Gesturi de pretuire

Gesturi de pretuire

20130902-143208.jpg

Gesturi de preţuire

Primisem trezirea de dimineaţă undeva în jurul orei zece şi jumătate când mă răsuceam mai bine între aşternuturile albe. Zece şi jumătate. Interfonul sună. Am primit un plic de la Bucureşti. Iau foarfeca şi îl desfac cu nerăbdare. Scot un săculeţ roz. Citesc mesajul şi mă aşez pe canapea. Îmi fac o cafea şi mă aşez din nou. Vreau să vă citesc ceva…

20130902-143247.jpg

8 iunie 2007

FIICEI MELE,
cu dragoste

Înainte de a veni tu pe lume, mă întrebam cum ar fi dacă ar fi să am o fată. Ce-mi doream oare – o păpuşică ori un copil vesel, deschis? Voiam o fiinţă voluntară? Sau una tandră şi grijulie? Sau poate, amândouă la un loc? Dar visurile nu s-au împlinit. Te-am primit în schimb pe tine, unica, nemaiîntâlnita de tine, aiuritor de neprevăzută, de încântătoare.

Am un album de fotografii cu tine – ca şi cum aş vrea să retrăiesc fiecare dintre vârstele tale – bebeluşa, pruncul şovăielnic, şcolăriţa, adolescenta. Dar nu contează. Nu prea mult pentru că exişti tu de-acum cu toate ipostazele tale – şi de câte ori te văd îmi spun: „Aceasta e cea mai bună dintre ele!”

Draga mea fetiţă, mă gândesc la tine tot timpul. Atunci când culoarea tricoului tău s-a imprimat pe mai toate hainele din maşină. Când scot lungi fire de păr din sifonul chiuvetei. Când curăţ petele de grăsime de pe cada de baie. Când găsesc resturi de ciocolată la tine în pat. Când constat că ai mâncat toată îngheţata fix înainte de masă. Sau atunci când găsesc pe perna mea, cutia de iaurt plină cu primule. Te iubesc.

Mulţumesc pentru toate vederile – cu desene de-ale tale ori de Renoir. Şi pentru toate pechețele – ambalate simplu ori cu fundiţe. Pentru toate săruturile grăbite – mirosind a ciocolată ori a Chanel. Mulţumesc pentru că-ţi aduci aminte.

Mi-aş fi dorit să am atâta putere încât să te feresc de toate necazurile. Îmi doream uneori să fi avut destui bani încât să-ţi dăruiesc tot ce ţi-ai visat. Aş fi dorit să-ţi pot lăsa comori. Ţi-am dat în schimb tot ce-am putut – cinci simţuri inteligente, lumea ta. Ia ce îţi doreşti, adaugă propriile tale minunăţii la inefabilul uman şi dăruieşte la rându-ţi darul iubirii. E destul.

Fata mea. Îţi doresc ochi inteligenţi care să vadă – mersul legănat al pescăruşului, răsucirea frunzelor, meandrele torentelor, cadenţa picăturilor de ploaie pe luciul caldarâmului, curcubeele, urma zborului unui graur pe cerul oraşului. Îţi doresc urechi de auzit – murmurul izvoarelor nevăzute, cântecul matinal al prihorului, larma păsăretului din gardul viu, sunetul străzi reverberând prin arbori, zornăitul ancorei spre adâncuri, liniştea ce coboară pe măsură ce se ridică cortina. Miros ascuţit şi curios îţi doresc, să înţelegi esenţele ademenitoare, evanescente. Primele violete, mirosul pânzei proaspăt spălate, al castanelor coapte. Să poţi simţi atingerea fină a mătăsii şi a pietrelor încălzite de soare. Pisicile. Şi să ai mâini blânde şi iubitoare. Gust bun să ai, pentru pâinea nouă, pentru apa proaspătă, pentru vinul de ţară, pentru roşiile culese din grădină. Draga mea îţi doresc viaţă.

Fiicele sunt o sursă eternă de anunţuti. M-am alăturat unui grup budist. M-am înrolat în echipajul unei nave ce pleacă la Singapore. Am invitat pe directorul şcolii la cină… Astăzi. Voi avea un tatuaj. Plec de-acasă. Mă călugăresc. Sunt îndrăgostită de un şeic arab. Mă mut înapoi acasă. Îmi vopsesc părul roz. Îmi voi face un cămin de îndată ce voi fi navigat în jurul capului Horn. A avea fiice este cea mai bună alegere pe care o puteţi face pentru a nu vă plictisi vreodată.

