiei si poate-poate imi fac un curaj “demential” (mai rau cu, curajul asta=)) ) si am sa urc pe scena sa-mi fac numarul. Stateam in fata usii salii festive, tremuranda si mai aruncam cate o geana inauntru sa vad ce concurenta exista. Lumea se adunase erau aproximativ 20 de persoane care asteptau linistite sau agitate, calme sau vesele , cu sustinatori sau fara, sa urce pe scena sa-si incerce norocul. Unul dintre membrii juriului , vazandu-mi ezitarea, m-a incurajat spunandu-mi ca nu am nimic de pierdut, iar daca nu o sa reusesc sa trec peste tremuraturile involuntare, nu sunt obligata sa urc pe scena. Am intrat putintel mai incurajata in sala si m am asezat rigid pe un scaun undeva mai la margine. In dreapta mea, statea o fetiscana nici mai mica nici mai mare de un 1,55 care emana o oarecare superioritate si seriozitate. Aparent era foarte calma si sigura pe sine si lucrul asta ma inspaimanta si mai tare avand in vedere ca urma sa urcam impreuna pe scena-asta fiind stabilita in urma extragerii unor biletele numerotate dintr-un vas mic de sticla-. Ochi-i erau albastrii , iar parul blond prins intr-un coc strans frantuzesc , plina ochi de bijuterii si avea o tinuta care o maturiza considerabil, avand in vedere ca abia intrase in clasa a9a. Am urcat impreuna pe sceca si am lasat frau liber imaginatiei, punand in fata juratilor o sceneta amuzanta, iar mai apoi cantand cu CELE mai mari emotii. Doua zile mai tarziu urma sa aflam ca si eu si Madi am fost admise in trupa de teatru Silver05 (Baia Mare), lucru care ne-a apropiat atat de mult si am devenit prietene foarte bune. Inca ne mai hlizim in aducerea aminte a zilei cu preselectiile cand mi se parea atat de ALTFEL fata de cum este defapt si cat de tare ma inspaimanta siguranta si certitudinea si ambitia ei. Categoric, as imparti un tricou cu prietena mea, actrita.:))
iulia, 9 iulie 2013 at 13:56
nu este vorba chiar despre un comentariu la adresa acestei postari, dar este cea mai recenta asa ca iti scriu aici. se stie ca ai multe admiratoare, eu sunt una dintre ele iar pe multe dintre noi ne inspiri. mereu ne sfatuiesti, ne raspunzi la intrebari. dar tu pe cine admiri? pe tine cine te inspira? adica, nu stiu, presupunand ca si pe tine la randul tau te inspira cineva. nu neaparat o persoana publica, poate mama ta sau eu stiu, o prietena. dar am observat ca in unele poze imi aduci aminte de Rihanna, nu stiu de ce. si aveti si cateva lucruri in comun, si ea isi schimba look-ul des, petrece mult, e sociabila cu fanii si ma uitam acum intr-o revista si am vazut o poza cu ea, nu mai stiu exact cred ca la vma 2012, a avut o tinuta all white, avea pantaloni care seamana cu ai tai din zara si parul ondulat si rosu. si ma gandeam.. Rihanna iti place? sau ce alte vedete internationale iti plac? kisses si spor la treaba in continuare :*
iulia, 9 iulie 2013 at 13:58
sorry, evenimentul era The 2011 Billboard Music Awards 😀
iulia, 12 iulie 2013 at 21:44
ai uitat de mine 😛
Laura Sînziana Zancu, 10 iulie 2013 at 11:14
Poate povestea mea va pare putin cliseica, dar cea mai buna prietena a mea este mama. Si spun asta din mai multe motive. Bineinteles sunt ceva evidente precum faptul a ca a fost tot timpul langa mine and so on. Dar nu mi-as putea dori ceva mai mult decat imi ofera ea. Am avut destule dezamagiri in ceea ce le priveste pe “cele mai bune prietene” si am suferit destul de pe urma lor, deoarce in toate cazurile am pus suflet si am fost lasata balta. Dar mama a fost acolo sa ma spirjine si sa ma asculte. Chiar daca de multe ori avem pareri diferite, ruseste sa ma inteleaga in mare masura. Dar de asemenea ne si asemenem din mute puncte de vedere, firea copilaroasa fiind trasatura noastra definitorie. Cu ea as imparti tricoul deoarece ne potrivim in ceea ce priveste gusturile vestimentare, cat si din punctul de vedere al staturii, avand aceeasi constitutie/inaltime etc. Odata, am intrat intr-un magazin si plimbandu-ne printe rafturi vanzatoarea ne-a intrebat daca suntem surori. Am izbucnit in ras din cauza situatiei.:)) I-am aratat si ei blogul tau si chiar te admira din toate punctele de vedere.