De când ai venit pe lume, viaţa pare un roman extraordinar – întorc nerăbdător pagina să văd ce ai mai făcut. Nici nu ştiu care dintre capitole îmi plac mai mult – cele liniştite – cele cu scene dramatice – ori cele pline de suspans. Niciunul nu e plicticos. Şi mă gândesc că am pus şi eu umărul la scrierea acestei opere.

Sunt mândru de toate realizările tale. Ai muncit din greu pentru ele. Sunt mândru de cum arăţi şi de inteligenţa ta – de care un strămos îndepărtat ar fi mândru. Dar cel mai mult mă mândresc cu faptul că eşti tu însăţi – Succesul ar fi un bonus – dar pentru mine vei fi deosebită mereu, orice-ai face.

Sunt mândru de tine nu pentru ceea ce ai realizat uşor – ori aveai ca talent din naştere – ci pentru că ai ales munca în locul superficialităţii, pentru lupta îndârjită, mai ales, cu tine însăţi şi pentru că ai reuşit să ieşi la liman luându-ţi răsplata meritată.

Nu. Nu eşti perfectă – şi-mi pare rău că, pe când erai mică îţi ceream, uneori, perfecţiunea. Eşti mai mult decât perfectă. Tu ai valoare de unicat al umanităţii, supusă greşelii cum eşti, curioasă, mereu uimită în faţa descoperirilor tale, a visurilor tale. Voi fi pe veci recunoscător pentru faptul că o mică parte din mine este încrustată în fiinţa ta şi că vei purta înspre un viitor pe care nu l-aş putea altfel cunoaşte. Tu eşti noi toţi – şi totuşi, tu însăţi, pentru totdeauna.

Într-o lume în care succesul e totul, doar noi femeile putem şti mai bine ca oricine că succesul poate fi un lucru foarte discret şi ascuns.

20130902-143527.jpg

Fiica mea dragă. Fiecare avem viaţa noastră. Amândouă trebuie să avem locul nostru, să cunoaştem lumea din jur, să ne îmbogăţim cunoaşterea. Dar fie că ne place sau nu, suntem legate una de cealaltă. Este cea mai subtilă dintre legături – atât de discretă încât uneori o uităm cu totul. Dar ea e mai puternică decât însăşi viaţa. Ar fi de ajuns un semn cât de mic şi aş lăsa baltă fie şi o posibilă capodoperă – tu eşti mai importantă decât tot şi toate, eşti bătaia inimii mele.

Ne-am înţele bine – am văzut lucruri minunate, am visat. Poate n-am făcut înconjurul lumii, n-am escaladat Everestul nici n-am scris vreun bestseller. Deocamdată avem gusturi diferite, capacităţi diferite, alte ambiţii. Dar suntem atenţi una la viaţa celeilalte şi învăţăm – şi aplaudăm ce e de aplaudat. Poate nu ne înscriem în convenţia generală de relaţie mamă-fiică. Poate nici nu există aşa ceva.

Dar ne plăcem una pe alta. Şi ne încurajăm. Suntem prietene.

Când mă simt prea terminată şi lumea-i prea-ntunecată, în ploaie-nencetată la fata mea mi-e gândul tot şi simt cum pot să mai trăiesc o dată. Să nu uiţi niciodată – tu nu eşti minunată doar pentru mine. Eşti pur şi simplu minunată.

Aş putea pretinde că eşti cea mai deşteaptă, cea mai frumoasă, cea mai sensibilă, mai echilibrată, mai înţeleaptă şi mai grijulie fică de pe pământ. Dar n-ar fi corect. Nu cunosc toate fetele din univers. Pot să judec doar după micul meu cerc de prieteni. Dar după acest criteriu, pot spune liniştită că eşti cea mai frumoasă, cea mai deşteaptă, cea mai…

ÎŢI MULŢUMESC,

Mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să fac din nou turtiţe de noroi, să mă bălăcesc în mare, să navighez în bărci de hârtie, să călăresc căluseii de bâlci, să mă bucur de muzeul copiilor şi să mângâi toţi ţapii de la grădina zoologică. Îţi mulţumesc pentru că ai readus distracţia în vieţile noastre.

Mulţumesc pentru că prăjiturelele de ziua ta ţi se păreau magice, picturile mele – extraordinare iar poveştile -, cele mai bune din lume.

Uneori când nu-mi mai găsesc rostul tu mă îmbărbătezi – la fel cum făceam şi eu cândva. Şi mă luminez dintr-o dată. Mulţumesc pentru că nu mă pierzi din ochi iubito…Este mereu o surpriză că ai o fiică la fel de tânără ca şi tine. Mulţumesc, draga mea pentru că nu mă crezi bătrână. Cel mai bun lucru pe care mi l-ai oferit este prietenia ta.

DARURILE PE CARE MI LE-AI DĂRUIT

Un copil ne dăruieşte propriile noastre începuturi, mereu şi mereu. Am retrăit emoţia ridicării unei cortine, liniştea ce cade, se aşterne în sala de concert când dirijorul ridică bagheta, momentul în care am văzut marea. Mulţumesc pentru că ai redeşteptat în mine, minunile.

Îţi mulţumesc pentru păpădiile ofilite, petru ramurile de mâţişori, pentru pietricelele ude, pentru pralinele mătăsoase, pentru săruturile lipicioase. Mulţumesc pentru dragosta ta. Unele fiice îţi dăruiesc buchete de flori sofisticate, ceasuri Cartier, sau coniac Cointreau. Altele îţi trimit crenguţe decorative, pulovere sau gem de casă- Un lucru este clar – fetele ştiu exact ce ţi-ar trebui.

20130902-143603.jpg

Mulţumesc, draga mea că-mi spui de toate necazurile prietenului tău, chiar dacă nu pot face nimic să-l ajut. Mulţumesc pentru tăieturile din ziare, cu articole care crezi că m-ar putea interesa. Mulţumesc pentru telefonul prin care îmi comunici că a început un documentar interesant. Mulţumesc pentru cărţile poştale care sosesc chiar de ziua mea. Mulţumesc că-mi ceri reţete. Mulţumesc că mă sfătuieşti. Îţi mulţumesc că mă primeşti în viaţa ta.

Îţi mulţumesc că tocmai atunci când credeam că zilele mele ca mamă s-au sfârşit, îmi arăţi că timpul nostru cel mai bun, abia acum începe.

Nimic, absolut nimic nu poate însufleţi o seară tristă plină de reluări TV şi ştiti vechi, decât un telefon de la fiica ta.

Cât timp tu eşti plecată prin lume, casa pare neterminată şi monotonă. Atunci îmi fac şi eu jumătăţi de planuri, să plec iar la mare, ori să traversez Sahara într-un Land Rover sau poate altceva de genul ăsta. Dar apoi mă uit în oglindă şi realizez cu tristeţe că s-au cam dus vremurile când aveam tot vântul în pânze. Acum va trebui să mergi tu în locul meu. Distrează-te cât poţi aşa cum am făcut şi eu. Trăieşte la maxim. Schimbă mereu. Îngrijeşte-ţi picioarele. Şi tine un jurnal. Gândul şi inima mea sunt alături de tine.

Tu singură îţi vei alege Crezul. Te vei închina poate, vreunui zeu, unui profet, unui învăţător. Tot ce-ţi cer e să stimezi orice fiinţă vie care trăieşte în aceeaşi lume cu tine. Daca va trebui să distrugi ceva, fa-o doar în ultimă instanţă şi în deplină cunoştiinţă de cauză. Noi toţi suntem indisolubil legaţi unii de alţii.

Va trebui, draga mea să porţi propriile tale lupte. Dar eu sunt aici, în colţul tău, cu buretele şi găleata.

Când erai foarte mică puteam, cu un pupic să schmb lucrurile. Ori să te vindec cu o lingurită de sirop. Putea să şi repar ceea ce nu repara sărutul – cu lipici ş scoici, ac şi aţă, elastic ori capse ori sârmă.
Eram expertă în înlocuirea ochilor la păpuşi – a braţelor sau picioarelor lor. Şi a părului. Dar acum au apărut lucruri pe care nu le mai pot vindeca ori lipi cu o îmbrăţişare. Adulţii sunt dincolo de îndemânarea mea. Mi-aş dori să am puteri magice şi să netezesc totul în calea ta. Tot ce pot însă. este să fiu aici.
Mereu.

20130902-143643.jpg

SPERANŢE ŞI VISURI

Speranţa mea este să-ţi trăieşti viaţa mereu surprinsă şi mereu încântată de ce-ţi oferă lumea din jur.

Visez să-ţi pot oferi toate locurile în care n-am reuşit să te duc – Florenţa şi Veneţia şi Roma şi Parisul şi Praga, Insulele Greceşti, Leningradul. Dar poate că tu nu le vrei. Îţi doresc să ai propriile tale locuri dragi, aventurile tale, iubirile tale.