O zi faina! :*
Ioana, 10 iulie 2013 at 20:38
Cand lansati aplicatia Catwalk 15 ?
Antoniaa, 12 iulie 2013 at 5:21
Eu, asi imparti un tricou de la Diva Charms cu cea mai buna prietena a mea Irina. Ne-am cunoscut acum 11 ani , in prima zi de gradinita . Am fost prietene bune , si nu ne asteptam, sa ne vedem si in prima zi de scoala . Prietenia a continuat si noi am devenit mai apropiate , mai prietene. Si cum imi place mie sa zic “She’s my sis from another miss.” Ea e mereu acolo pentru mine . Vorbim orice , ne criticam , ne certam si ne impacam. Facem lucruri normale pentru doua prietene bune ,si nebune!:)) Pot spune ca o iubesc pentru ca , ei ii pot spune ce simt si ce gandesc . Putem barfi, putem face glume pe care doar noi le intelegem . Faptul ca mergem in vacante diferite , ne face sa ne apropiem si mai mult iar cand ne revedem este o nebunie. Mi-ar placea sa ii dau ei un tricou Diva Charms pe 15 septembrie , cand sarbatorim 11 ani de cand ne-am cunoscut , suntem prietene . Cred ca ar fi un cadou grozav care va fi insotit si de aceasta scurta compunere. Imi place sa inchei prin a spune ca da, sper sa castig acele tricouri ,dar ca sunt onorata sa am si eu “un comentariu” pe blogul tau Alina , si stiu ca Irina va fi mandra cand ne va vedea povestea aici ! Alina , tu esti un model pentru mine , blogul tau ma inspira, si mereu deabea astept urmatoarea poveste spusa de tine atat de “fashion” . Multumesc ca ai avut rabdare sa citesti povestea mea . 🙂
Roxiiiii20, 12 iulie 2013 at 11:59
Un prieten adevarat este greu de gasit, dificil de parasit si greu de uitat ! <3
Este adevarat, ca acum din pacate prietenia este ceva rar……Greu mai intalnesti persoane sincere , oneste si de ajutor.Eu ma simt o norocoasa fara dar si poate , ma simt asa deoarece mai ieri imi plangeam de mila …ca nu veam nici o prietena adevarat , careia sa ii impartasesc toate sentimentele mele, toate necazuriile si bucuriile care mi se intamplau,….dar akm pot sa zic si eu ca intradevar am o BFF cu care ma inteleg fffffffff bine. Diana Maria o fata slabuta , cu ochi albastrii, parul saten spre blond si 1,64 m. O FATA CU STIL :X La ce e bun atatia prieteni? Unul singur e de ajuns , daca te iubeste. LOVE YOU DIDIII :*:*:**:*
Laura, 13 iulie 2013 at 4:05
Pur și simplu îți ador articolele 😀 geniale <3
Andreea S., 13 iulie 2013 at 12:54
Povestea noastra e la fel de neasteptata si nonconformista ca si noi. Eram in acelasi liceu si eu aveam un iubit de aproape 3 ani. Ea era genul care intoarce capete, pentru ca e extrem de interesanta si starneste curiozitati. Eu am vazut-o prin liceu si vorbeam despre ea cu prietenul, pana cand el a inceput sa fie interesat de ea. Ne-am despartit, ea l-a refuzat si noi doua ne-am luat de mana si ne-am imbarcat pe vasul prieteniei (friensship…you get it? No? Oh, well… ) E langa mine mereu si e minunata. Mi-a redat increderea in mine si mi-am iertat si iubitul intre timp. Cine s-ar fi gandit ca o sa fim de nedespartit? E sufletul meu pereche si ne potrivim perfect. Tricourile astea le-am purta cu cea mai mare placere, dat fiind faptul ca amandoua iti citim blogul.