Nu draga mea, nu visuri de mărire şi averi nutresc pentru tine. Ci doar o slujbă care să-ţi placă, talente pe care să le perfecţionezi, o inimă uşoară, prieteni şi iubire din belşug. Draga mea – în ciuda minunilor tehnice care ne înconjoară, eu îţi doresc ceva teribil de desuet. Bucuria de a citi. Cărţi. Cărţi neatinse de Hollywood, Disneyland-uri ori creatori de Benzi desenate, Cărţi pur şi simplu. O gândire ce se adresează alteia, prin timp şi spaţiu.

Draga mea, sper că atunci când vei fi foarte foarte bătrână să poţi privi în urmă şi să spui: „Doamne! Asta da viaţă!” Tu eşti dragostea mea – dragostea care ne uneşte. Ia-o cu tine prin lumea pe care eu n-o voi şti niciodată.

CE-TI DORESC EU ŢIE…

Vreau să te ştiu fericită, apărată, liniştită şi înţeleaptă. Dar nu încă. Întâi trăieşte-ţi aventura.Îţi doresc o pasiune creativă şi mă rog să nu ţi se dea o patimă care distruge.Nu pot să îţi doresc ceva anume. Doar să găseşti ceea ce cauţi şi ceea ce-ţi doreşti. Dar, bine.

Îţi doresc frumuseţile liniştii, gloria luminii solare, misterul întunericului, forţa flăcării, puterea apei, dulceaţa aerului, tăria calmă a pământului, iubirea care stă la temelia tuturor lucrurilor. Îţi doresc minunăţia vieţii. Ce-ţi doresc mai mult şi mai mult? Credinţa în lucrurile fundamentale ale omenirii iar printre acestea, draga mea, eşti şi tu.

Îţi doresc dragoste. O poveste de dragoste, da. Dar şi dragostea celor din umbră, uitaţi, unul lângă altul mărturie a timpurilor apuse. Să ai parte de tandreţea braţelor întinse ale copiilor, de dulceaţa săruturilor lipicioase. De alintul molcom al unui pisoiaş ori de oftatul complice al unui câine. De mângâierea liniştitoare, de strălucirea din ochi, de sunetul cheii răsucite în broască.

Îţi doresc o fiică asemenea ţie.

(„Fiicei mele, cu dragoste”, Helen Exley – Ed. Alfa)

Primisem această carte în dar de la mama mea în luna iunie, în 2007 – când împlinisem 15 ani. O păstrase, desigur în dulap, până în momentul în care m-am mutat cu Raul şi nu au uitat să o pună în una din cutiile cu lucrurile pe care mi le-a adus la Cluj. Mama este pe departe cea mai importantă persoană din viaţa mea, persoană despre care vreau să aflu că este bine. Atunci când această campanie a celor de la AVON a ajuns la mine, nu am putut să mă gândesc la altcineva, decât la ea. I-am pregătit carneţelul roz şi scrisoarea trimisă mai departe de această campanie. Ştiu cât de mult îi place să facă liste. Va avea nevoie de acest carneţel.

Fă şi tu un gest de preţuire pentru cineva drag din viaţa ta, azi. Împreună preţium sănătatea femeilor din România. Acest gest face parte din Campania pentru Sănătatea Sânilor iniţiată de Avon în 2002.

Link-uri utile:

· https://www.facebook.com/StopCancerLaSan
· http://gesturidepretuire.avoncampaniisociale.ro/#e-card

20130902-143728.jpg

20130902-143732.jpg

Încă îmi dau lacrimile de fiecare dată când citesc această carte…

Alatura-te conversatiei

  • ralucabg, 2 septembrie 2013 at 11:54

    Un gest foarte frumos…o campanie emotionanta!
    http://intimeforfashion.wordpress.com/

  • Sonia Benga, 2 septembrie 2013 at 12:13

    Postarea aceasta e de-a dreptul tortura Alina. Plang ca un bebelus si nu ma pot opri si ar trebui sa invat pentru examenul de maine. Am primit si eu cartea aceasta de la mama cand am terminat liceul, dar nu o citesc des pentru ca ma distruge de fiecare data. Intr-adevar, mamele sunt cele mai importante persoane pentru majoritatea dintre noi, eu personal nu stiu ce m-as face fara mama, dar nici nu vreau sa imi imaginez. Felicitari pentru inca un post foarte reusit!

  • Georgiana, 2 septembrie 2013 at 12:21

    Si nu…nu esti singura careia i-au dat lacrimile! Atat, dar atat de frumos si de emotionant este acest text!

  • denisa f, 2 septembrie 2013 at 12:29

    Fara cuvinte.mi-au dat lacrimile cand am citit.si foarte frumos gestul pentru mama ta.:)

  • Lavinia, 2 septembrie 2013 at 13:06

    Off topic, Alina, cate oje ai? 😀

    • alinaceusan, 2 septembrie 2013 at 13:21

      Nu le-am numarat vreodata, dar in jur de 20 …le tot schimb

  • andra, 2 septembrie 2013 at 13:09

    e foarte draguta, si eu am primit-o de la tatal meu in dar pe cand aveam vreo 15-16 ani…dar de fiecare data ma apuca plansul cand o citesc….
    O zi minunata!

  • Andreea, 2 septembrie 2013 at 13:10

    Foarte foarte frumossss ! <3 <3 Ce cuvinte ,ce sentimente ,ce IUBIRE de mama ! In timp ce citeam a sunat interfonul era MAMA si eram cu lacrimi in ochi ,mi-am sters lacrimile repejor si i-am deschis usa iar cand a intrat mama in casa am pupata-o ca de fiecare data ….si s-a pus pe canapea si m-am pus in bratele ei <3 …..Ce frumos e sa ai o mama care sa stii ca te iubeste neconditionat .Multa sanatate si fericire mamei tale !!! Te admir foarte mult si iti doresc mult succes in dragoste si in cariera si debeastept ca intr-o zi sa iti vizitez orasul(Cluj) .Pupici :* :*

  • Jasmine, 2 septembrie 2013 at 13:20

    Mi se pare absolut imaculat fiecare rand citit, am parcurs fiecare fraza cu ochii inlacrimati, cu „piele de gaina”… Superb Alina, absolut minunat sa impartasesti cu noi cate o particica din viata ta, care uite ma face sa realizez cat de norocoasa sunt cu ceea ce am.Multumesc.

    • alinaceusan, 2 septembrie 2013 at 15:29

      Asa este, ma bucur ca iti place. Trebuie sa apreciem fiecare moment..

  • Catu, 2 septembrie 2013 at 13:21

    tare de tot! ar trebui sa aratam celorlalti cat de importanti sunt pt noi ..
    off-topic: cum ai reusit sa iti iei bilete la FW 2013 la Paris? din ce stiu eu, nu se vand pt public..

  • Anne Marie, 2 septembrie 2013 at 13:52

    mi-au dat si mie lacrimile.. emotionant, frumos si unic. thanks for sharing

  • Olteanu Diana, 3 septembrie 2013 at 9:04

    Si mie mi-au dat lacrimile!!

  • Sabrina, 3 septembrie 2013 at 11:51

    Mi-au dat lacrimile cand am citit acest fragment…

    lifeisbetterblondwiths.blogspot.com

  • Ale R., 3 septembrie 2013 at 13:59

    Ok, cu postarea asta mi-ai atins punctul sensibil… Cea mai importanta persoana din viata mea (mama) a fost operata anul acesta de cancer (nu la san, insa). Nu am vrut sa stie nimeni despre acest lucru, doar apropiatii au stiut. Nici nu m-am “laudat” pe Internet sa cer compasiune, fiindca nu sunt genul de persoana. Insa, cred ca imi voi face curaj sa scriu despre acest lucru si sa comunic tuturor fetelor ca TREBUIE sa faca anual vizite la doctorul ginecolog si nu numai. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Am fost tare si am luptat. Jumatate de an am fost tot prin spital. Sper sa nu mai merg niciodata acolo, fiindca e plin de tristete si suferinta acel loc.

    Fetelor: va rog din suflet sa nu neglijati aspecte importante din viata voastra ca si sanatatea! Stiu ca uneori va este jena sau amanati, insa nu trebuie sa asteptati pana in ultimul moment! In jumatate de an, am vazut doar suflete triste in spital. Femei lipsite de viata, care luptau, insa, pentru ele si pentru cei dragi lor. Am vazut si copii bolnavi de cancer si barbati in scaune cu rotile, tot bolnavi de cancer. NU asteptati pana in ultima clipa! Mergeti anual la vizitele medicale. Puteti sa preveniti astfel boala.

    Pare cutremurator, dar este adevarat… Cancerul este o boala care poate fi vindecata, cu multa dragoste si sustinere. Fiti alaturi de mamele voastre, surorile voastre, matusile voastre si bunicile voastre. Aveti grija de ele si pretuiti-le.

    Cu drag,

    Alexandra

  • Nelly, 4 septembrie 2013 at 12:18

    M-ai facut sa plang. Cum mai invat eu acum pentru restante? :*

ABONARE

MY PLAYLIST

ON REPEAT RIGHT NOW