AndreeaC, 13 iulie 2013 at 21:39
Eu si Loredana ne-am cunoscut acum 5 ani prin intermediul unei verisoare si pana acum cateva luni am fost mai mult decat prietene, am fost ca doua surori. Ne intelegeam perfect, aveam aceleasi gusturi si principii.. Cu toate acestea, in urma cu aproximativ 6 luni s-a produs o ruptura in relatia noastra si de atunci nu ne-am mai vorbit. Nu-mi vine sa cred ca niciuna dintre noi doua nu a avut curajul sa faca primul pas.. Eu o consider in continuare prietena mea cea mai buna si tin la ea la fel de mult ca acum jumatate de an(poate nici atunci nu ii aratam cat tin la ea, dar asa imi e felul). Imi doresc sa castig cele doua tricouri pentru noi pentru ca poate odata ce ii voi trimite tricoul, voi gasi si modalitatea de a o aduce din nou langa mine.. Poate castigand acum voi avea posibilitatea sa ii arat ca am luptat pentru prietenia noatra. Ma simt datoare.. 😐
Nicoleta, 14 iulie 2013 at 10:16
Alina, cu ce aparat obisnuiesti sa faci pozele?:)
Andreea, 17 iulie 2013 at 13:04
Mie mi-e dor, foarte dor de fosta mea colega de banca din liceu. Cu ea as imparti cadoul asta frumos, pentru ca e o tipa fermecatoare, plina de viata, careia nu ii e frica sa greseasca, sa-si asume riscuri si sa faca pasi in toate directiile. Are o personalitate efervescenta, mereu in miscare, mereu in miscare.
Dupa liceu, ea s-a dus la Cluj, eu la Bucuresti, dar momentan e plecata de vreo multi ani in SUA. N-a mai dat pe-acasa de vreo 2 ani, dar i-as pastra tricoul pentru o reuniune. 🙂 Mi-e cam dor de ea… 🙂
Andreea, 17 iulie 2013 at 13:05
Voiam sa spun “schimbare”, dar a iesit “miscare” de 2 ori. Emotiile. 🙂
Volcovinschi Miruna, 23 iulie 2013 at 11:54
Cand aflam norocoasa? 😀
Amanda99, 23 iulie 2013 at 16:10
Buna, Alina ! Vroiam sa te intreb cand vei anunta castigatoarea tricourilor??
alinaceusan, 23 iulie 2013 at 16:17
Maine seara:*
miruna_miru, 27 iulie 2013 at 12:21
Ai postat cumva castigatoarea?? A trecut ceva de cand ai spus “maine seara”
alinaceusan, 28 iulie 2013 at 11:42
Uff voi posta azi am numele in cap 😀
Andreea, 30 iulie 2013 at 9:36
Buna, Alina! Iti marturisesc, cu lacrimi in ochi, ca am cea perfecta prietena din lume!
Prin luna martie, am inceput sa vorbesc cu fata, din pura intamplare, pe facebook. Totul a inceput datorita unui comentariu la o anumita poza, stii si tu… ca in secolul 21! Tin minte perfect: era o zi ploioasa si urata de primavara. Era un frig de nu-ti venea sa iesi din pat! Stateam si ascultam sunetul ploii cand laptopul face un zgomot. Imi iau laptopul in brate si caut “sursa”. Ei bine, acea
“sursa” era chat-ul de la facebook. Un vag “hey” mi-a starnit curiozitatea, asa ca am raspuns. Am inceput sa vorbim, sa ne cunoastem. Era o asemanare perfecta! Amandoua clasa a VIII-a, amandoua vroiam sa urmam acelasi liceu, acelasi profil, facultatea de farmacie si muuulte altele. Avem aceleasi teluri in viata. Era destul de ciudat in acele momente… Dar, cu timpul, am ajuns sa fim cele mai bune prietene. Din pacate, stam la 35 km distanta.. Nu e mult, dar nu e usor sa ne vedem cat de des ar trebui. But head up, girls! Din toamna, ma mut in orasul ei! Va fi perfect, absolut perfect. Am trait clipe minunate impreuna, vorbim non-stop, ne stim fiecare mic detaliu din viata celeilalte si ne cunoastem mai bine decat noi insine ! E prietena mea cea mai buna, si o iubesc enorm!! Nu e nu stiu ce, dar pentru mine e totul. Vroiam sa impartasesc cu tine asta :3
alinaceusan, 30 iulie 2013 at 10:56
Foarte frumos! Sper sa va tina cat mai mult! Multa bafta cu mutatul (hard thing to do…:))